Only raindrops

Urmeaza un post total aiurea, dar cred ca ati prins ideea asta din titlu.
*Probabil ca nu ar trebui sa cititi asta daca sunteti fericiti sau intr-o stare buna. It will ruin it...*
Ploua. De o saptamana. Si nu se mai opreste nici macar dimineata sau noaptea. In permanenta cerul este de cea mai oribila culoare cenusie, ceea ce ma face sa fiu si mai deprimata. Daca as fi in vacanta si ar fi o ploaie de vara, probabil ca mi-ar placea enorm. M-as cuibari sub o patura si as sta langa fereastra, citind si savurand o cana calda de ceai. Si cam asta ar fi toata ziua.(Mda, asta ascult eu cand intru in depresie; asta si tot albumul lui Birdy.)

Insa nu, viata nu poate fi atat de lipsita de griji. In fiecare zi ma ud pana la piele venind de la scoala, cu umbrela sau fara. Stau sase sau sapte ore in banca, framantandu-ma pentru testele si tezele zilnice. Ajung acasa, mananc, invat. Imi fac datoriile casnice, imi fac exercitiile zilnice. Invat. Invat. Invat pana simt ca nu mai pot, ca o sa ma sufoc de la atata informatie introdusa cu sila in creier. Invat chestii care nu o sa ma ajute cu nimic in viata, pentru ca pun pariu pe bagheta mea ca nu o sa ma opreasca nimeni pe strada sa ma intrebe ce este silogismul sau formula de la varf, in cazul functiei de gradul doi. Nu o sa ii pese nimanui cate ore am petrecut in fata caietului, cu cearcane vinete care nu se ascund nici cu tot fondul de ten de prin tara. Nu o sa ii pese nici daca spun ca pot face exercititul vietii in sapte moduri diferite, pentru ca nici macar mie nu mai imi pasa. Sunt atat de satula de cuvantul "trebuie". Trebuie sa iau note mari, trebuie sa fac ceea ce e bine, trebuie sa respect reguli fara logica, regul cu logica, dar total inutile, trebuie sa fac asta si aia si trebuie, trebuie, trebuie. Un singur lucru are trebuie in fata, pe lumea asta: trebuie sa mori. ATAT. Punct.
Nu stiu, cel mai probabil lumea crede ca nu am dreptul sa ma plang. "Pentru ca, daca fac asta de la liceu, ce o sa fac mai traziu in viata?". Poate au dreptate. Insa in momentul asta mi se pare ca este complet gresit. Traiesti acum, in prezentul asta mizerabil sau nu. Nu in trecut, nu in viitor. Toti ridica in slavi chestia cu "Carpe Diem", dar, oameni buni, voi va ganditi macar cand spuneti ce spuneti? Pentru ca, sa traiesti clipa inseamna sa fi in prezent si cand esti fericit si nu mai poti de atata bucurie, dar si cand viata ta pare ca nu poate sa fie mai plina de toate idioteniile si tampeniile adunate de peste tot. Cred ca extrem de putini isi dau seama de palma asta data de mother life.
Poate ar trebui sa imi cer scuze ca scriu asta aici, ca va incarc si pe voi, dar nu am alt loc unde sa-mi pot exprima frustrarea. Si nu, chiar nu o sa imi fac un jurnal sau mai stiu eu ce blog talamb cu sentimentalisme. Nu ma plang aproape niciodata. Nu sunt genul de persoana care sa tot spuna ca nu e drept si blabla-uri d'astea. Insa vine o perioada in care pur si simplu simt ca o sa clachez si atunci ba mai scriu pe aici, ba stau o zi inchisa in camera si ma calmez. Viata trebuie luata asa cum e, I get that. Insa poate fi greu sa iti spui tot timpul asta. Si stiu ca o sa vina vacanta, ca o sa fie ok, dar in unele cazuri, nici macar cel mai insorit viitor nu poate alunga norul prezentului. Nici ciocolata, nici desenele animate, nici cartile.
Presimt ca o sa mai am starea asta ceva timp. Mai am teza la bio si cea la mate, cele mai grele. Plus inca trei- patru teste si o sa trag de mine sa imi mai scot cateva medii. O sa arat ca un zombie ambulant si nu o sa imi mai pese de nimic. Cu cat invat mai mult, cu atat imi sunt notele mai ciudate. Semestrul trecu am avut si 8 si 7, iar acum, cand m-am pus cu adevarat pe treaba, tot atat imi ies. M-au bombardat astia cu 9.
Pana la urma liceul trebuie sa te lase cu ceva materie si multe amintiri, nu? Dar cand sa mai timp de astea, daca dai 6 teze si sute de teste, cand toti trag de tine in toate directiile, cand nu mai ai timp sa respiri, sa simti ca traiesti si tu? Ce sa povestesti despre perioada ta de licean, daca tot ce iti aduci aminte sunt milioanele de ore petrecute in fata caietului, cu ochii mereu in carti si probleme, cu seri in care adormi pur si simplu cu capul pe manualul de chimie, pentru ca nu mai pricepi nimic.
O sa imi scot mediile ale chiar daca da dracu' peste mine. O sa iau niste note uriase si o sa le demonstrez tuturor ca am vointa si nu ma las la toate prostiile lor! Dar sa dea naiba sa imi spuna cineva de invatat si de note dupa. Pentru ca din 15 iunie, dragii mei, NU MAI IMI PASA! Poate sa vina si apocalipsa, nu mai imi pasa. Si dupa toate astea o sa ridic barbia si o sa imi aduc aminte de asta:

Draga Charlie, abia astept sa pot sa le spun sa se duca stiu-ei-unde, cu spatele drept si zambetul pe fata si note mari la bio, cu diploma in mana si o medalie de la concursul de romana. Abia astept. Let the hunger games begin!
Si o sa fiu si mai fericita pentru ca...

Recenzie "In the Band" (Luminescent Juliet #1) Jean Haus

What they said: "When family problems push Riley Middleton into giving up a percussion scholarship in another state and attending college from home, her friends push her to try out for a local rock band. Of course, Riley makes the band. She rules at the drums. 
Riley soon finds out rock bands have a different dynamic than marching bands, especially when each of her male band mates has a major ego and is a major player. Two of them relentlessly flirt with her. The other—a dark, sexy rock god she can’t help being attracted to— is a total jerk and pushes her to quit. She becomes determined to ignore his rudeness and his hotness. Even if she was interested in jerks, a hook up would probably get her booted out of the ego-ridden band, and playing keeps her sane. Behind the drums, the world and its troubles evaporate. 
If she wants to stay in the band, Riley needs to ignore the growing sparks between her and her band enemy. But as she gets to know the man behind the stage persona, ignoring him proves to be more difficult than flowing through a time sig shift."

What I say: De enorm de mult timp vroiam sa citesc cartea asta. Am pus ochii pe ea chiar de cand a aparut, din cauza ca protagonista canta la tobe. Daca sunteti aici de ceva vreme prima data am scris creme :), probabil ca stiti ca de doi ani si ceva vreau sa cant la tobe. Mda, singura piedica este ca stau intr-un bloc :| Vecinii mei ar fi foarte incantati, ce mai! Revenind la subiect, nu pot sa spun ca ceva mi-a adus brusc aminte de ea. Imi rasfoiam pur si simplu folder-ul de pe Kindle si am vazut-o din senin *mamaliga ta, ce cauti aici, singura si necitita?*. Si asa am inceput eu sa citesc primul volum din "Luminescent Juliet".
La prima vedere, probabil ca povestea pare putin cliseizata:  fata noua (chiar daca in trupa), care este super nervoasa pe baiatul foarte hot si tot pe atat de dushbag, si care, pana la urma simte cum o scanteie se aprinde intre ei. Mda, cam asa am crezut si eu. Sunt extrem de fericita ca m-am inselat, pentru ca poveste din spatele acestui "schelet" este mult mai complexa si mai frumoasa decat as fi crezut vreodata. So, Jean Haus, big thumbs up!
Desi la prima vedere povestea poate parea destul de simpla, fara sa promita intamplari surprinzatoare, "In the band" a reusit sa ma captiveze foarte usor, datorita stilului in care este scrisa. Tonul este unul lejer, insa autoarea stie ce face cu literele. Mi-a placut foarte mult stilul ei, modul in care reuseste sa mentina cititorul atent la lectura, chiar daca nu exista actiune care sa te lase fara respiratie sau ritmul nu este foarte alert. De asemenea, am admirat si faptul ca s-au introdus unele subiecte, nu atat de centralizate cum este povestea de dragoste dintre cei doi, ci lucrurile "marunte", de zi cu zi, care nu par atat de importante ca si muzica sau iubirea, dar cu siguranta pot face diferenta.
Am remarcat si am fost incantata de cat de bine reuseste sa transmita Jean energia din timpul concertelor pe care le sustine trupa, dar si felul in care ea ilustreaza emotiile sau trairile personajelor. Parca ma aflam chiar eu pe scena, bucurandu-ma de muzica, de fani si de toata atmosfera unica din timpul unui astfel de eveniment. Am avut oportunitatea sa ma contopesc cu personajele, sa intru in pielea lor si sa simt ceea ce traiesc ele, ceea ce, am mai spus si o sa o repet, este un lucru superb la o carte.
Singurul lucru care ar putea fi deranjant, cred eu, sunt termenii muzicali folositi ici-colo, dar care nu cred ca o sa va puna mari probleme, daca aveti un dictionar la indemana. Si oricum nu sunt foarte multi. Si probabil ca nu ar trebui sa cititi acesta carte daca nu sunteti pasionati de muzica. Desi, din cate am vazut eu pe aici, cam toti cititorii au ca a doua sau a treia pasiune muzica :D
Nu o sa neg ca latura romantica din mine a murit de fericire cand a vazut ce potential urias neirosit a fost in "In the band". Riley si Romeo (da, da, asa il cheama pe tip; atat eu, cat si eroina am murit de ras cand am aflat...) au o poveste foarte frumoasa. Unele faze chiar m-au emotionat, si nu cred ca sunt usor impresionabila la capitolul "love story", pentru ca am citit destule. Momentele dintre ei au fost excelent construite, au fost pline de acel ceva care ma face sa ranjesc cand imi aduc aminte de ele si cel mai important, nu s-au lasat mult asteptate, dar nici nu au venit pe tava. De obicei, timing-ul asta poate fi reusit sau un dezastru. Ba eroina este prea disperata sa ii sara in brate, ba e incapatanata in mod prosteste si nu are un motiv real sa il refuze pe al nostru baiat. Insa aici, mi s-a parut ca totul decurge natural si foarte ok. Si inca o observatie: fara triunghi amoros! Slava Cerului, cred ca incepe sa se piarda moda asta. Era si timpul!
Lasand romance-ul la locul lui, sa trecem la povestea reala. Cum spuneam, m-a surprins in mod placut ca, fata de alte volume YA, unde protagonista se gandeste numai si numai la el si restul lumii dispare, undeva in neant, aici avem doza de realitate gata sa iti dea cu tigaia in cap, pentru a te trezi din vis. Sa fim seriosi! Da, poate dragostea te face sa plutesti pe un norisor si unicorni zburatori iti fac temele si muncesc pentru tine, insa mai devreme sau mai tarziu iti vei da seama ca nu e totul roz si pufos. Si asta am admirat la cartea lui Jean Haus. Este extrem de credibila, foarte realista si motivatiile lui Riley sunt perfect justificabile si logice. Nu, nu pot sa ma duc la colegiul ala pentru care am lucrat toata viata, pentru ca tin la familia mea, nu vreau sa imi las surioara mai mica balta si mama depresiva sa cada si mai tare decat a facut-o. Si cel mai important mi se pare ca "In the band" iti spune sa nu renunti la visele tale, dar nici la familie. Trebuie sa existe o cale de mijloc, dar nu o poti gasi daca nu faci ceva efort.
A, si ultima chestie: o iubesc pe eroina! E o zeita a tobelor si are un temperament foarte tare. De Romeo nu va mai spun, va las sa descoperiti singuri :P
Riley Middleton a renuntat la bursa pentru care a lucrat de cand s-a apucat de tobe pentru ca familia are nevoie de ea mai mult ca niciodata. Mama ei este o epava, din cauza divortului greu prin care a trecut si a problemelor financiare. Sora mai mica isi pierde copilaria. Colegiul cel nou este un cosmar pe langa cel la care trebuia sa mearga. Iar protagonista trebuie sa jongleze cu toate problemele si sa fie capul familiei. Singurul lucru carte o sustine este muzica. Si cand Riley are ocazia sa fie tobosarul unei formatii promitatoare, nimic nu o poate opri, nici macar tipul cu cea mai nasoala atitudine din lume.Chiar daca asta inseamna sa isi opreasca sentimentele tot mai puternice pentru baiatul diferit pe care il vede in el.
O recomand cu caldura, daca aveti ocazia sa o cititi, nu ezitati!

Titlu: In the band

Autor: Jean Haus

Nr. pagini: 301 (format ebook)

Gallagher Girls la un pret special+ United we spy (GG #6)

O veste buna pentru cei care au ratat acesta serie senzationala! Editura Leda si Bravo au o surpriza pentru voi :)

Daca trecem la prietenii americani, avem si acolo o veste superba: volumul sase al seriei are un nume, o coperta si o descriere. Se pare ca "United we spy" are ca data de apartie ziua de 17 septembrie a anului curent. Va las mai jos detaliile :) Abia astept sa citesc acest final epic!

"Cammie Morgan has lost her father and her memory, but in the heart-pounding conclusion to the best-selling Gallagher Girls series, she finds her greatest mission yet. Cammie and her friends finally know why the terrorist organization called the Circle of Cavan has been hunting her. Now the spy girls and Zach must track down the Circle’s elite members to stop them before they implement a master plan that will change Cammie—and her country—forever."

Recenzie "Sub aceeasi stea" de John Green

What they said: "Îşi vor aminti oamenii de mine? Ce sens are viaţa mea? Ce vreau să las în urmă?

Deşi un medicament miraculos i-a prelungit viaţa, Hazel Grace Lancaster, în vârstă de 16 ani, are impresia că, de când se ştie, a fost „în fază terminală“.

Însă atunci când fermecătorul Augustus Waters, suferind şi el de aceeaşi boală cumplită, apare la întâlnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisă.

Spirite înrudite, împărţind acelaşi farmec şi acelaşi simţ al umorului, Hazel şi Gus încep o cursă contra cronometru în care învaţă ce înseamnă să iubeşti."

What I say: ‘The fault, dear Brutus, is not in our stars / But in ourselves.”

Acest citat a dat numele uneia dintre cele mai emotionante, mai frumoase si mai heartbreaking carti pe care le-am citit in viata mea. Nu stiu daca a aparut inca la noi, eu am citit-o in engleza *pauza de cautat pe net...nu, nu a aparut inca*, dar cand o sa o vedeti pe rafturile librariilor, trebuie sa o puneti in cos! Nu puteti sa iesiti din magazin fara ea :)
Banuiesc ca ati auzit de cartea asta. Cam toata populatia cititoare o ridica in slavi si spun ca e buna de pus la raftul cu "nu o sa le uit niciodata". S-au spus multe despre "The fault in our stars" si despre autorul ei si chiar daca pana acum,  nu am mai vazut pe nimeni de prin Romania sa o fi citit (sau a mai citit-o? sa imi spuneti daca da, vreau sa fangirl-uiesc cu voi!), cred cea mai mare ingrijorare a mea este ca nu voi putea face o recenzie pe masura capodoperei de fata. E greu sa pui in cuvinte anumite sentimente. Unele nu au o definitie exacta, sunt doar acolo, in cosul pieptului, facute ghem (si mai zice lumea ca nu se stie unde e sufletul!) si nu se pot transpune in ceva atat de concret precum cuvantul. Si tocmai acest fapt imi ofera o portita, o carare pe care am sa o urmez in recenzia mea. Am sa incep cu felul in care John Green reuseste sa puna atatea senimente intr-un dreptunghi de hartie.
Cred ca daca as fi participat la concursul organizat de Libris, prin care ni se oferea sansa sa marturisim de ce citim, unul dintre motivele mele ar fi fost felul in care fiinta mea este inlocuita de vartejul de actiune si simtaminte pe care mi le imprumuta cartea. Pe parcursul lecturii, se formeaza un fel de conexiune intre cititor si carte, conexiune marcata printr-un fel de fir, ca si cel de la telefonul fix, spre exemplu, prin care se scurg toate acele roiuri de cuvinte si senzatii. Cel mai bine ne bucuram de acele volume care ne fac sa uitam cu totul de foame, sete, probleme si ne aspira printre litere, pentru a ne oferi ocazia unei noi vieti. O carte este o noua viata, un nou "eu", o noua poveste, o noua aventura, noi zambete, noi lacrimi, noi suflete, noi probleme, noi solutii, noi iubiri, noi dezamagiri, noi dureri. Despre "Sub aceeasi stea" pot sa spun cu mana pe inima ca este acel gen de carte. Genul care iti ofera tot ceea ce vrei si ce nu vrei la pachet, genul care te tine captiv intre pagini, chiar daca nu bubuie cu actiune, genul care te face sa plangi si sa razi singur, fara sa realizezi ca obrajii iti sunt umezi sau ca poti eclipsa soarele cu ranjetul tau pana la urechi, care iti ofera o noua perspectiva a vietii si care iti da senzatia ca o noua zi este o minune, pana la urma. In timp ce continuam sa inaintez cu lectura, mi-am dat seama ca pot clasifica prietenele noastre tacute in doua mari categorii: volumele care te fac sa fii constient ca sunt alcatuite din cuvinte si fraze, in care nu poti sa plonjezi cu atata usurinta pentru a te adanci prin lumea respectiva, si cele in care toate insiruirile alea de marimea unor furnici sunt doar o cortina, un preludiu pentru simfonia care te cuprinde.
"The fault in our stars" este dincolo de cuvinte. Trebuie simtita si nu citita. La un moment dat m-a surprins in timp ce citeam, si chiar am fost putintel socata de ce am realizat. Cum protagonista are cancer, numele bolii este foarte des intalnit. In cele mai multe cazuri, cand auzim despre acesta afectiune nu ne putem opri sentimentul de mila, pentru ca avem tendinta sa o categorizam drept un lucru grav, deseori fatal (ceea ce si este). Si eu am avut pe cineva in familie cu cancer, asa ca simpla lui pronuntie imi da fiori pe sira spinarii. Totusi, pe la jumatatea volumului mi-am dat seama ca protagonistii aruncau cu "cancer" in sus si in jos, de parca ar fi vorbit de o raceala si eu nu procesam chestia asta! Si atunci mi-am dat seama cum m-a manipulat autorul si cum a fost capabila o bucatica de hartie sa ma faca sa uit pana si de una dintre cele mai oribile intamplari din viata mea.
Si chiar daca mi-a placut enorm stilul de scriere, cel mai tare m-au impresionat tot personajele si replicile schimbate intre Hazel si Augustus. Nici nu stiu ce Dumnezeu sa mai spun, mi-ati putea usura treaba asta citind in saracie "Sub aceeasi stea"!. Poate ca va imaginati ca cei doi sunt afectati de boala, asa ca se tot gandesc la asta si nu simt ce simtim noi in mod normal, nu au grijile noastre, ma rog, sunt la polul opus. Nici ca va puteti insela mai tare. M-a marcat metoda folosita de Green. Tipul asta a reusit sa dea un aer de normalitate incredibil intregii situatii. Hazel e genul de fata sarcastica, cu glume cranky, dar care are un caracter in spate. Nu unul sensibil, sau unul slab, ci unul care ii permite sa fie moale cand trebuie si sa fie si  rezistenta cand are nevoie de asta. Si Augustus este destul de interesant de privit. Nu stiu, cei doi sunt o combinatie care te face sa razi continuu, dar sa si mori de plans in momentele mai blande si emotionante. Sunt un cuplu care te duce prin toate etapele, de la fericire deplina, la o deprimare totala. Un uragan de emotii, ce mai! Tragand linie la subcapitolul personaje, clar cel mai surprinzator lucru este mentalitatea celor doi, precum si comportamentul si trairile lor. Le-am adorat glumele, momentele sincere, frazele filozofice care par sa fie atat de nepotrivite unor tineri de varsta lor, intreaga metafora pe care o reprezinta cei doi... Sunt miezul cartii!
Si stiu ca o sa sune destul de cliseizat, daca nu cumva depasit, dar mesajul lucrarii de fata este absolut fabulos! Nici nu stiu alte carti care sa imi fi oferit o asemenea lectie de viata cum a facut-o "Sub aceeasi stea". Fara predici, fara morala, fara vorbe de duh, scriitura lui John Green iti ajunge in suflet si iti ofera o noua viziune.
Nu o sa va mai dau informatii suplimentare despre poveste cum fac in mod obisnuit, pentru ca partea de la What they said spune destul. Si oricum nu cred ca face diferenta. Daca ati citit ce am scris mai sus, nu aveti nevoie de altceva: fie v-am convins, fie nu.
Spun doar adevarul cand scriu ca nu am mai stat atat de mult la o recenzie in viata mea. De obicei, sunt capabila sa o fac in treizeci de minute, dar de data acesta stau de doua ore la taste. Cred ca e cea mai sincera lucrare a mea (nu ca in altele as fi mintit). Dar cred ca aici am pus cel mai mult suflet. Sper sa conteze :)

Titlu: Sub aceeasi stea
Titlu original: The fault in our star
Autor: John Green
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2012
Site: http://johngreenbooks.com/

Permiteti-mi sa pun doua imagini cu citate :D

Recenzie The Elite (The Selection #2) de Kiera Cass

What they said: "Thirty-five girls came to the palace to compete in the Selection. All but six have been sent home. And only one will get to marry Prince Maxon and be crowned princess of Illea.
America still isn’t sure where her heart lies. When she’s with Maxon, she’s swept up in their new and breathless romance, and can’t dream of being with anyone else. But whenever she sees Aspen standing guard around the palace, and is overcome with memories of the life they planned to share. With the group narrowed down to the Elite, the other girls are even more determined to win Maxon over—and time is running out for America to decide.
Just when America is sure she’s made her choice, a devastating loss makes her question everything again. And while she’s struggling to imagine her future, the violent rebels that are determined to overthrow the monarchy are growing stronger and their plans could destroy her chance at any kind of happy ending."
What I say: Cred ca asta este prima recenzie negativa pe care o sa o fac pe blog. Nu imi fac griji, am in plan sa o scriu si pe cea de la Requiem (Delirium #3), asa ca nu cred ca o sa duc lipsa, din pacate.
Inainte de toate, chiar trebuie sa pun intrebarea asta: "The Elite" cine esti si ce ai facut cu Kiera Cass si America? Pe cuvant, nu va mint cand spun ca am citit o carte care pare scrisa de un alt autor si care are in prin plan o alta protagonista. Sunt foarte, foarte dezamagita. Kiera, ai face bine ca "The One" sa fie exploziva, pentru ca altfel chiar o sa fiu suparata rau de tot pe tine.
Ceea ce a inceput cu un volum extrem de bine scris, care m-a facut sa mor de fericire la unele pagini si sa incep sa iau trilogia in considerare ca una dintre cele mai originale de prin zilele de azi, a continuat cu o nuvela superba, pe care am devorat-o mai rau ca si pe prajitura de Pasti (Maxon, esti un scump, pe bune...), a inceput sa prinda o viteza uriasa si ...a alunecat in jos. Chiar am niste asteptari uluitor de inalte de la "The One", pentru ca ar fi pacat de o asa idee promitatoare sa sfarseasca drept o amintire neplacuta. Insa, pana in 2014, trilogia Kierei Cass se opreste la stadiul de "Avantul Prabusirea".
V-am spus in recenzia primului volum ca autoarea a deschis o mica portita spre un plot ce avea potential, nu gluma. Si ce a facut cu ea in cartea de fata? A mai deschis-o un centimetru. Asteptam cu atata interes sa aflu despre rebeli si despre istoria Illeei... Volumul doi pur si simplu m-a plesnit peste fata. Na, daca astepti prea multe! *you are wicked, book!*
Sunt o persoana romantica, in general. Ma bucur atat de tare cand doua personaje reusesc sa isi dea seama ca povestea lor impreuna este posibila, incat chestia asta poate sa imi faca ziua luminoasa, chiar daca restul a fost ca naiba. Ador scenele dragute dintre ele si le astept cu sufletul la gura, sunt o bila de energie cand ceva bun se intapla, ma rog, ati prins ideea. Insa a fost mult prea mult chiar si pentru mine. Pe langa faptul ca romantismul nu a fost nici macar de calitate (o sa va spun mai jos de ce), in unele scene a fost atata siropism incat nu am putut inghiti. Eu, marea amatoare de dulcegarii fictionale, am spus pas la scenele alea, am inchis kindle-ul si m-am dus sa beau o Cola. Dupa ce mi-am limpezit putin mintea de toate gretoseniile, am revenit si am incercat sa trec peste, cu gandul ca "las' ca vezi tu cum te macelaresc in recenzie".
Am pornit chiar cu dreptul cu cartea asta. Nu m-am lasat influentata de alte pareri si am spus cu voce tare ca nu poate fi dracu' atat de negru pe cat se spune. Si trebuie sa recunosc ca au fost unele parti care mi-au placut foarte mult. Nu o sa le neg si o sa le pun in evidenta, pentru ca merita. Ca de pilda, personajele secundare: cameristele Americii au fost preferatele mele. Atata devotament si atata iubire nu cred ca am  mai intalnit. Chiar mi-au placut fetele astea, inca de cand le-am intalnit pentru prima data. Sau Marlee. O, Doamne, am iubit-o pe Marlee! Chiar eram curioasa de secretul ei si aveam o banuiala care mi-a fost confirmata, dar asta nu mi-a schimbat cu nimic parerea despre ea. Tot respectul pentru ce a facut si chiar pot  sa spun ca sunt foarte fericita pentru ea. Povestea ei a fost cea mai incantatoare parte si m-a tinut putin in cumpana, pentru ca nu stiam cum o sa se finalizeze.
Mai stiti cand am spus cat de mult imi place caracterul Americii? Chiar o admiram, pentru ca nu se lasa impresionata cu una, cu doua de toate farmecele palatului si nici nu se transforma intr-o concurenta setata numai sa castige. In volumul doi este cu totul si cu totul alta protagonista. Mi se pare ca a uitat de unde vine, ca a uitat de toate problemele pe care le avea si ca singurul ei gand e "Maxon sau Aspen?" Si nici nu m-ar fi enervat atat de rau, daca nu facea ce a facut la sfarsitul volumului. Ok, ai vrut sa faci aia, ai muncit si era chiar o idee buna, desi cam revolutionara. Insa felul in care a pus-o in practica si modul in care a acceptat atat de usor ca a facut o prostie (desi nu era), mi-a calcat efectiv si ultimul dram de afectiune pentru ea. Si ceea ce a facut Maxon mi se pare perfect normal. Chiar a primit ce merita!
Nu o sa mai spun ca intregul volum este un bla-bla plictisitor despre cum protagonista nu e instare sa se decida daca il vrea pe Maxon sau pe Aspen si daca e capabila sa isi asume rolul de conducatoare sau ba.  Numai umplutura.
In "The Elite", America trebuie sa ia o decizie. Inima ei este pierduta intre Maxon, printul fermecator care ii ofera sansa unui nou viitor si inima lui si Aspen, persoana legata de trecutul ei, de a carui iubire simpla este sigura. Ramasa intre ultimele sase concurente, protagonista trebuie sa aleaga pe drum mai merge, pentru a se pregati. Si atmosfera devine tot mai tensionata, odata cu atacurile tot mai dese ale fortelor rebele.

Titlu: The Elite

Autor: Kiera Cass

Nr. pagini: 323

Editura: Harper Teen

Din aceeasi serie:

• The Selection (vol. 1)
• The Prince (vol. 0.5)
• The One (vol. 3)- coming soon

Recenzie Pooka in My Pantry (A Monster Haven Story #2) de R. L. Naquin

What they said: "Zoey Donovan—empath, wedding planner, go-to girl for monsters with personal problems—has been marked twice for pickup by Death. On both occasions, Riley the smoking-hot reaper has refused to follow through. For his breach of protocol, Riley is now on probation. For her refusal to die on schedule, Zoey's right to live is challenged. She will have to undergo a life-or-death trial, but she won't know when or where it will happen…
Staying alive might not be so difficult if the Leprechaun Mafia hadn't strolled into town. Now every business owner with the slightest connection to the supernatural community is being threatened with the most appalling bad luck if they don't pay up. Mirrors are smashed, bodies are dropping, and Zoey's still got clients waiting for fabric samples.
With a little luck, she might be able to save everyone and still have time for a second attempt at a decent first date with her favorite reaper."

What I say: Ar fi trebuit ca acum sa apara aici recenzia de la nuvela, "Ill- Concieved Magic", dar nu prea stiu ce sa spun (cu exceptia cuvintelor "awesooome!" si "de ce atat de scurta?!" dada, stiu ca e o nuvela). Cred ca o sa o pun candva si pe ea, dar momentan explodez daca nu va spun cat de superb si de amuzant a fost volumul doi din seria "A Monster Haven Story".
Probabil ca, atunci cand cineva spune ca e haituit de Mafia Spiridusilor, nu te astepti ca respectiva persoana sa fie intreaga la cap. Si nu cred ca o carte normala ar fi luata in serios de public cu o asemenea intriga. Dar nu uitati ca "Pooka in My Pantry" este oricum, numai normala nu. Si cum stiam la ce sa ma astept de la Naquin cand am inceput volumul, eram constienta ca o sa ador fiecare cuvintel si ca o sa fie cea mai superba poveste cu Mafia Spiridusilor din cate s-au scris. Nu m-am inselat nici macar o secunda!
Mi-a placut atat de mult! Sa fie persoanjele, sau intriga, sau Maurice, sau finalul, sau umorul? Nu stiu, dar este foarte clar ca aceasta carte a propulsat seria pe primul loc in topul preferintelor mele (Dispozitive Infernale a fost mutata la rangul de "epica", asa ca nu se mai ia in considerare).Habar nu am ce as putea sa scriu, dar sa nu repet ceea ce am scris si la "Monster in My Closet", pentru ca m-am bucurat de volumul asta la fel de tare, daca nu chiar si mai tare :)
O iubesc atat de tare pe protagonista! In "Pooka in My Pantry", Zoey s-a depasit pe sine. Desi are probleme cu Mafia, cu o creatura originara din Irlanda numita "pooka" (exista traducere la noi?), ajutorul ei si persoanjul meu preferat pleaca pentru o perioada (Maurice, sa nu mai fac asta!!!) si intalnirile ei se soldeaza cu cel putin o victima, fata asta reuseste sa ramana la fel de haioasa, de aiurita si de buna la inima. Cred ca, pana acum, Zoey este protagonista mea preferata. Eroinele kick- ass au decazut ;)
Daca tot suntem la capitolul personaje, nu ma pot abtine si trebuie sa va spun cat de superb sunt construite si cele secundare. Nu am absolut nici cea mai mica indoiala ca ador pana si personajele negative. Bine, a fost imposibil ca spiridusii aia nenorociti sa nu te calce pe nervi, dar pur si simplu nu ma pot opri sa nu admir cat de perfect a reusit autoarea sa conceapa fiecare caracter. Pana si Milo (defapt, mai ales Milo) te sensibilizeaza enorm si este imposibil sa nu te atasezi de fiecare personaj din "A Monster Haven Story".
Un alt lucru pe care l-am remarcat este starea de bine pe care ti-o induce lectura. Povestea, protagonista si plotul cartii creeaza un fel de combinatie letala care te forteaza sa te transformi intr-o bila uriasa de fericire. Datorita acestei stari, cartea reuseste sa fie mult mai bine primita, iar paginile curg una dupa alta si nu iti dai seama cat de bine te-ai distrat decat la final. Imi place cand un scriitor reuseste sa ma faca sa uit de lume si imi aduce un zambet pe fata, pentru ca, se recunoastem, uneori preferam lectura tocmai pentru a ne ascunde de realitate. In timp ce ma bucuram de "Pooka in My Pantry" pot sa spun, cu mana pe inima, ca am uitat de tot si de toate si m-am regasit in pielea lui Zoey, incercand sa inteleg treaba cu norocul si ghinionul.
Spre deosebire de alte serii, unde umorul se pierde pe masura ce atmosfera devine mai tensionata si actiunea incepe sa ajunga la punctul culminant, am remarcat faptul ca Naquin a pastrat un ton detasat, chiar daca a reusit sa creeze atmosfera necesara, si nu a uitat nici de doza de amuzament, o parte importanta in cazul nostru. Si, daca tot am adus vorba, apreciez foarte mult noua intriga. Faptul ca, pe langa situatiile dificile in care intra Zoey, a fost introdus un alt plot, care promite si mai multa actiune in urmatoarele volume, m-a facut sa fiu si mai incantata si entuziasmata, asa ca acum nu prea mai am rabdare. Mult mai este pana la volumul trei (care, by the way, se numeste Fairies in My Fireplace...)! Desi nu m-am plans de primul volum, pentru ca neczaurile protagonistei au fost destule la momentul respectiv, chiar ma bucura faptul ca Naquin si-a dat seama ca trebuie sa apara o situatie dificila mult mai consitenta. O, si inca ce mai situatie!
Si mai spun un lucru, apoi va las cu un scurt "rezumat" (inca ma mir ca puteti citi toate prostiile care le indrug eu aici :) multumesc, suneti cei mai tari!). Draga Naquin, te iubesc pentru felul in care impletesti miturile unor creaturi cu o poveste personala, care adauga mai mult farmec si mai multa magie. Mi se pare absolut fermecator (si la propriu si la figurat) si ai tot respectul meu pentru doza de originalitate cu care ai injectat seria ta. Desi sunt 99% sigura ca nu vei citi chestia asta, sa stii ca ai un fan urias in Romania (ba cred ca doi, o numaram si pe Rox).
Asadar, in cel de-al doilea volum, Zoey Donovan nu a scapat sub nicio forma de necazuri. Ba din contra, e ca un magnet pentru probleme, gata sa isi foloseasca super puterea pentru a ajuta orice monstrulet aflat la ananghie. Insa cine o scapa pe eroina de propiile ei incercari? Pentru ca, desi a reusit sa salveze o persoana importanta din viata ei, Zoey a incalcat niste legi importante si a stricat un echilibru. Chiar si asa, protagonista nu merita sa fie trecuta in perioada de testare, obligata sa isi salveze pielea din tot soiul de probe, sa fie lasata singura in casa cu cea mai detestabila creatura din lume, care are o repulsie stanjenitoare fata de pantaloni, sa isi piarda pentru o perioada bucatarul si cel mai bun prieten supranatural, sa fie santajata de Mafia Spiridusilor si sa fie obligata sa rezolve ecuatii cu norocul si ghinionul... Reuseste Zoey sa jongleze cu toate? Ei, mi-e teama ca pentru a afla raspunsul, trebuie sa cititi cartea. Credeti-ma, o sa adorati fiecare pagina! Nu trebuie sa ratati aceasta aventura!

Titlu: Pooka in My Pantry

Autor: R.L. Naquin

Nr. pagini: 236 

Editura: Carina Press

Din aceeasi serie:

• Monster in My Closet (vol.1)
• Ill- Concieved Magic (vol.1,5)
• Fairies in My Fireplace (vol.3)- coming soon
• Golem in My Glovebox (vol.4)- coming soon
• Demon in My Driveway (vol.5)- coming soon
• Phoenix in My Fortune (vol.6)- coming soon

Spechless...

O sa incerc sa vin azi cu recenzia de la "Pooka in My Pantry"... daca reusesc sa mai leg cuvinte!

Recenzie The Selection (The Selection #1) de Kiera Cass

What I say: "For thirty-five girls, the Selection is the chance of a lifetime. The opportunity to escape the life laid out for them since birth. To be swept up in a world of glittering gowns and priceless jewels. To live in a palace and compete for the heart of gorgeous Prince Maxon.
But for America Singer, being Selected is a nightmare. It means turning her back on her secret love with Aspen, who is a caste below her. Leaving her home to enter a fierce competition for a crown she doesn't want. Living in a palace that is constantly threatened by violent rebel attacks.
Then America meets Prince Maxon. Gradually, she starts to question all the plans she's made for herself--and realizes that the life she's always dreamed of may not compare to a future she never imagined."

What I say: Inainte de toate, cred ca stie toata lumea ca aceasta carte va aparea la editura Leda, probail in cursul acestui an, pentru ca traducatorul a predat-o deja :) Va recomand cu caldura sa o cititi, pentru ca altfel riscati sa pierdeti o lectura foarte frumoasa!
Trebuie sa recunosc ca, atunci cand am citit pentru prima data despre "The Selection", am fost putin reticenta, pentru ca aveam unele banuieli conform carora cartea va aduce putin cu un show ieftin difuzat si la noi in Romania (despre Burlacul este vorba). Ma asteptam ca fetele sa inceapa sa isi joace feste reciproc, iar atmosfera sa fie una tensionata, incarcata de ura. Asa ca nu am fost extrem de nerabdatoare sa incep lectura.
Totusi, gasindu-ma la bunica, cu o zi insorita inainte si fara planuri, am dat o raita prin kindle, ca sa vad ce ma asteapta dupa ce se termina scoala. Si nu stiu de ce, dar m-am oprit la cartea de fata. O fi fost coperta vinovata, sau faptul ca tot internetul vuieste cu recenzii pentru volumul doi, nu stiu, dar m-am trezit ca incep sa o citesc.
Primul lucru care mi-a sarit in ochi si de care am fost destul de incantata este modul in care s-a realizat impartirea societatii distopice. Mi s-a parut destul de ingenioasa mentalitatea autoarei si consider ca s-a remarcat destul de bine prin acesta idee in peisajul tot mai iubit al cartilor post- apocaliptice. Illea, tara in care se desfasoara actiunea, este divizata in 8 caste: prima, din care face parte familia regala si clerul, a doua, din care fac parte celebritatile, politicienii si cei care asigura paza tarii, a treia unde putem gasi profesori, oameni de stiinta, doctori, a patra cu detinatori de fabrici, ferme si alte intreprinderi, cinci, casta de unde provine America si unde sunt toti artistii, sase, din care fac parte secretarele, bucatarii, soferii, sapte, un compartiment al oamenilor care fac munca fizica, precum constructorii si opt, casta oamenilor fara case, slujba si mancare. Pe langa acestea, fiind o tara destul de noua, Illea este supusa unor atacuri teroriste din partea unor grupuri rebele, iar relatia cu alte tari nu este nici ea imbucuratoare. Un alt lucru care m-a surprins a fost ca populatia este constienta de situatia in care se afla. In majoritatea distopiilor pe care le-am citit, conducerea ascunde destul de mult lucruri.
Apoi a venit si surpriza, care m-a convins ca nu trebuie sa ma iau mereu dupa rezumatul de pe spatele cartii. Desi exista si fete care ar face orice pentru a castiga coroana, regulamentul competitiei prevede ca niciuna dintre concurente nu trebuie sa agreseze fizic sau psihic o alta concurenta. Si, desi ma asteptam ca unele tinere sa nu respecte aceasta clauza, a fost mai mult decat placut sa descopar ca eroina se imprieteneste cu cateva fete si ca exista un fel de solidaritate intre ele. Si de aici, a inceput sa ma incante tot mai tare "The selection", asa ca nu mare mi-a fost mirarea cand m-am gasit uitandu-ma la ultima pagina, dupa cinci-sase ore de lectura.
Eroina a fost superba! Nu numai ca avea un temperament care mi-a permis sa rad la anumite faze, dar nu m-am putut abtine sa nu observ ce a vrut sa transmita autoarea cu ajutorul Americii. Nu te schimba pentru nimeni si nimic, fi mereu tu insuti, pentru ca de multe ori, asa este cel mai bine! Plus ca modul in care actiona mi s-a parut natural, firesc, un lucru destul de rar intalnit. In majoritatea cazurilor, dam de protagoniste care repeta greseli stupide, chiar daca stiu care sunt consecintele, eroine prea imature, etc. Insa comportamentul personajului principal mi s-a parut demn de lauda.
Si alte personaje secundare au fost incantatoare, construite cu mult atentie. Mi s-a parut extrem de usor sa decid daca iubesc/detest persoana respectiva. In legatura cu triunghiul amoros, cu siguranta il prefer pe Maxon, chiar daca nu gasesc foarte multe motive sa ii intorc fata lui Aspen.
Un alt punct forte al cartii a fost portita pe care o deschide Cass, si care, sper eu, va duce la o intriga mult mai consistenta in urmatoarele volume. Fortele rebele si istoria Illeei sunt doua elemente care sper ca vor fi puse in lumina mult mai mult, pentru ca am senzatia ca si in cazul acestei distopii, unele lucruri sunt ascunse. Abia astept sa deslusesc misterul :)
Asadar, ne aflam pe taramul unei tari recent infintate. America Singer si familia ei fac parte din casta cinci. Desi nu duc o viata prea usoara, eroina si membrii Singer sunt fericiti si au un trai linistit. Asta pana in ziua in care o scrisoare ajunge in posta. Fiind eligibila, America este invitata sa participe la o competitie nationala, in urma careia poate deveni printesa tarii si sotia printului Maxon. Insa protagonista are o piedica, fiind deja indragostita de un baiat dintr-o casta inferioara. Nicio coroana sau un mostenitor incantator nu pot sa spulbere visul ei de a se casatori cu Aspen. Si totusi, o intorsatura neasteptata o propulseaza pe America intre cele 35 de concurente. Astfel, fata se gaseste intr-o viata pe care nu si-a imaginat ca o poate trai. Dar daca e posibil?
Sper sa incercati "The Selection". Este una dintre cartile care chiar m-au surprins intr-un mod placut si care merita un loc special in biblioteca. Spor!

Titlu: The Selection

Autor: Kiera Cass

Nr. pagini: 327

Editura: Harper Teens

Din aceeasi serie:

• The Prince (vol. 0,5)
• The Elite (vol. 2)
• The One (vol. 3)- coming soon (2014)

Paste fericit!

O sa fiu plecata pana luni la bunica mea, asa ca va spun inca de acum Paste fericit! Sper sa aveti o sarbatoare cat mai luminata, alaturi de cei dragi!

London trip- pozeee :)

Intr-un final glorios, am reusit si eu sa descarc pozele :) Scuze pentru intarzierea asta enorma. So, be ready, the photos are coming! Inca un lucru: nu va asteptati la poze cu mine. Nu am facebook, oameni buni, deci nu o sa pun poze cu mine pe blog. Poate una, ca sa stiti si voi cum arata obsedata din spatele calculatorului :)
Asta este Tamisa, chiar langa London Bridge. L-am cautat eu pe Will Herondale, dar nu era pe acolo :(

Clasicul autobuz rosu :)

In apropiere de Catedrala Sfantul Paul, cu Tamisa ca prietena fidela...

Celebrul London Eye

Elizabeth Tower, pe care toti il stiti drept Big Ben :)

Un alt lucru definitoriu pentru capitala Angliei

Westminster Abbey, unde nu am putut intra, din pacate :(

Intrarea la National History Museum, muzeul meu preferat!

Apollo Victoria Theatre, unde am fost la cel mai tare musical, Wicked :D

Cred ca locul asta nu are nevoie de introducere...

Si, dupa cum am promis, o poza cu noi :) Adina e cea cu fularul albastru, eu sunt cu geaca groasa (nici nu stiti ce ger era in Lonra...) si chiar in prim plan o avem pe Andreea ;) Acolo eram in drum spre Hogwarts!

Ca un fan adevarat, mi-am luat o bagheta (pe care o sa o pozez cu cartile din luna aprilie) si bomboane cu gusturi ciudate. Jur ca am prins una cu gust de vierme de pamant, puah!

Pai, cam asta a fost :) Daca aveti ocazia, vizitati Londra! E cel mai frumos oras din lume!

Lene de 1 mai sau post tocana

Moleseala. Caldura. Lene. Curatenie de Paste. Cam asta este ziua de 1 mai pentru mai tot romanul. As zice ca a mai iesit omul la un mic sau la o bere, dar cum e post, sper ca intampinam sarbatoarea care vine cu ceva mai mult respect. Am o senzatie ciudata, nici macar cititul nu ma atrage. Dar parca imi era dor sa scriu pe blog si nu am inspiratie de o recenzie (lista mea gigantica si caietul de recenzii o sa mai astepte), e timpul pentru un random post. Postul tocana, mai pe romaneste. Hai sa va vad, aveti rabdare sa-l cititi?
Ati auzit de Safetysuit? Pai, sunt o trupa destul de misto, dar au o melodie care chiar te face sa te topesti. Ascultati versurile, sunt foarte dulci!

O alta melodie care m-a impresionat rau de tot si vreau sa o punem cand terminam liceul este cea a trupei Kodaline numita High Hopes. O tot da pe MTV Rocks, si cum, in ultimul timp am tot ascultat postul ala, m-am indragostit de vocea solistului. Si videoclipul este foarte frumos.

Si daca tot am intrat in folder-ul cu melodiile triste, cei de la The Pretty Reckless au o melodie superba, chiar daca nu are multe versuri...

Aaaa, si sa nu cumva sa uit sa va arat cel mai talentat chitarist :) L-am gasit acum trei luni, din intamplare si de atunci ii ascult in fiecare zi melodiile- ma rog, semi-cover-urile... Nu uitati sa dati un ochi peste celalalte videoclipuri, are si cu Harry Potter, Game of Thrones, Lord of the rings si chiar cu o melodie romaneasca :))

Daca vreti sa vorbim de carti, va spun ca trebuie sa termin volumul doi din "A Monster Haven Story" si apoi nu mai citesc nimic, pentru ca am sase teze. Deci, sa nu va aud ca va plangeti: eu dau teza din romana, mate, engleza, biologie la nivel de facultate, chimie si fizica. Happy me :|
Dar voi? Aveti ceva carti pentru mini-vacanta? Sau ceva planuri?
Diriga a venita marti cu o carte (SERIOS, marti am facut ore pe bune si am dat si doua teste!) care mi s-a parut interesanta la prima citire. Este vorba de "Rugaciunea broastei" de Anthony de Mello. E un soi de culegere de povestioare cu talc. Ne-au fost citite cateva astfel de scurte "fabule" si chiar mi-a placut stilul autorului (plus ca invataturile sunt foarte misto, una dintre ele era ceva de genul: "relaxeaza-te, Universul nu este constient de tine!"). Deci, stie cineva ceva de acesta carticica? Daca nu, dati o cautare si vedeti cateva recenzii. Eu sper ca am sa reusesc sa fac rost de ea, mai ales cu reducerile astea (desi ar terbui sa o iau mai incet, luna asta mi-am cumparat 24 de carti...). Chiar imi place coperta, cu toate ca nu stiu ce este cu titlul. Puteti profita de reducerea de pe Libris si sa o comandati la un pret super de 17 lei :) Dati click pe link-ul urmator: http://www.libris.ro/dezv-spirituala/rugaciunea-broastei-vol-1---anthony-de-mello-MIX973-8471-11-7--c9241--p361118.html
Din moment ce este un post cu "di-tati", am voie sa sar de la un subiec la altul, nu? Okeeey, atunci trebuie sa va spun de manga-urile astea geniale si de anime-ul asta superb, de care m-am molipsit de la o colega si de la prietena ei (binecuvantate fiti, Lucia si Teo, o sa ajungeti in Rai!). Probabil ca multi dintre voi il stiu, sau poate ati auzit in trecere de "Nana", dar eu am sa va vorbesc despre asta pentru ca ma obsedeaza si vreau sa scriu si pentru ca am o stare nasoala care isi cere dreptul la exprimare. Sooo, let me talk about Nana :) (happy fangirling about Ren!)
Nana spune povestea a doua fete cu acelasi nume, care se muta in Tokyo pentru a incepe o noua viata. Nana Osaki este o cantareata de muzica punk-rock care vine spre acel oras cu convingerea ca va putea dezvolta o carierta din pasiunea sa si ca va aduce trupa "Black Stone" pe culmi inalte. Nana Komatsu fuge de orasul ei natal pentru a lasa in urma trecutul incarcat de relatii dezastruoase si pentru a deveni independenta. Si totusi, destinul le aduce impreuna pe aceste doua fete, care vor deveni curand cele mai bune prietene. Insa chiar daca lucrurile merg bine pentru o perioada, viata nu poate fi mereu roz. Iar cele doua Nana trebuie sa se descurce cum pot mai bine, fara sa isi puna in pericol prietenia.
Nici nu stiti care de superb poate fi anime-ul si cat de extraordinare sunt manga-urile! Va rog mult de tot, daca nu v-ati apucat inca, incercati-le! Iar cei care ati vazut/citit, astept sa vorbiti cu mine :) Ajutati o saraca obsedata :) (puppy eyes)
Aici e un link pentru manga *se citesc cu spatele*: http://www.mangashop.ro/cauta.html&search=nana
Nu stiu cum fac, dar o sa strang bani si imi cumpar seria asta! E brilianta.
Anime-ul il gasiti foarte usor, dati o cautare rapida si o sa vedeti.
Pai, cred ca am cam terminat. Maine, daca am timp si chef, o sa postez inca o recenzie. Sa aveti o luna cat mai buna, dragilor!

Recenzie "Monster in My Closet" de R.L. Naquin

Vara e singura vinovata. Mi-e atat de groaza de tot si de toate (cititul se exclude, nu pot trai fara citit), incat tot ceea ce pot face este sa stau pe balcon, sa ascult muzica, sa ma minunez cat de tare poate fi seria Monster Haven Story si sa ma inteb cat de prost trebuie sa fi sa pui doua teste in ultima zi de scoala (ma simt ca si Napoleon!). Doua. Dude, I'm soooo frustrated! Si nu la orice materii: la mate si la fizica! NU, deci pur si simplu NU faci chestia asta daca nu vrei ca elevii sa se roage pentru bombe nucleare in scoala! Ma rog, hai, treaca-mearga, mai este o zi ;)

What they said: "I stopped believing in monsters long ago. But I knew I wasn't imagining things when I found one in my kitchen baking muffins. I'd seen him before: lurking in my closet, scaring the crap out of my five-year-old self. Turns out that was a misunderstanding, and now Maurice needs a place to stay. How could I say no?

After all, I've always been a magnet for the emotionally needy, and not just in my work as a wedding planner. Being able to sense the feelings of others can be a major pain. Don't get me wrong, I like helping people--and non-people. But this ability has turned me into a gourmet feast for an incubus, a demon that feeds off emotional energy. Now, brides are dropping dead all over town, and my home has become a safe house for the supernatural. I must learn to focus my powers and defeat the demon before he snacks on another innocent woman and comes looking for the main course..."

What I say: In apararea mea, chiar nu stiam de seria asta. Da, stiu vorba, cine se scuza, se acuza, iar eu nu am nicio scuza pentru ca am asteptat atat de mult sa citesc minunatia asta de carte :) Multumesc Rox, pentru ca ai grija de mine si esti o zeita a cartilor si vrei sa facem fan club Maurice! Nu am cuvinte sa imi exprim recunostinta :D
Okeeey, tot ce pot sa spun in momentul de fata este "De ce, pentru numele lui Dumnezeu, nu e best-seller international???" Pentru ca merita locul asta, cu desavarsire. Poate chiar si unul mai de top. "Monster in My Closet" a fost o lectura nici mai mult, nici mai putin, perfecta, care m-a lasat cu un zambet urias pe fata si cu promisiunea unei noi aventuri (si a unui nou crush...hmhm, Maurice, tie iti suna!). Serios, oameni buni, trebuie sa cititi cartea asta! Si acum o sa va explic, pe foarte pe larg, de ce (evil smile).
Acum, urmatoarele lucruri pe care le voi spune (scrie...)  sunt pentru toti cititorii, fie ei pasionati de carti clasice, fantastice, contemporane, etc.  Nu cred ca puteti spune nu unei astfel de carti. Stiu, stiu ce o sa gandeasca cei care citesc doar literatura "realista": "Ooo, alta poveste cu monstrii, SF, lucruri ireale, nu e de nasul nostru!".  Si aici vin eu, cu un semn cu STOP luat de pe strada si spun: "Oameni buni, va rog sa ii acordati o sansa!"
Nu cred ca exista om pe lumea asta care sa nu fi avut frica monstrului din dulap cand era copil. Ei, va suna cunoscut, nu? In fiecare seara, pe intuneric, vi se parea ca usa se deschide incet-incet si o mana subtitre si terifiant de alba se pregatea sa cerceteze teritoriul... Atunci te apucai sa strigi de zor dupa parinti, si mama, mereu prezenta la datorie, venea si iti arata cu tot calmul posibil, ca dulapul este gol. Totusi, se prefacea ca cearta putin interiorul, ca nu cumva monstruletul sa te mai deranjeze iar. Iar tu, cu un sentiment de liniste si caldurica in stomacel, te afundai in lumea viselor. Povestea cu monstrul sau bau-bau era una destul de frecventa, pana ai crescut si ti-ai dat seama ca sunt doar aiureli.
Si totusi, ce ar fi daca ti-as spune ca monstruletul tau totusi exista, ca nu este rau si infricosator, ci o "persoana" amabila si buna, cu un talent gastronomic incredibil...?
Cartea lui Naquin reinventeaza perioada copilariei. M-am surprins de atatea ori gandindu-ma la cum era cand am fost mai mica si zambind spre dulap, incat am pierdut numaratoarea. Doar ca nu este cum credeti voi. Daca va ganditi la o eroina tanara, care are de infruntat monstrii, va inselati amarnic. Zoey are douazeci si opt de ani, o afacere superba pe care o conduce impreuna cu cea mai buna prietena si un fost sot care refuza sa se maturizeze. Viata de adult, ce mai? Si cand esti prins in panza lucrurilor cu care trebuie sa jonglezi zi de zi, nu iti arde de copilarisme. Asta, daca nu vin ele sa te vaneze.
Ce ai face daca te-ai trezi peste noapte cu un necunoscut in casa (care gateste cel mai divin mic dejun din istorie), care nu este nimeni altul decat monstrul din dulap ce te teroriza cand aveai cinci-sase ani? Si cum ai reactiona cand ai afla ca in jurul tau chiar exista sute de creaturi mitologice, de care ai auzit in povesti? Cei mai multi dintre voi ar spune ca sunt la spital, in coma, dupa ce au fost loviti in cap cu un pian si ca viseaza. Nu si Zoey a noastra :) Ea isi trateaza problemele ca un adult veritabil!
Stilul autoarei si povestea au facut tot jocul.  Pur si simplu te indragostesti de ambele elemente! Tonul folosit este unul prietenos, limbajul este accesibi iar lectura este presarata cu glume si intamplari haioase sau caraghioase, care te fac sa razi in hohote. O citeam azi in ora de romana (proasta idee...) si pur si simplu a mai scos eroina o perla, incat m-am apucat pe un ras zdrava. Ma rog, pana am observat ca mai toata clasa, plus diriga, imi cantareau sanatatea mentala. Intreaga carte poate fi caracterizata intr-un singur cuvant: sweet. Are elemente fantasy, are unele aspecte chick lit si un plot genial. Ce va mai trebuie?
Personajele au fost uluitoare. Cred ca o sa va bombardez cu Maurice zeci de ani de acum inainte. Imaginati-va un tip (care se intampla sa fie si monstru de dulap...trecem peste), care vine in casa ta, iti gateste, face curat, te ajuta cu problemele tale existentiale si devine un fel de BFF, totul in schimbul unui dulap in care sa vietuiasca (pentru ca s-a certat cu sotia, un trol de poduri) si il aveti pe adorabilul de Maurice. Serios, unele personaje chiar ar trebui sa fie reale. Lumea are nevoie de monstruleti adorabili cum este el.
Si eroina imi este foarte draga. Zoey e aiurita, mereu gata sa te ajute, obsedata de cofeina, poseda un gust indoielnic in materie de moda si mai are si o abilitate care o ajuta sa simt tot ceea ce simt cei din jurul ei. Numai Naquin putea construi ceva atat de iubibil. Incepe sa imi placa tot mai mult genul asta de eroina :) Ma caracterizeaza, pur si simplu asa ma vad peste cativa ani!
Nu stiu ce as mai putea sa spun, pentru ca simt ca incep sa nu mai pot reda atat de bine sentimentele de pe parcursul lecturii cu ajutorul cuvintelor. Stiti vorba, uneori cuvintele murdaresc. Totusi, va spun ca nu trebuie sa ratati acesta carte sub nici o forma. Nu cred ca exista persoana pe lumea asta care sa nu iubeasca "Monster in My Closet". E un fel de basm pentru cei mari, cu suflet de copil. Incercati-l, va rog!
In momentul de fata, volumul este disponibil doar in format ebook. Chiar merita, asa ca dati o cautare pe net. Si mai cititi si alte recenzii. O sa vedeti, toate sunt pozitive!

Titlu: Monster in My Closet 

Autor: R. L. Naquin

Nr. pagini: 209

Editura: Carina Press

Din aceeasi serie:

• Ill- Conceived Magic- vol.1.5
• Pooka in My Pantry- vol.2

Recenzie "Throne of glass" de Sarah J. Maas

What they said: "MEET CELAENA SADORTHIEN. BEAUTIFUL. DEADLY. DESTINED FOR GREATNESS. 

In the dark, filthy salt mines of Endovier, an eighteen-year-old girl is serving a life sentence. She is a trained assassin, the best of her kind, but she made a fatal mistake. She got caught. 

Young Capitan Westfall offers her a deal: her freedom in return for one huge sacrifice. Celaena must represent the prince in a to-the-death tournament- fighting the most gifted thieves and assassins in the land. Live or die, Celaena will be free. Win or lose, she is about to discover her true destiny. But will her assassin's heart be melted?"

What I say: Inainte sa incep, trebuie sa va spun ca am aflat de curand ca "Throne of glass" va fi publicata si la noi de catre editura Rao. Ma bucur ca editura a luat aceasta decizie, mai ales ca volumul de fata trebuie sa fie pus la loc de cinste intre "Cronicile Lumii Pamantene" si "Darul". Asa ca, fiti pe faza si achizitionati-o cand o sa o vedeti pe rafturile librariilor.
 Nu in mod intamplator am pomenit cele doua serii de mai sus. Cartea lui Sarah intra in categoria volumelor in care actiunea se petrece pe un alt taram, iar personajul principal este foarte bad-ass si stie sa se apere singura intr-o batalie. Imi place mult mai mult acest gen, insa nu pot sa spun daca este din cauza eroinei, sau a intamplarilor propriu-zise.
"Throne of glass" este o carte frumoasa, plina de suspans, aproape deloc previzibila. Mi-a placut felul in care ea reuseste sa te surprinda, chiar daca credeai ca stii cum se va finaliza totul. La prima vedere pare destul de comuna toata povestea, insa pe parcursul lecturii, am descoperit surprize uimitoare, care m-au facut sa spun ca, da, cartea asta trebuie citita, mai ales pentru cei care cauta un alt taram si ceva diferit.
Personajele au fost cea mai buna parte a cartii! Ma gandeam la inceput ca Celaena trebuie sa fie tipul de asasina cu inima inghetata, care e setata doar sa ucida (daca stau sa ma gandesc mai bine, senzatia mi-a fost data de descrierea de mai sus), dar am fost foarte incantata sa descopar ca eroina este amuzanta, foarte buna la suflet si stie cand sa isi faca treaba. Clar este mult mai bine decat ce propunea initial. Chaol si Dorian au fost foarte bine descrisi, si chiar nu pot sa imi dau seama ce team sunt. Abii sunt foarte iubibili :) Nu credeam ca o sa mai imi placa triunghiurile amoroase, pentru ca ma plictisesc ingrozitor de la o vreme incoace, dar iata ca mai exista si carti care au nevoie de asta.
Actiunea este alerta, exista mult momente de tensiune, iar stilul de naratiune al autoarei imi aduce aminte de basmele pe care le citeam de mica. Nu stiu daca sunteti toti fani, dar mie mi-a placut foarte mult "Throne of glass" tocmai din cauza felului in care este scrisa si din cauza decorului. Sarah are o metoda superba de scriere. Parca tese o vraja, in care cititorul este fortat sa citeasca si sa tot citeasca fara oprire, pentru a afla ce se mai poate intampla. Poate ca si cadrul ajuta la crearea acestui efect, pentru ca, intr-o lume cu castele, mine de sclavi, turniruri si tot soiul de alte chestii aventuroase, este usor sa te pierzi de lumea reala si sa te cufunzi in lectura.
Mi-a placut, bine-nteles, si felul in care s-a desfasurat actiunea. Suspansul nu a fost uitat si m-a tinut in priza in momentele cheie, ritmul a fost destul de alert, iar partea cea mai frumoasa au fost bataliile. Pur si simplu m-am indragostit de modul in care sunt descrise luptele si probele. La un moment dat, Celaena si Chaol au o scena in care sa infrunta cu sabia... duelul ala m-a lasat fara respiratie! Era atat de bine surprins, incat am avut senzatia ca pot sa aud cum rasuna armele cand se lovesc una de alta, ca simt fiecare fandare, fiecare miscare pe care o executa eroina, ca sunt acolo, ca pot sa lupt si eu ca un adevarat profesionist. Uimitor!
Celaena este cel mai bun asasin platit din Adarlan. Insa pana si cei mai buni dintre noi fac greseli, si asa se intampla si in cazul eroinei noastre, care o face intr-un mod fatal: se lasa prinsa de catre oamenii legii. Condamnata la o sentinta pe viata, Celaena nu crede ca va mai vedea lumina zilei. Insa, ca sa ii demonstreze ca este total imprevizibila, viata ii acorda o a doua sansa. Protagonista trebuie sa lupte intr-un turnir, impotriva unor asasini priceputi, pentru a-si demonstra calitatiile. Daca castiga, va fi asasinul regelui pentru cativa ani, apoi va fi libera. Daca pierde...
Recomand cartea cu caldura, mie mi-a placut enorm!

Titlu: Throne of glass
Autor: Sarah J. Maas
Anul aparitiei: 2012
Editura: Bloomsbury US

Reactie in lant, curand la editura Leda

Când există CHIMIE PERFECTĂ,
se declanşează atracţia.
Iar LEGILE ATRACŢIEI nu pot duce decât la…
o REACŢIE ÎN LANŢ!

REACŢIE ÎN LANŢ, vol. 3 din seria CHIMIE PERFECTĂ de Simone Elkeles

Premiul pentru CEL MAI BUN ROMAN DE DRAGOSTE PENTRU TINERI,
acordat de Asociaţia Scriitorilor de Romane de Dragoste din America

BESTSELLER NEW YORK TIMES

BESTSELLER USA TODAY

BESTSELLER PUBLISHERS WEEKLY

Când Luis mi-a zâmbit şi am simţit fiorul atracţiei, am intrat în panică. Nu-mi permit să las garda jos, iar un tip ca Luis e la fel de periculos ca Marco. Îmi dau seama de asta după felul cum surâde. Arată destul de inocent, dar nu mă păcăleşte el pe mine. Poate pe alte fete, dar nu pe mine…
Teoretic, Nikki are dreptate. Dar practic…
În viaţă, ea încearcă să se conducă după trei reguli: băieţii mint ca să-şi atingă scopurile, să nu te încrezi într-un băiat care îţi spune „te iubesc” şi să nu ieşi niciodată cu un tip din cartierul de sud al orăşelului Fairfield. Chiar dacă părinţii ei s-au născut în Mexic, Nikki, în calitate de fiică de doctor, are mai multe în comun cu vecinii săi din nordul oraşului decât cu colegii de şcoală din banda Latino Blood. Dar când îl cunoaşte pe Luis, este tentată să-şi încalce toate principiile.
Sunt conştient că am în mine o anumită doză de nebunie – plăcerea de a înfrunta pericolele… simt adrenalina curgându-mi prin vene – recunoaşte Luis. Pentru el, cea mai mare provocare cu care s-a confruntat vreodată este cum să o convingă pe Nikki să-i dea o şansă unui intrus din cartierul de sud, asta până să devină, la rândul său, ţinta noului lider al bandei Latino Blood.
Vor fi oare sentimentele sale pentru Nikki suficient de puternice pentru a-l opri să intre într-o lume întunecată şi brutală şi a trăi periculos tot restul vieţii?
Acest ultim volum al seriei Chimie perfectă vă dezvăluie răspunsul la întrebare!

Cartea are 384 pagini, formatul 13 x 20 cm, ediţia este cartonată, fără supracopertă şi preţul de listă 39,90 RON. La precomandă beneficiaţi de 25% reducere şi transport gratuit.

Promotii, chestii, aparitii pe care trebuie sa vi le arat :)

Dragilor, parca e Raiul pe pamant! Sunt atat de multe reduceri, incat nu aveti cum sa nu va cumparati ceva :) Trebuie sa va arat si ce apare acum la Leda, asa ca o sa ma apuc de treaba...

CÂND EŞTI VRĂJITOARE…, de Carolyn MacCullough

Emoţionantă şi fermecătoare de la prima până la ultima pagină!
 Atât de fascinantă, încât îţi vei dori să continue într-un al doilea volum – pentru că atunci…

CÂND EŞTI VRĂJITOARE…
…RĂMÂI VEŞNIC VRĂJITOARE!

*

Fiica ta va fi una dintre cele mai puternice vrăjitoare pe care le-am avut vreodată în familia noastră. Va fi ca un far călăuzitor pentru noi toţi.
TAMSIN GREENE face parte dintr-o familie de vrăjitoare cu lungă tradiţie. În ziua în care s-a născut, bunica ei a prezis că va fi cea mai Talentată dintre ele. Dar Talentul lui Tamsin nu s-a confirmat.
 Acum, când are şaptesprezece ani, îşi petrece cea mai mare parte din timp la şcoala cu internat din Manhattan, unde măcar poate pretinde că este normală. Însă, în timpul vacanţelor de vară, este obligată să revină acasă şi să lucreze la librăria magică a familiei sale.
 Într-o seară, un tânăr foarte atrăgător, profesor la Universitatea New York, intră în librărie şi o confundă pe Tamsin cu sora ei mai mare, extrem de Talentata Rowena. Pentru prima dată în viaţa ei, Tamsin se simte privită cu respect şi admiraţie, şi, înainte de a apuca să se gândească mai bine, acceptă să caute pentru acesta un obiect valoros şi vechi pe care familia lui l-a pierdut cu mai bine de un secol în urmă. Dar căutarea se dovedeşte a fi mult mai ciudată decât părea la prima vedere.
„Cu acest roman al său, Carolyn MacCullough aruncă o vrajă uluitoare. Secrete de familie şi rivalităţi între surori, călătorii în timp şi Talente magice – toate urzite laolaltă pentru a crea o poveste supranaturală, captivantă pentru cititorii tineri. La toate acestea se mai adaugă  lupta dintre bine şi rău, precum şi momentul încântător al primului sărut, astfel încât ajungem să ne dorim ca acest roman fermecător să aibă o continuare.” - Megan McCafferty

“Cu un ritm rapid, plin de suspans, cu un punct culminant bine pregătit, acest roman va fi pe gustul adolescenţilor, pasionaţi de poveşti dramatice şi de aventuri magice.” - The Bulletin

“Un roman urban fantasy elegant, pasionant.” - Publishers Weekly

Cartea are 320 pagini, formatul 13×20 cm, ediţia este broşată şi preţul de listă 29,90 RON. La precomandă beneficiaţi de 25% reducere şi transport gratuit. 

Carolyn MacCullough s-a născut şi a crescut într-un orăşel liniştit din Connecticut, dar a visat dintotdeauna să călătorească în locuri exotice. În cele din urmă, dorinţa i s-a împlinit – a vizitat Scoţia, Sicilia şi Islanda, înainte de a se stabili la New York.
 Dacă ar fi să-şi aleagă un Talent, aşa cum şi personajele sale din Când eşti vrăjitoare…  au câte unul, atunci probabil că şi-ar alege Talentul de a zbura. Sau poate Talentul de a citi ce e în minţile oamenilor. Ori poate Talentul de a face ca în copaci să crească bani. Sau cel de a face ca toate legumele să aibă gust de ciocolată cu lapte. Oh, aţi înţeles voi care e ideea! 
 S-a îndrăgostit de cărţi de la o vârstă fragedă şi şi-a dorit dintotdeauna să devină scriitoare.
 Totuşi, au existat perioade în care şi-a dorit să se facă: a) doctor veterinar; b) balerină; c) pilot; d) prinţesă într-un turn. Cu timpul însă, a descoperit că: a) nu-i prea plac orele de zoologie; b) este cam neîndemânatică; c) are o relaţie de dragoste/ură cu altitudinea (în principal, o suportă doar teoretic, când se află cu picioarele pe pământ); d) nu se prea mai caută prinţesele din turnuri.
 Între timp, a scris: ode închinate copacului aflat în curtea din faţa casei sale, poeme despre surorile ei, poveşti cu balauri şi, da, cu prinţese închise în turnuri.
 Publicarea primului său roman, Falling Through Darkness, în anul 2002, i-a transformat viaţa
 într-o poveste magică, după cum mărturiseşte însăşi autoarea. A mai publicat Stealing Henry şi Drawing the Ocean, precum şi seria formată din romanele Once A Witch şi Always A Witch (titlurile celor două volume completându-se unul pe celălalt: Când eşti vrăjitoare… Rămâi veşnic vrăjitoare)..În prezent, scriitoarea locuieşte la New York, unde scrie şi ţine cursuri de scriere creativă.

Pentru teste, informaţii amuzante despre vrăjitoare şi detalii despre autoare, vizitaţi www.onceawitch.com

Si tot grupul Corint are o reducere superba de Pasti...

Cei care nu v-ati apucat de Urzeala Tronurilor inca.... mergeti, mergeti si nu va intoarceti pana nu imi aratati volumuuuul! Aveti si o reducere atat de atractiva!

Daca dati un click aici, puteti sa vedeti mai multe promotii!
http://www.nemira.ro/urzeala-tronurilor
Pe elefant este, de asemenea, o promotie care nu trebuie ratata:

Dati un ochi pe site-ul lor!
Si pe Libris sunt niste oferte mirobolante! Spre exemplu aveti 40% reducere la Leda si Corint! Si multe altele!
http://www.libris.ro/carti?fsv_77658=LEDA

Gata si postul asta ;) Imi cer scuze ca nu am reusit sa postez prea des, am niste probleme cu calculatorul de acasa. Ne revedem maine sau azi cu o recenzie. See ya!

I'm hooked...

Dragii mei, sunt foarte fericita sa va pot anunta ca DIVERGENT 3 ARE UN NUMEEE!
Si acesta este ALLEGIANT! 
Ok, sunt disperata. Serios, loialitate? O, Doamne, cum sa astept pana 22 octombrie???
Va las mai jos descrierea de pe goodreads (atat de scurta!). Nu uitati ca in mai o sa avem si coperta :)

What if your whole world was a lie?
What if a single revelation—like a single choice—changed everything?
What if love and loyalty made you do things you never expected?

Recenzie "Circul noptii" de Erin Morgenstern

What they said: "Circul soseste fara veste. Fara instiintari, fara afise lipite pe stalpi sau panouri. E pur si simplu acolo unde ieri nu era nimic. 
Sub cupola corturilor nocturne, in dungi albe si negre, te asteapta intr-o experienta cu totul unica, o sarbatoare a simturilor- poti sa te pierzi intr-un labirint de nori, sa te ratacesti prin meandrele unei gradini luxuriante construite din gheata, sa privesti uimit la contorsionista tatuata care se strecoara intr-o minuscula cutie de sticla si sa te imbeti cu miresme de caramel si scortisoara ce adie ametitor prin aer. 
Bine ati venit in Le Cirque des Reves!
Insa, in spatele norilor de fum si al oglinzilor, se deruleaza o competitie crancena - un duel intre doi tineri magicieni, Celia si Marco- antrenati inca din copilarie sa concureze intr-un "joc" implacabil de catre maestri lor misteriosi. 
Necunoscuta celor doi, acesta este insa o confruntare din care doar unul dintre ei va reusi sa iasa invingator, iar circul este scena pe care se desfasoara o batalie cumplita a imaginatiei si a vointei. 
Dar cand o dragoste profunda, pasionata si magica se infiripa intre cei doi protagonisti, batranii lor maestrii trebuie sa intervina, iar consecintele vor fi periculoase pentru toti cei implicati. 
O poveste seducatoare, plina de aventura, magie si poezie, un basm cuceritor pentru cititorii de toate varstele. "

What I say: Ok, lasati-ma sa incep in forta. Cand cititi partea de sus, va ganditi la un circ, cu doi  tineri care se bat intr-o competitie acerba in tot soiul de trucuri, in timp ce doi batrani care arata foarte intelepti si atotstiutori, ii urmaresc si noteaza chestii intr-un carnetel cu un stilou, care le da un aer de persoane pline de ceea ce imi place sa numesc snobism. Asta pana cand cei doi, cum e normal, se satura si spun "Oh, what the hell!?" si se indragostesc iremediabil, bla, bla, bla... Pai, lasati-ma sa va dezamagesc (da, cum sa nu!) si sa va spun ca nu poate sa fie atat de anost nici daca asta ar fi fost planul initial!
Cartea lui Erin a fost incredibila, uimitoare, unica, o lectura cum nu am mai citit pana acum! Mi-a placut atat de mult incat nici nu am cuvinte sa pun de o recenzie decenta (din nou!). Ma bucur ca in ultimul timp am reusit sa citesc numai carti care mi-au placut foarte mult (cu exceptia volumului trei din Delirium! finalul ala....arhh!).
Cred ca toti ati fost la circ cel putin o data si probabil ca ati ramas cu cateva idei despre atmosfera din acel loc. Cand intrii pentru prima oara, te cuprinde un sentiment aparte, pe care nu il regasesti decat acolo, un sentiment de incantare si de nerabdare ce pare aproape magic. In majoritatea timpului, cortul este destul de plin, cea mai mare parte fiind constituita din copii cu zambetul pana la urechi. Apoi vin si miresmele acelea de popcorn, vata de zahar si mere in zahar ars, care te fac sa te opresti si sa scoti banii din buzunar, pentru ca spectacolul nu este spectacol daca nu ai si ceva de rontait in timp ce te bucuri de divertisment. In timpul numerelor, traiesti fiecare clipa cu sufletul la gura si ochii cat cepele, savurand cat mai mult posibil show-ul si popcornul din punga. In orice caz, nu credeam ca pot obtine sentimente atat de autentice prin simpla lectura a unei carti.
Erin are un stil superb. Am senzatia ca ea, ca si personajele ei, cladeste corturile circului prin magie. Fiecare cuvant, fiecare fraza isi cunoaste rolul si se integreaza perfect, formand o imagine de ansamblu cum rar mi-a fost dat sa intalnesc. "Circul noptii" este o poveste, este o experienta care se traieste intr-o perioada cat se poate de lunga. Volumul de fata trebuie "mestecat", ca sa spun asa, trebuie citit cu atentie si trebuie analizat, pentru ca exista atatea lucruri uimitoare pe care le poti rata intr-o clipa de neatentie! Oricat am vrut sa ridic cartea si sa ma reapuc de citit, m-am fortat sa las timpul sa treaca intre un capitol si urmatorul, pentru a-mi acorda timpul necesar intelegerii cu adevarat a tot ceea ce am citit. Autoarea impinge vocabularul pana la limite, fiecare cuvant capatand un nou sens, care abia asteapta sa fie descoperit de catre cititor. Nici nu vreau sa ma gandesc cum suna cartea asta in engleza :) Este un lucru de apreciat atunci cand un scriitor reuseste sa daruiasca unei povesti un inteles atat de profund si de ascuns precum cel din aceasta carte. Pe parcursul lecturii am intalnit enorm de multe simboluri, unele pe care le cunosteam deja, altele pe care a trebuit sa le caut putin, pentru a aduce textul la adevarata lui valoare. Erin are tot respectul meu!
Un alt lucru pe care pur si simplu l-am adorat a fost circul in sine. Intr-un fel, din descriere nu reiese cat de important este acest element pentru intreaga actiune. Te astepti ca el sa fie doar un spatiu de desfasurare pentru batalia dintre cei doi, insa autoarea ii doneaza personalitate si anumite aspecte care il fac, nici mai mult, nici mai putin, un personaj in toata regula. In "Circul noptii", accentul nu cade in mod exceptional pe duelul dintre cei doi, nici pe relatia care se dezvolta intre ei, ci pe o intreaga suma de lucruri marunte, de povesti care se impletesc si se leaga abia la sfarsit, prin ultimele 50 de pagini. Pana atunci, volumul are grija sa te poarte intr-un caleidoscop de culori, care nu au, aparent, nici un fel de legatura.
Personajele au fost uimitoare, construite intr-un mod studiat, plin de migala. Celia si Marco au fost invaluiti pana la final intr-o atmosfera de mister, care starneste curiozitatea instantaneu. Persoanejele secundare sunt exceptionale, fiind incredibil puse in evidenta, desi nu par sa aiba legatura cu cei doi. Cel mai mult mi-a placut de contorsionista. Niciodata nu as fi putut banui adevarata poveste.
"Circul noptii" este o carte care depaseste limitele. Taie granitele si nu ii este frica sa se afirme intr-un mod unic. Este rodul unei munci grele, pe care Erin a tot continuat-o pe parcursul mai multor ani. De asta este atat de speciala.
Asadar, a venit si timpul sa va spun cate ceva despre poveste. Intr-un circ misterios, care pare ca rasare de fiecare data din pamant, are loc o competitie intre un baiat si o fata. Desi niciunul nu a intrat voit in acest duel,  ambii sunt fortati de cei doi maestrii sa concureze unul impotriva celuilalt, pana cand se va declara un invingator. Desi destinul lor pare stabilit, protagonistii nu stiu ca de ei depinde o intreaga suma de destine, precum si cursul unor vieti controversate. Insa, pe masura ce timpul trece si Celia si Marco devin tot mai prinsi in plasa concursului, cei doi se indragostesc, un lucru pe care maestrii au incercat sa il evite si pe care si cei doi ar trebui. Pentru ca nu poate exista decat un castigator...
O recomand cu caldura! Va rog frumos sa incercati cartea lui Erin! Este ceva unic :)

Titlu: Circul noptii
Titlul original: The night circus
Autor: Erin Morgenstern
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2011
Site: http://erinmorgenstern.com/the-night-circus/