Paste fericit! :)

sâmbătă, 19 aprilie 2014

| | | 1 comentarii
Pentru ca indata ma duc si eu la Inviere am sa fiu scurta si la obiect cu urarea. Va doresc sa aveti un Paste cat mai frumos si mai linistit, alaturi de toti cei dragi! E o sarbatoare superba, asa ca bucurati-va de ea cat mai mult cu putinta. Incercati sa lasati aerul asta festiv sa va cuprinda; e ceva magic in fiecare moment :)
Ne revedem luni cel mai probabil, din nou la munca :D Hristos a inviat!

Cartile secolului XX- tag :)

vineri, 18 aprilie 2014

| | | 5 comentarii
Pentru aceasta leapsa- sau tag, numiti-o cum vreti voi- trebuie sa ii multumesc lui Iri, care a fost din nou foarte atenta si mi-a pasat-o si mie. Multumesc mult! :)
Tag-ul e foarte misto: pe langa faptul ca reusesti sa iti mai imbunatatesti cultura, mai dai si peste niste carti care iti fac cu ochiul. Dar sa lasam vorba si sa ne apucam de treaba...
Tot ce trebuie sa faceti este sa atribuiti fiecarei decade cate o carte, pe care ati citit-o sau care este pe lista voastra de TBR. Am sa pun si niste link-uri la titluri, pentru ca preturile sunt super avantajoase in perioada asta si poate va tenteaza ceva :)

1. 1900-1909: A little princess/Mica printesa de Frances Hodgson Burnett, una dintre cartile copilariei mele. Daca nu stiati, s-a facut si un film foarte frumos (dar care schimba finalul) dupa volumul de fata. Autoarea de origine britanica a mai scris un alt clasic, care se numara de asemenea printre favoritele mele: The secret garden/ Gradina tainuita.

2. 1910-1919: The rosary/ Mataniile de Florence Barclay. Una dintre cartile favorite ale buncii mele, pe care am citit-o si eu acum vreo doi ani. Are o poveste draguta, asemanatoare cu Jane Eyre (chiar daca nu egaleaza clasicul).

3. 1020-1929: Murder on the links/ Crima pe terenul de golf de Agatha Christie, al doilea volum din seria celebrului detectiv Poirot. I-am facut recenzie undeva prin vara anului trecut.

4. 1930-1939:  The hobbit/ Hobbitul de J.R.R. Tolken. Aici am avut mai multe optiuni, dar cum mi-e foarte draga lumea creata de englez, am ales-o pe asta. Totusi, trebuie sa spun ca tot aici se inscriu si "Pe aripile vantului" de Margaret Mitchell, "Rebecca" de Daphne Maurier si "Marry Poppins" de P.L. Travers, care este seria cea mai recitita din viata mea. Cand eram mica am citit-o de 12 ori.

5. 1940-1949: For whom the bell tolls/ Pentru cine bat clopotele de Ernest Hemingway. Cartea asta e atat de celebra ca nici nu mai are nevoie de introducere. Odata ce am reusit sa o incep, am terminat-o foarte repede. O lectura inedita, cu siguranta. 

6. 1950-1959: Charlotte's web/ Panza lui Charlotte de E. B. White. Una dintre cele mai dragute carti pe care le-am citit. Povestea a fost ecranizata cu Dakota Fanning in rol principal. Din nou a trebuit sa aleg din multe nume care imi aduc aminte de aventuri superbe: "Cronicile din Narnia" de C. S. Lewis sau Trilogia "Stapanul inelelor" de J.R.R. Tolken se inscriu in aceeasi decada.

7. 1960-1969: To kill a mockingbird/...Sa ucizi o pasare cantatoare de Harper Lee. Nici acest clasic nu mai are nevoie de prezentare. Una dintre cele mai frumoase carti din lume! Alte doua carti pe care le iubesc tot din aceasta perioada sunt "Clopotul de sticla" de Sylvia Plath si "Maestru si Margareta" de Mihail Bulgakov.

8. 1970-1979: The neverending story/ Povestea fara sfarsit de Michael Ende. 

9. 1980-1989: Matilda de Roald Dalh. O alta carte pe care am citit-o si am tot recitit-o cand eram mai mica. E povestea fiecarul cititor :) Ma rog, minus partea cu puterile misto. Acelea inca nu au venit... In zilele astea dai cam greu de ea in romana. Dar editura "Arthur" a retiparit-o recent. O gasiti usor in librarii, la un pret de 29.90 lei. Chiar ieri am rasfoit-o putin :D

10. 1990-1999: Harry Potter and the Prisoner of Azkaban/ Harry Potter si Prizonierul din Azkaban de J.K.Rowling. O lupta acerba in aceasta perioada, dar pana la urma tot cartea asta ramane favorita. Totusi, sa nu uitam ca decada de fata este una in care s-au nascut carti minunate precum "Urzeala Tronurilor" de George R.R. Martin, "Fight Club" de Chuck Palahniuk, "The perks of being a wallflower" de Stephen Chbosky sau "About a boy" de Nick Hornby. Si mai jos e editia noua pe care o vreau mai mult ca pe oriceeee si am sa mi-o iau de ziua mea :)

Si pentru ca nu va las sa scapati fara sa faceti si voi tag-ul, nominalizarile se duc spre:

Si va rog sa ma trageti de urechi daca am uitat pe cineva care vroia sa o faca. Dupa mine sunteti liberi sa o luati toti cei care o vreti :) Si lasati-mi si link, ca sa va vad raspunsurile!

In alta ordine de idei, ma simt datoare sa va spun (daca nu cumva stiti) ca un alt mare autor s-a stins din viata ieri. Este vorba de Gabriel Garcia Marquez, autorul de origine columbiana, laureat al Premiului Nobel, care a scris carti celebre precum "Un veac de singuratate","A trai pentru a-ti povesti povestea","Cronica unei morti anuntate","Despre dragoste si alti demoni" si multe alte capodopere.
E un eveniment trist, desigur, dar sa nu uitam ca el va trai mereu prin intermediul operelor sale nemuritoare. 





Recenzie "My sister lives on the mantelpiece" de Annabel Pitcher

duminică, 6 aprilie 2014

| | | 5 comentarii
What they said: "Ten-year-old Jamie hasn't cried since it happened. He knows he should have - Jasmine cried, Mum cried, Dad still cries. Roger didn't, but then he is just a cat and didn't know Rose that well, really.
Everyone kept saying it would get better with time, but that's just one of those lies that grown-ups tell in awkward situations. Five years on, it's worse than ever: Dad drinks, Mum's gone and Jamie's left with questions that he must answer for himself.
This is his story, an unflinchingly real yet heart-warming account of a young boy's struggle to make sense of the loss that tore his family apart."

What I say: Nu stiu voi, dar in cazul meu, unele carti pur si simplu imi striga ca trebuie sa fie citite. Le vad coperta si simt ca e cartea potrivita, inainte sa fi citit prima propozitie sau putin despre actiune, de pe coperta din spate. E ceva magic poate, ceva ce imi place sa cred ca se intampla mai ales datorita faptului ca mi-am largit orizontul literar si stiu cat de mult conteaza sa fii deschis la minte cand vine vorba de prietenele noastre tacute.
Asa s-a intamplat si in cazul volumului de fata. Poate ca a fost coperta. poate ca pur si simplu a fost o intamplare sa pun mana pe ea, dintre toate zecile de carti aliniate pe bancile de la ora de engleza. Dar in secunda urmatoare m-am trezit cu "My sister lives on the mantelpiece" in mana, spunand ca asta va fi lectura mea optionala pentru ora de reading din semestrul asta. Si abia dupa am aflat despre ce este vorba.
Cartea de debut a autoarei Annabel Pitcher spune o poveste emotionanta. Intreaga lucrare este narata din punctul de vedere al unui pusti de zece ani, Jamie Matthews, care ne introduce in lumea familiei sale. O familie care nu avea nimic special pana in ziua cand sora mai mare a baietelului este victima unui atac terorist musulman, lasandu-si fratele, sora geamana si parintii intr-o criza care nu avea sa isi gaseasca solutia nici peste 5 ani, cand incepe actiunea propriu-zisa. Din contra, totul merge din rau in mai rau: mama ii paraseste si se muta cu noul ei iubit, tatal devine alcoolic iar Jas nu mai seamana deloc cu vechea Jas, chiar daca ea este singura caruia chiar ii pasa de ce se intampla cu mictul nostru protagonist. In urma despartirii, tatal hotaraste ca au nevoie de un "fresh start" asa ca se muta din Londra aglomerata intr-un mic orasel departe de trecut. Insa umbra lui Rose se strecoara chiar si in noua lor casa, urmarind totul din urna de pe polita.
Intr-o incercare de a intelege ce s-a intamplat cu familia lui si de ce toata lumea se comporta atat de diferit, autoarea intra in mintea protagonistului si ne expune intamplarile, precum si gandurile pustiului de zece ani.
Trebuie sa intelegeti de la inceput ca "My sister lives on the mantelpiece" pare o carte destul de simpla si infantila, avand in vedere ca este narata din perspectiva unui copil. Si poate ca ati mai citit si alte volume care au avut ca voce narativa un pici asemanator, insa pot sa va garantez de pe acum ca niciuna dintre lecturile voastre anterioare nu se compara cu aceasta.
Cum spuneam, desi pare destul de simpla la inceput, Annabel Pitcher isi transforma lucrarea in una dintre cele mai frumoase, mai complexe si mai profunde carti pe care le-am citit, abordand probleme delicate precum rasismul, alcolismul, brutalitatea sau anorexia si expunandu-le cu iscusinta intr-o maniera inedita. Desi nu le trateaza "fatis" cum se intampla in alte cazuri, impactul asupra cititorului este deseori mult peste cel scontat, avant efectul unui dus rece. Si cu toate ca cel care ne expune toate aceste probleme este nimeni altul decat Jamie, judecandu-le dupa mentalitatea sa infantila, gasim uneori dovezile unei gandiri mult mai mature decat este normal la varsta de zece ani, redate intr-o maniera subiectivizata, care nu diminueaza sub nicio forma perceptia pe care o va avea cel care lectureaza in legatura cu situatia respectiva.
Povestea este emotionanta si marcanta de-o potriva, lasandu-te in unele momente fara respiratie. Nu se poate sa nu razi la remarcile facute de micutul narator, intrucat felul in care se descurca in unele imprejurari este teribil de amuzant, ca mai apoi sa te loveasca o alta intamplare si sa lase cu un gust cel putin amar. Cred ca cel mai bun mod in care pot descrie "My sister lives on the mantelpiece" este prin a o defini drept un roller coaster emotional. Ca si cititor treci printr-o multitudine de stari contradictorii, intr-un timp destul de scurt, experimentand intr-o secunda o fericire in stare bruta, asa cum numai un copil o poate simti, pentru ca mai apoi sa fi lasat in pragul lacrimilor, dandu-ti seama de anumite aspecte pe care protagonistul nu le poate asimila.
Cu mana pe inima pot spune ca autoarea trece in intregime in pielea persoanjului, mulandu-se perfect pe modul de gandire al baietelului, impunand in acelasi timp lectorului sa faca acelasi lucru. Astfel incat, pe tot parcursul celor 232 de pagini, faci o calatorie in timp, revenind la copilarie, la gandurile din acea vreme si la naivitatea atat de dulce specifica perioadei. Pentru cei ca si mine, care sunt doar niste "copii mai mari" in interiorul lor, volumul de fata va fi mai mult decat o delectare. Cat pentru ceilalti... efectul nu va fi mai prejos! Puteti sa cereti mai multe pareri. Nu m-am lasat pagubasa pana cand nu mi-am convins tatal sa o citeasca. Daca eu am terminat-o in cateva ore, el a facut tot posibilul sa o duca la bun sfarsit in doua zile, timp in care mi-a povestit foarte incantat despre actiune si despre Jamie. Rezultatul a fost cel la care ma asteptam: e una dintre cartile lui favorite acum :)
Stilul de scriere este absolut superb, personajele sunt unele dintre cele mai bine construite si mai frumoase din cate mi-a fost dat sa intalnesc, iar finalul te lasa zambind, cu lacrimi in ochi. Paginile curg foarte repede, cu toate ca actiunea este departe de a fi dinamica sau plina de suspans si te lasa sa iti doresti sa nu se fi terminat niciodata. "My sister lives on the mantelpiece" este mai mult decat o carte: este dovada ca deseori copiii au o perceptie mult mai sanatoasa, desi mai simplista, asupra vietii decat cei mai maturi, este o lectie despre viata, este o marturie a inocentei asupra unor probleme cu care, de cele mai multe ori, nici cei mai intelepti nu se pot confunta cu usurinta.
O recomand cu caldura fiecaruia dintre voi! Este genul de carte care place si celui mai pretentios cititor, indiferent de ce cauta intr-o carte.

Titlu: My sister lives on the mantelpiece
Autor: Annabel Pitcher
Editura: Indigo (Orion Childern's books)
Nr. pagini: 232

Cartea este disponibila atat AICI  cat si AICI. Si mai jos va las cu trailer-ul ei:

Castigator! :D

joi, 27 martie 2014

| | | 2 comentarii
Am reusit in final sa scap de absolut toate prostiile pe care le-am avut de infruntat saptamana asta si sa pot sa stau si eu in fata tastaturii! Imi cer scuze ca am intarziat si, ca sa nu o mai lungesc, o sa anunt foarte scurt castigatorul concursului aniversar :) Asa ca, tobele va rooog...
(da, asta e o cutie de Hanuta)



Felicitarile mele, Roberta Ioana! Se pare ca data de 27 iti poarta noroc :) Te astept cu un mail pe adresa Alexandracengher09@gmail.com cu datele de contact, pentru a putea expedia coletul. Daca nu primesc un raspuns in zece zile, voi fi nevoita sa aleg un alt castigator... 
Va multumesc tuturor pentru mesajele frumoase si pentru ca v-ati inscris! Sunteti cu totii extraordinari :) De acum, promit ca vor fi mai multe concursuri, unele cu ebook-uri, altele cu carti in format printat... Si de sambata asteptati-va la un torent de recenzii :) Am fost fetita silitoare si m-am pus cu adevarat pe citit. 
Un sfarsit cat mai frumos de saptamana tuturor! Va las cu o melodie vesela :D

3 ani de "Alexandra's library"...

joi, 27 februarie 2014

| | | 28 comentarii
E putin ciudat sa ma aflu in spatele tastaturii dupa ce am luat o pauza atat de lunga. Credeti-ma, nu mi-am dorit nicio secunda sa am o absenta prelungita precum cea din aceste doua luni. Si totusi, anumite imprejurari m-au fortat sa stau departe de blog si de tot ce inseamna blogosfera.
Insa acum, cu acesta ocazie speciala, pot sa spun ca ma reintorc cu drag la locul pe care il simt ca si o alta casa. In ciuda faptului ca nici nu am observat, a mai trecut un an... Si iata-ne aici, tot impreuna, fara sa pot inca realiza ca scriu pe blogul asta de trei ani!
Poate ca nu reusim mereu sa ne dam seama de importanta timpului si stiu ca, in alte imprejurari, trei ani nu mi s-ar parea o perioada prea indelungata de timp. Dar cand vine vorba de o pasiune, anii, lunile sau saptamanile tind sa capete o alta valoare. Si cum postatul in cadrul blogului a devenit in timp mai mult decat o pasiune, ma simt de parca acesti trei ani reprezinta aproape o alta viata.
"Alexandra's Library" a luat nastere intr-o zi de 27 februarie; a fost un inceput timid si destul de stangaci, pentru ca nimeni nu stia de mica pagina sau de fata speriata din spatele lui. Probabil ca la vremea aceea nu erau atat de multe bloguri de carte si partea asta de blogosfera nu era atat de dezvoltata. Si totusi, cand trebuie sa o iei pe un drum de unul singur, fara pic de experienta sau surse de la care sa primesti unele sfaturi,  e destul de greu sa fii consecvent, ca sa nu mai vorbim de remarcare.
Primul blog care m-a inspirat si m-a facut sa spun ca imi doresc din tot sufletul sa fiu creatorul unei astfel de pagini a fost "Madalina's books". Trebuie sa va marturisesc ca nu am vorbit niciodata cu Madalina si nu am indraznit sa ii spun ca ea a fost "scanteia" care a pornit totul, dar cred ca mertita mentionat ca ea a fost muza mea, intr-un fel :)) Cu toate ca aveam acest "model" intr-ale blogger-ului, nu am cerut sfaturi sau ponturi, ci am incercat mereu sa imi dau seama cum functioneaza totul. La inceput a fost greu, mai ales ca scopul nu imi era bine definit si nici nu prea stiam ce pot eu sa fac cu "Alexandra's library". Cu toate aste nu m-am gandit niciodata sa abandonez.
Si asa am ajuns aici. Cu destul de multa munca si incapatanare, cu ore de stat si analizat, cu o gramada de ganduri si de carti citite. Blogul s-a schimbat, scopul lui s-a schimbat, metodele de promovare s-au schimbat... si totusi suntem aici. Apoi mai sunteti si voi, cititorii. Voi, fara de care blogusorul nu ar mai avea niciun sens. Chiar si dupa trei ani, fiecare comentariu pe care il vad imi insenineaza ziua si ma face sa zambesc. Inca nu imi vine sa cred ca cineva este aici, ca citeste ce scriu eu, ca isi ia putin timp din fiecare zi si da un ochi la o recenzie, la un post mai filozofic, la o leapsa... E ceva incredibil si trebuie sa va multumesc pentru asta!
Mi-am facut si o gramada de prieteni, pe care ii pot considera o a doua familie. Persoanele astea m-au facut sa simt cu adevarat ca apartin si eu unui loc, ca nu sunt singura in pasiunea mea pentru amicele noastre tacute. Am petrecut ore vorbind cu ele despre volume si despre personaje si am ajuns chiar sa le cunosc fata in fata. Asa ca trebuie sa le multumesc din toata inima! Roxtao, Rose, Anca, Vero si Patty sunt doar cateva dintre fetele cu care mi-ar face placere sa traiesc intr-un palat mare, plin de carti, despre care sa povestim si sa tot povestim, pentru ca sunt sigura ca nu ne-am plictisi niciodata. Fetelor, sunteti cele mai tari!
Nu pot sa le uit si pe alte cititoare fidele, care au trecut pe aici si au lasat comentarii care mi-au adus un zambet larg pe buze si dorinta de a continua sa scriu. Leontina, Eny, Raluca, Sayuki, Iri si Larisa, fara voi si blogurile voastre... lumea asta nu ar fi completa. Va multumesc!
Bineinteles, acestea sunt doar o parte din persoanele carora le datorez multumiri. Daca e sa fim realisti, multumesc tuturor celor care au trecut din intamplare sau din curiozitate aici, citind parerile mele, lasand comentarii sau doar rasfoind printre pagini. Datorita voua "Alexandra's library" exista!
Deja m-au podit lacrimile (tare sentimentala mai sunt in ultima vreme!) asa ca nu pot sa spun decat ca sunt onorata sa fiu un mic soricel de biblioteca si sa fac parte dintr-o comunitate atat de frumoasa... Nu regret nimic legat de "Alexandra's library". Fiecare moment petrecut aici m-a facut sa fiu fericita.
CONCURS!
Pentru ca nu lasam ocazia sa treaca nemarcata, dam startul si unui concurs :) Din pacate, bugetul nu e foarte mare, dar castigatorul ales prin tragere la sorti va putea sa isi aleaga o carte de la orice editura. Singura conditie pusa e ca pretul cartii sa nu depaseasca 50 de lei (imi cer scuze, fara volume din "Cantec de gheata si foc" de data asta...). Tot ce trebuie sa faceti e sa lasati un comentariu cu numele vostru si cu cartea pe care o doriti. Concursul va lua sfarsit pe data de 20 martie, cand voi anunta castigatorul.
Acestea fiind spuse, va doresc tuturor succes si o seara frumoasa. Si nu pot sa nu spun inca o data...
"LA MULTI ANI, ALEXANDRA'S LIBRARY!" 




Lepse + 2013- a review + 2014

luni, 30 decembrie 2013

| | | 6 comentarii
A trecut asa mult timp de cand nu am mai scris pe aici incat nici nu mai stiam cum sa schimb imaginea de la ce am mai citit in ultima vreme. E atat de jalnic ca ma dor ochii si imi vine sa ma ascund sub o piatra si sa nu mai ies de acolo. Si stiu ca scuza cu timpul e depasita dar, daca e sa fiu sincera, numai din cauza lui le patesc pe toate. Sper ca de la anul o sa fie mai bine. 
In orice caz, inainte sa ma apuc de scris serios, sper ca ati avut un Craciun superb alaturi de cei dragi si ca Mosul va lasat sub brad tot ce va doreati. Imi pare rau ca nu am apucat sa scriu pe blog un post tematic (sau sa schimb aspectul), dar pot sa spun ca m-am gandit la voi si mi-am dorit cu adevarat sa aveti parte de o sarbatoare frumoasa.
Acum, am cam ramas restanta cu o leapsa de Craciun de la Ale Criss, care, ca si de fiecarte data, este o draguta si a avut grija sa nu raman pe dinafara. Imi cer scuze ca o completez atat de tarziu, dar sper ca inca e valabila maxima cu "mai bine mai tarziu decat niciodata". Inca o data, multumesc mult :D

1. Ce personaj fictiv ati vrea sa va lase Mosu' sub brad?
Probabil ca pe Will Herondale (vezi, Ale, aici ne potrivim de minune). Dar daca nu se poate, pentru ca il mai vrea si altcineva inaintea mea, ma multumesc si cu un Jace sau un Dimitri :))

2. Ce personaj vrei sa saruti sub vasc?
Nu prea sunt eu cu din astea, dar tot pe Will. Sau pe Dimitri. Sau pe Beck (din The Demon Trappers). Sau multe alte variante....

3. In scrisoarea ta catre Mos Craciun, care sunt cele cinci carti pe care vrei sa le primesti?

Mentionez ca de Craciun nu am primit nici macar o carte, pentru ca am primit asta....
Numele ei este Galadriel si e o minunata Hora Reghin clasica. E asa draguta si mica si suna extraordinar de bine si...ah, abia astept sa invat sa cant cum trebuie.
Dar daca Mosul se gandea totusi la carti...

  • "Fata care s-a jucat cu focul" (Millennium 2)- Stieg Larsson
  • "Castelul din nori s-a sfaramat" (Millennium 3)- Stieg Larrison
  • "Dansul dragonilor" (Cantec de Gheata si Foc 5)- George R.R. Martin (am citit-o, dar INCA nu am apucat sa mi-o cumpar)
  • "How to love" sau "Iubire"- Katie Cotugno
  • "Camera"- Emma Donoghue
Totusi, ma bucur mai mult de chitara. Cartile astea o sa le cumpar candva, dar nu stiu daca aveam sansa sau banii sa o iau pe minunea asta acasa.

4. E Secret Santa la Hogwarts. Ce vrei sa primesti?
Bazandu-ma pe faptul ca am deja scrisoarea de acceptare... un dragon? Se poate? Va rog spuneti da :D

5. Ai sansa sa petreci o zi cu personajele dintr-o carte si actorii care le interpreteaza in adaptarea cinematografica. Care ar fi acelea?
Categoric Ron, Harry, Hermione si Dumbledore din "Harry Potter" si Gandalf, Legolas, Aragorn si Gimli din "Stapanul inelelor". Favoritele mele :D

6. Ce creatura fictiva ai vrea sa il inlocuiasca pe Rudolph si sa o intanesti pe acoperis?
Ah, asta e simplu. Saphira din "Eragon", dragonul personajului principal. Da, da, stiu, eu si obsesia mea pentru dragoni...

7. Care vor fi cele 10 personaje pe care le vei invita la petrecerea de ajunul Anului Nou?
Dimitri si Rose (Academia Vampirilor), Will si Tessa (Dispozitive Infernale), Verity si Maddie (Nume de cod: Verity), Jace si Clary (Instrumente Mortale) si Tauriel si Legolas (Hobbitul). Ar fi atat de frumos!

8. Ce persoanj ar fi un Mos Craciun ideal?
Toata lumea a raspuns cu Dumbledore, asa ca o sa spun ca batranul Gandalf ar intra perfect in rol :)

Asta a fost leapsa de Craciun, pe care nu o sa o mai dau mai departe din motive de sine statatoare :) Dar nu va grabiti, pentru ca mai am una :D Pentru "Oldies but goodies" trebuie sa ii multumesc Leontinei, care a fost, la randul ei, foarte atenta si de aceasta data :) Multumesc muuult de tot!

1. Care sunt filmele tale vechi preferate si pe care le-ai urmări încontinuu, indiferent de noile apariții și de ce?
Traditionalele "Sister Act" 1 si 2, mereu vor fi printre favoritele mele, la orice varsta, in orice moment. Ar mai fi "Sunetul muzicii"  si multe altele, dar astea in principal.

2. Asculți trupe sau cântăreți vechi? Și dacă da, ce trupe? Pot fi trupe/cântăreți care fie au cântat doar în perioadele părinților noștri sau care au fost fondate pe atunci și încă mai cântă.
Majoritatea trupelor pe care le ascult sunt din vremea parintilor mei. Daca ma intrebati de ce, raspunsul e simplu: atunci se facea, in adevaratul sens al cuvantului, muzica. Dire Straits, Deep Purple, Aerosmith, The Rolling Stones, Pink Floyd, sunt doar cateva trupe din zeci pe care le ascult frecvent si pe care le iubesc. 

3. Stilul vestimentar. Dacă ar fi să alegi între stilurile anilor vechi și noile stiluri, pe care le-ai alege?
Desi iubesc rochiile bufante si vestimentatia epocilor victoriene, trebuie sa spun ca ma simt extraordinar cu blugii mei si cu hainele comode din ziua de azi. Chiar si asa, urasc ce a devenit "moda" si cum se eticheteaza o persoana mai nou dupa firma de la care ii sunt hainele. E atat de aiurea!

4. Suntem obișnuiți cu noile cărți care apar în fiecare zi, unele bune, altele mai puțin bune. Și în general acestea ne plac mult mai mult decât cele vechi, clasicele, fie ele românești sau nu. Dar există vreo carte veche, pe care obișnuiau să o citească părinții voștri și care v-a plăcut și vouă?
Iubesc cartile clasice! Mai mult cele din literatura universala, dar exista cateva si romanesti. Jane Eyre, La rascruce de vanturi, Agnes Grey, Mandrie si prejudecata, Pe aripile vantului, Pentru cine bat clopotele, Enigma Otiliei, Schitele lui Cargiale, Cismigiu et Comp. si mai sunt zeci de exemple, dar cele de mai sus au un loc special. 

Gata si cu leapsa asta! O dau mai departe Irinei, Biancai, Larisei, Ancai, lui Eny si Patriciei si tuturor celor care au chef de niste intrebari dragute :)
Si acum vine parte frumoasa: sa discutam despre 2013 si 2014.

2013 a fost un an special, asa cum ma asteptam sa fie. Am implinit 16 ani si era clar ca urma sa fie o perioada cel putin agitata din viata mea, dar nu ma asteptam nici la jumatate din lucrurile care s-au intamplat. Dar ar trebui sa incep cu inceputul. Printre idei am sa intercalez si melodiile mele preferate din acest an, sau pur si simplu cele care au fost alaturi de mine in momentele memorabile.
Am inceput anul descoperindu-i pe cei de la "The Pretty Reckless", o trupa care imi este extrem de draga la momentul actual si de la care astept cu sufletul la gura un nou album in 2014. Daca nu ati ascultat nimic de la ei inca, va recomand cu mare caldura (mai ales daca sunteti fani ai genului). Blogul a facut doi ani si, marcand ocazia, am dat startul unui concurs care mi-a adus cativa zeci de followeri noi si o sponsorizare din partea librariei online Libris, careia inca ii multumesc din tot sufletul pentru carti, sprijin si incredere. Si cu acesta ocazie trebuie sa ii multumesc si lui Roxtao, de care am sa va povestesc mai tarziu.
In primele cinci zile ale lunii aprilie mi-am implinit un vis pe care il aveam de foarte mult timp: am vizitat Londra. A fost si prima oara cand am fost intr-o tara straina fara parintii mei, avand drept companie unele dintre cele mai bune prietene si pe profa mea preferata (cea de engleza). Au fost cinci zile pe care am sa mi le amintesc pana mor, incarcate de atat de multe amintiri frumoase. Am pus si poze, tot ce trebuie sa faceti e sa va uitati printre postarile din mai :)  

Am terminat primul meu an de liceu, sadisfacuta intr-o masura, nesadisfacuta in altele, dar cu sperante, vise si prieteni noi. Mi-am dat seama ce este important pentru mine si care imi sunt prioritatile, desi inca nu am invatat cum sa le pun in valoare. Am fost la prima editie a festivalului Cluj Arena Music Fest, unde i-am ascultat pe cei de la Deep Purple cu sufletul la gura, din primul rand si am prins o pana de chitara semnata de Steve Morse. A fost o seara de neuitat, pe care am petrecut-o impreuna cu niste persoane foarte dragi mie. Mereu e mai frumos cand prietenii iti sunt aproape :)
A urmat ziua mea, cand am primit cele mai frumoase cadouri din lume si am sarbatorit cum se cuvine. Chiar in acea zi am fost si la Etapa Competitionala a Concursului de Evaluare in Educatie la romana, unde aveam sa aflu ca m-am clasat pe locul 5 national. Chestia asta m-a facut sa mai capat putina incredere in mine, pe langa faptul ca am doua medalii dragute si un MP3 nou :D
A urmat o vara extraordinara, care a adus cu ea sute de momente in care am ras, am plans si mi-am facu noi prieteni. Am fost in Tabara de Mate, m-am inscris pentru prima oara la NaNoWriMo, a fost prima oara cand am reusit sa fac aproape toate lucrurile pe care mi le-am promis, din lunga mea lista de "to do this summer". Am citit mult, am inceput sa ascult Paramore, am stat cu prietenii, am fost la mare, m-am distrat pe cinste. Si cum din astfel de aventuri nu iesi fara sa inveti nimic, pot sa spun ca vara asta mi-am modelat inca putin caracterul. Si chiar sunt fericita pentru asta.
Am intrat in clasa a zecea cu forte proaspete si fara niciun tel, dar pe care l-am gasit dupa luni bune de cautare. Am avut parte de o gramada de drama adolescentina, de note destul de bune, de situatii complicate si am fost pusa fata in fata cu cateva vechi dileme, pe care nici acum nu sunt sigura ca le-am clarificat, dar pe care le-am vazut mai bine ca niciodata. Am consolidat o veche prietenie, am legat una noua, am mai invatat cate putin despre umorul negru al vietii.
Mi-am dat seama ca vreau sa imi folosesc talentele cu care am fost inzestrata, ca sunt capabila de ceva daca imi bat destul capul si imi doresc cu adevarat.
A trecut si buna parte din semestru si a venit luna decembrie. 1 decembrie a fost una dintre cele mai frumoase zile din viata mea, cand am mers la Bucuresti pentru concertul Dire Straits si am cunoscut-o personal pe Rox :) Au fost cateva ore magice, in care am stat si am povestit despre noi, despre ce ne place si despre... carti, cum altfel! E pentru prima oara cand ma intalnesc cu o persoana pe care am cunoscut-o prin intermediul blogului si pot sa spun ca astept cu nerabdare sa repet experienta. Am dat de o persoana speciala, pe care sunt onorata sa o cunosc.
Si concertul a fost magnific, desigur, si m-am bucurat de fiecare secunda :) Desi nu am stat in primele randuri, m-am simtit mai aproape de cei de pe scena ca niciodata.
Au urmat teze pe care le-am urat si momente pe care le-am iubit. Am fost organizator principal la Targul Anual de Craciun, desfasurat de scoala noastra, unde am strans cu ajutorul colegilor din liceu o suma destul de mare cat sa facem putina lumina in sarbatorile celor mai putin norocosi decat noi. Si astfel pot sa spun ca m-am bucurat mai usor de acesta sarbatoare magica, stiind ca am reusit sa aduc cateva zambete.
Pe ultima suta de metrii, mi-am dat seama ca vreau cu adevarat sa devin medic pediatru, dar ca nu trebuie sa imi intrerup permanent activitatiile preferate pentru asta. Mi-am dat seama ca am un tel in viata, mi-am dat seama pentru ce merita si pentru ce nu merita sa lupt. Am primit-o pe Galadriel (soooo proud of her!). M-am dus la "The Hobbit" si am devenit si mai obsedata de elf si dragoni. Am tras tare si am reusit, chiar pe final, sa completez challenge-ul de pe Goodreads, cu un total de 114 carti citite. Nu stiu daca e un record, dar sunt super incantata :D Aici aveti lista: https://www.goodreads.com/user_challenges/846380?utm_medium=api&utm_source=challenge_widget&utm_campaign=
Si daca e sa ma uit putin la blog, imi dau seama cat am evoluat si aici. De la 60 de persoane interesate am ajuns la 119, un numar ciudat si frumos, de care nu pot sa nu fiu mandra. A crescut si numarul de recenzii si numarul de vizualizari si nu pot sa nu va multumesc pentru asta. Sunteti minunati si va sunt recunoscatoare pentru fiecare secunda pe care ati petrecut-o aici, pe "Alexandra's library"! Scopul blogului s-a schimbat destul si el, trecand de la un blog care facea mai mult reclame la un blog care doreste promovarea cartilor prin recenzii si rubrici cat mai interesante. S-au diversificat si genurile literare si de aceea am renuntat la ideea unei sponsorizari de la Leda sau o anumita editura. Si, in plus, mi-am facut o gramada de prieteni noi :)


Desi sunt o persoana visatoare, nu am asteptari enorme de la 2014. Doar omniprezentul "mai bine". Cu note mai bune, decizii mai bune, momente mai bune, carti mai multe, muzica buna, prieteni vechi si noi, multe zambete si, de ce nu, lacrimi. Sper sa fiu o persoana mai buna, sper ca blogul sa prospere in continuare. Sper sa reusesc sa imi traiesc viata, nu doar sa supravietuiesc. Sper sa am parte de noi amintiri frumoase, pe care sa le pun in siguranta intr-un coltisor de minte si sa nu le uit niciodata. Sper sa nu uit sa sper, chiar daca imi pare ca nu mai are rost. Sper sa nu imi uit visele si nici de unde am plecat cu ele.

Asa ca, punand capat unui post lung, pe care sper ca l-ati citit cu drag, va urez un An Nou plin de fericire, momente frumoase, speranta si zambete! Plecati cu gandul ca 2014 este o alta carte pe care trebuie sa o scrieti chiar voi. Faceti-o cat mai bine!
Ne recitim la anul, dragilor! 

                                       

Leapsa si Liebster Award...

marți, 3 decembrie 2013

| | | 8 comentarii
Mda, nu am intarziat mult... Absolut... Imi cer mii de scuze! Let's get started :D

Ca sa o iau cu ce e mai "greu" in fata, am sa incep cu Liebster-ul pe care l-am primit de la Bia si Eny (si carora le multumesc enorm ca s-au gandit la mine). Chiar imi place sa fac chestiile astea, sunt atat de amuzante si mereu ma trezesc ca raspund tot mai anapoda la ele :))

Rules *muzica tragica in spate*

1. Include the link of my post to your post.
2. Answer the ten questions.
3. Post ten of your questions for your nominated blogs to answer.
4. Nominate ten blogs having less than 500 followers.
5. Post the link of your nomination post on their blog.

Intrebari:
De la Bia:
1. What is the first book you remember reading?
2. What is your favorite place to read and why?
3. What book do you wish you had written?
4. What are the books you couldn't finish reading and why?
5. What is your funniest memory related to books?
6. Is there any book your friends are in love with and you don't like it? If yes, which one and why?
7. What is your favorite villain character?
8. What is the saddest book you've ever read?
9. What genre of books you don't like reading and why?
10. What is the author you strongly recommend?

Raspunsuri:

1. Well, my first book was probably "Black Beauty" by Anna Sewell, if I don't count the stories about fairies and unicorns... and, you know, things that sparkle. I still have that book and every time I feel sad or melancholic, I flip through the pages and I am a child again :)
2. Ah, this is a hard question for me, because I can read anywhere. Even if I'm on the bus, or in a crowded place, I manage to drown into the words and detach. But I think my favorite place is in my room, on my bed, curled up under a blanket, with a cup of hot tea or coffee near. This is for winter. In the summertime, I really enjoy reading outside, on an empty beach. Me, the seagulls and my book. Heaven. 
3. Obviously, Harry Potter. Not for the fame or money, but for that wonderful idea and the amazing world. Besides that... probably "Gone with the wind". It's my favorite classic.
4. I usually finish a book, no matter how annoyed I am or how boring it is. I have this feeling that the book is going to be sad and lonely if I leave her. I know, I know, it's not normal (and I'm totally crazy) but that helps me and I never leave something unfinished. My conscience is always ready to throw knifes at me...
However, I can't help it and I haven't read "Looking for Alaska" yet, even if I started this spring, after I finished TFIOS. But I will. I promise.
5. Funny memory... Ah, I don't really know. Maybe when I started quoting from "The Clockwork Prince" in front of the class, while I was presenting a project, and everyone looked at me like I was crazy. I don't know. If I remember something, I will tell you.
6.Well, I know a lot of people who are in love with " Looking for Alaska" but, as I said, I don't find it interesting. Maybe because the high expectations after TFIOS. However, if they like it, I don't mind or something. Totally hate when I say something about a book I really love and my friends are like "meah, it wasn't so good...". Dude, don't mess with my book :( You're being rude!
7. Ah, probably Bellatrix Lestrange. You know, from Harry Potter. I simply love her madness... and maybe this has something to do with Helena Bonham Carter playing her. And the hair, God! Just a word: fabulous. Actually, for one of my friend's birthday this year, we agreed on picking up a character from HP and dress like him or her. I was dressed like Bellatrix, because of a bet... A lot of fun but I'll never show you photos!
8. You mean the book who tore up my soul and made me cry for hours? Ah, that's easy. My new favorite book, "Code name: Verity" by Elizabeth Wein. Just... perfect.
9. I don't have a favorite genre so I don't hate a specific one. But I kind of dislike SF books. You know, like Asimov ones. And those who are full of bad-quality romance. That doesn't mean I hate them, though.
10. Ah... there are a lot of authors I love, but if I had to choose an author that will be loved by almost everybody, that would be George R. R. Martin. Please, my Lord, write " The Winds of winter" faster!

Si de la Eny...

1. What's your favorite book?
2. One movie  who you like more than the books ?
3. What book you cried?
4. Your favorite author?
5.Do you have a book signed by the author?
6. Who is your fictional crush?
7. In what book do you wanna live?
8. What are you reading now?
9. Which is your favorite book cover?
10.  Do you love me? :o3 :))

1. I thought that book lovers will understand to never ask this question! Seriously, guys, do you have a favorite book? Only ONE? Tell me you can choose only one and I'll show you my photos as Bellatrix. You simply can't pick JUST ONE!
2. "Lord of the rings". I love the books, but Orlando Bloom as Legolas is just like a second Christmas...
3. Well, they were many. Recently: "Code name: Verity", "Allegiant", "The book thief" and the list can go one I like to cry when I read, it makes me get through easier.
4. Another cruel question :( Bronte sisters, Cassandra Clare, Julie Kagawa, Richelle Mead, Elizabeth Wein, Sarah J. Maas, Carlos Ruiz Zafon..... etc.
5. Nope, unfortunately. But I would love to.
6. Ah, JUST one again? Will Herondale, I guess. He's just perfect.
7. ... everything that goes with XVIII century. Probably "Jane Eyre".
8. Now, I'm reading "Comedianta" by Wladyslaw Reymont and "Champion" by Marie Lu. Both are awesome.
9. I've never thought about that... But now I think I would choose "Throne of Glass" by Sarh J. Maas. You know, the UK one.
10. To the moon and back, darling :))

Cred ca toata lumea a facut chestia asta, asa ca sper sa nu va suparati prea tare daca eu nu vin cu noi nominalizari. Ma chinuie putin o durere de cap din cauza racelii si trebuie sa invat la bio, asa ca sper sa treceti cu vederea de data aceasta. Ma revansez data viitoare, promit!

Si leapsaaa :) Multumesc Eny, inca o data!
1. O carte mare: Sa incepem totul cu Apocalipsa Zombie. Sa spunem ca te afli intr-o librarie, uitandu-te printre raftuuri, cand BAM! ZOMBIE ATACA! Un anunt apare la toate posturile in care spune ca armata a descoperit ca slabiciunea zombilor sunt cartile foarte mari. Ce carte laudata de toata lumea, dar pe care tu o urasti si care este o carte mare o arunci catre zombie pentru a-i elimina?
Nu pot sa spun ca o urasc dar..."Marile sperante" de Charles Dickens. Il iubesc in general pe tipul ala, dar cartea asta chiar nu a fost pe gustul meu.

2. O continuare: Sa spunem tocmai ai plecat dintr-un salon cu o noua tunsoare cand BOOM: Ploaie torentiala. Ce continuare a unei carti ai alese sa o folosesti pe post de umbrela?
Ah, asta e simplu: "The Elite" de Kiera Cass. Chiar iubesc coperta, dar volumul ala a fost o tortura. Serios, sper ca "The One" o sa ma dea pe spate, altfel Kiera Cass nu o sa primesca nimic de Craciun :(

3. O carte clasica: Sa spunem ca esti intr-o ora de lectura cu profesorul tau de romana care vorbeste incontinuu despre acea carte clasica (,) care a schimbat lumea, care a revulotionat literatura si tu deja nu mai vrei sa auzi nimic despre aceasta carte asa ca o arunci in fata profesorului pentru ca stii de ce? Acea carte este idioata si merita sa primesti detentie din cauza lucrului facut doar pentru a le arata tuturor ce simti. Ce carte clasica ai alege?

La naiba cu "Padurea spanzuratilor" de Liviu Rebreanu! Imi pare rau, pot sa spun ca eu chiar urasc cartea aia. Asta nu inseamna ca ii judec pe cei carora le place. Good for you. For me, it was just a pain in the ass. Sorry.

4. Cartea pe care o urasti: Sa spunem ca esti in biblioteca cand BAM! Incalzirea globala explodeaza si lumea de afara ingheata. Esti blocata si singura ta sansa de supravietuire este sa arzi o carte. Care este prima care la care te-ai duce, cartea pe care o urasti, care carte nu ai regreta sa o arzi?


"Imparatul mustelor" de William Golding. Nu pot sa suport cartea asta. Repet, gusturile difera, asa ca nu ma judecati prea tare :(


Asaaa, pai multumesc celor care inca mai stau pe aici si citesc toate astea :) Sunteti cei mai tari si va iubesc mult de tot!
Sper ca ati avut parte de un inceput de decembrie cat mai frumos! Eu cu siguranta am avut duminica o zi magica :)
Ne auzim pe la sfarsitul saptamanii, cu o noua recenzie sau rubrica... Saptamana usoara tuturor!

Recenzie "Fangirl" de Rainbow Rowell

miercuri, 20 noiembrie 2013

| | | 9 comentarii
*vreau sa imi cer scuze pentru inactivitatea mea, atat pe blogul meu, cat si pe ale voastre; uneori, scoala ma face sa ma simt ca si intr-un labirint, din care nu pot iesi... But I'm back in black :) *
What they said:"Cath is a Simon Snow fan.
Okay, the whole world is a Simon Snow fan . . .
But for Cath, being a fan is her life — and she’s really good at it. She and her twin sister, Wren, ensconced themselves in the Simon Snow series when they were just kids; it’s what got them through their mother leaving.
Reading. Rereading. Hanging out in Simon Snow forums, writing Simon Snow fan fiction, dressing up like the characters for every movie premiere.
Cath’s sister has mostly grown away from fandom, but Cath can’t let go. She doesn’t want to.
Now that they’re going to college, Wren has told Cath she doesn’t want to be roommates. Cath is on her own, completely outside of her comfort zone. She’s got a surly roommate with a charming, always-around boyfriend, a fiction-writing professor who thinks fan fiction is the end of the civilized world, a handsome classmate who only wants to talk about words . . . And she can’t stop worrying about her dad, who’s loving and fragile and has never really been alone.
For Cath, the question is: Can she do this?
Can she make it without Wren holding her hand? Is she ready to start living her own life? Writing her own stories?

And does she even want to move on if it means leaving Simon Snow behind?"

What I say: Uneori, sunt unele momente in care chiar nu vrei sa faci altceva decat sa stai in pat, cu o patura calduroasa, o cana de ceai si o carte draguta si emotionanta in mana. Nu trebuie sa fie o lectura antrenanta, plina de suspans si actiune ori sa te puna pe ganduri si sa te faca sa meditezi la sensurile vietii. Ci pur si simplu sa te faca sa traiesti acel sentiment de "cald si bine" in timp ce te bucuri de ea. Ai nevoie de o carte "soft", cum imi place sa ii spun, un volum nice and sweet de care sa te atasezi timp de un weekend, perioada in care sa te faca sa uiti ca lumea are si parti mai putin bune, sau ca saptamana ce tocmai a trecut a fost un dezastru si urmatoarea se rezuma la cuvantul haos.
O astfel de carte trebuia sa fie langa mine vinerea trecuta. Asa ca am ales "Fangirl"de Rainbow Rowell. Imi doream de cand am vazut descrierea sa o citesc si cand m-am gandit la volumul ideal care sa imi tina de urat si sa nu imi dea batai de cap, pur si simplu nu am mai scapat de titlul asta. Nu ma asteptam sa imi placa atat de mult, sau sa se transforme intr-o carte la care ma gandesc chiar cu dragoste si placere, demna de raftul meu de "favorites"pe Goodreads. Chiar a fost o surpriza :)
Fangirl este o carte in care m-am regasit, chiar daca nu in totalitate. Nu vreau acum sa va ganditi ca sunt o copie fidela a lui Cath, dar presupun ca toti cei care am citit "Harry Potter" cand eram doar niste pusti ne vom aminti de vremurile bune, pe masura ce lecturam cartea lui Rainbow (misto nume, by the way). Protagonista, o adolescenta de 18 ani, este studenta in primul an la o Universitate la care nu vroia sa mearga si proaspat abandonata de sora ei geamana, Wren (pornita sa isi testeze limitele de freshman si duca la indeplinire versurile cu "You gotta fight for your right to party!"). Ei bine, toate astea nu ar fi probleme atat de grave pentru alte persoane, insa Cath simte ca lumea ei se duce usor de rapa. Nu vrea sa cunoasca oameni noi si sa socializeze, nu vrea sa iasa manga din niste petreceri aglomerate si zgomotoase si cu siguranta nu vrea ca si colega de camera o tipa ciudata si mai mare, care aduce baieti diferiti in fiecare zi cu ea. Asta, daca trece prin camera lor de camin. Nu, viata ideala pentru fata noastra este sa fie acasa, impreuna cu tatal lor nu tocmai normal, cu Wren si calculatorul ei mult iubit, scriind la un nou capitol din "Carry on, Simon". Pentru ca Simon Snow este totul. Cath nu exista fara Simon, sau fara lumea lui, fara tricourile si comentariile despre fanfic-ul ei, asa cum nici fanfiction-ul nu exista fara ea. Realitatea ei nu este lumea noastra, ci spatiul dintre randurile in care Baz si Simon se lupta cu iepuri demonici si alte creaturi ciudate. Hm, fara indoiala, eroina este exemplul viu pentru cuvantul fangirl.
Totusi, dupa cum stiti, viata are ca scop principal schimbarea, asa ca devine o chestiune de timp pana cand Cath va realiza ca trebuie sa se adapteze. Dar daca asta inseamna sa lase in urma relatia speciala pe care o avea cu Wren? Sau, mult mai rau, sa renunte la Simon Snow si la rolul de Magicath?
Era clar, de la bun inceput, ca Simon Snow este doar o masca, in spatele careia se ascunde fiecare poveste care ne-a marcat in mod special copilaria si nu numai. In cazul meu, Harry Potter. Parca ma vedeam pe mine in amintirile ei, stand la usa librariei, la sapte dimineata, in frigul iernii, ca sa cumpar cat mai repede volumul sapte si sa il pot devora intr-o singura zi. Desi nu am scris niciodata fanfiction, am fost (si sunt) cu adevarat o fangirl la capitolul asta. Pur si simplu trebuie sa am fiecare obiect HP! Tricoul meu preferat are scris pe spate "I solemnly swear I'm up to no good" si cred ca obiectul meu favorit este bagheta lui Albus Dumbledore, pe care am dat o gramada de bani. Sentimentele lui Cath sunt aceleasi pe care le traim noi toti, cei care facem parte dinntr-un asa numit fandom, sau iubim peste normal o carte/trilogie/serie. Este inevitabil, atunci cand esti un bookworm booklion. Si nu este un lucur rau, desi uneori ne poate afecta destul de mult comportamentul fata de alte persoane.
In orice caz, am spus toate lucrurile de mai sus pentru a va arata cat de bine reuseste autoarea sa surprinda mentalitatea unui astfel de individ, reusind sa transmita atat de multe prin comportamentul lui Cath si gandurile ei! Pur si simplu m-am indragostit de felul in care isi construieste personajele, iar faptul ca numarul lor este destul de redus este un atuu in vederea obtinerii efectului dorit de Rowell. Dupa ce termini volumul de fata te simti de parca tocmai pleci de la o intalnire cu cei mai buni prieteni ai tai, alaturi de care tocmai ai petrecut o zi minunata, vorbind despre verzi si uscate. Intotdeauna mi-a placut sa "intalnesc" noi amici prin intermediul paginilor; intr-o perioada, era motivul principal pentru care citeam.
Chiar si asa, am realizat mai tarziu, dupa cum a facut si a noastra protagonista, ca uneori viata bate cartea. Si despre asta doreste si Rainbow sa ne vorbeasca, prin intermediul acestei frumoase povesti. Desi lumea fantastica este un lucru constant in viata noastra, pe care am invatat sa il pretuim si la care apelam cand dorim, nu trebuie sa ne inlocuim niciodata propriile experiente si trairi cu unele ireale. Pentru ca viata trebuie traita, cu bune sau rele. Niciodata nu o sa poti sa traiesti, in adevaratul sens al cuvantului, prin carti. Am invatat lucrul asta, atat in maniere frumoase, cat si in cele mai dure si mi-a facut un bine sa imi reamintesc odata cu "Fangirl" si Cather. Asadar, mi se pare ca ideea cartii este geniala. M-a atras inca de cand am citit descrierea si am adorat felul in care a fost dezvoltata.
Ritmul volumului nu este, dupa cum am spus, unul alert. Nu o sa pretind niciodata ca am stat cu sufletul la gura cand am citit sau ca, la un moment dat, situatia a luat o intorsatura pe care nu o asteptam. Doar ca totul a fost atat de... placut. "Fangirl" mi-a dat sentimentul acela de confort pe care il cautam, m-a facut sa vreau sa nu mai termin niciodata, fara sa foloseasca tone de suspans. Naratiunea in sine, desi nu consta in nimic deosebit, era o adevarata delectare. Asta ma face sa compar cartea cu o prajitura :)) Si totusi, oricat de mult mi-a placut pe parcurs, nu mi-am imaginat ca, de indata ce am vazut "Sfarsit" pe ultima pagina, am sa ma simt de parca am mai pierdut un prieten. De obicei, ma astept sa fiu asa dupa carti de genul "Allegiant" sau "Clockwork Princess"; asa ca volumul lui Rowell m-a mai luat odata prin surprindere, din cauza atasamentului total neasteptat pe care l-am dezvoltat pentru Cath, Levi, Wren si Reagan si pentru modul trasnit si adorabil in care este descris acest an nebunesc de Universitate.
De asemenea, nu am putut sa nu admir cat de frumos se insista pe notiunea de scris. Poate stiti cat de mult s-a remarcat partea de fan fiction in zilele de astazi si, desi nu consider chestia asta un lucru rau, cred totusi ca nu este la fel de productiv ca si scrisul propriu-zis. E mult mai usor sa imprumuti lumea si personajele deja create de cineva, insa sadisfactia pe care o ai cand reusesti sa dai nastere unui erou sau unui taram folosindu-te doar de imaginatia ta si de cantitatea de talent si ambitie de care dispui... mi se pare superb! E unul dintre cele mai complexe si mai superbe sentimente din cate exista. Recomand tuturor, desi da dependenta!
Daca tot vorbim de scris, trebuie sa mai spun ca stiulul de scriere al autoarei mi s-a parut foarte ok; maniera a fost una detasata, dar in acelasi timp placuta, iar finalul este extrem de bine ales. Respect decizia de a lucra la persoana a treia si pot sa spun ca a fost una inspirata.
Nu prea gasesc nimic de criticat la "Fangirl". O recomand tutror celor care cauta ceva relaxant, ceva care sa le ofere acel "altceva"din lectura, chiar daca nu intram in fantasy si care nu isi doresc neaparat actiune sau deep-emotional-things.Si celor care stiu cum e sa fii "fangirl"in unele ocazii sau in viata de zi cu zi :D

Titlu: Fangirl
Autor: Rainbow Rowell
Editura: Martin's Griffin
Nr. pagini: 438




Recenzie "Allegiant" (Divergent #3) de Veronica Roth

luni, 4 noiembrie 2013

| | | 17 comentarii
What they said: One choice will define you.


What if your whole world was a lie?

What if a single revelation—like a single choice—changed everything?
What if love and loyalty made you do things you never expected?
The faction-based society that Tris Prior once believed in is shattered—fractured by violence and power struggles and scarred by loss and betrayal. So when offered a chance to explore the world past the limits she’s known, Tris is ready. Perhaps beyond the fence, she and Tobias will find a simple new life together, free from complicated lies, tangled loyalties, and painful memories.
But Tris’s new reality is even more alarming than the one she left behind. Old discoveries are quickly rendered meaningless. Explosive new truths change the hearts of those she loves. And once again, Tris must battle to comprehend the complexities of human nature—and of herself—while facing impossible choices about courage, allegiance, sacrifice, and love.

Told from a riveting dual perspective, Allegiant, by #1 New York Times best-selling author Veronica Roth, brings the Divergent series to a powerful conclusion while revealing the secrets of the dystopian world that has captivated millions of readers in Divergent and Insurgent."

What I say: Uf. Gata. Am terminat-o. Inca nu imi vine sa cred, fapt pentru care azi m-am trezit cu gandul ca trebuie sa finalizez "Allegiant" si "Comedianta". Apoi m-au lovit evenimentele de ieri noapte, cu mine plangand ca o disperata si imbratisand kindle-ul si am realizat ca inca o trilogie superba s-a dus. Nu stiu cati dintre voi ati fost vreodata atenti la imaginea mea de profil, dar pe langa paginile alea apare si un citat: "You know you've read a good book when you turn the last page and feel as if you've lost a friend". Si asta este exact sentimentul pe care il am acum, cand imi amitesc cum am ajuns sa citesc "Divergent", cu cata ardoare asteptam "Insurgent" si uimirea mea la terminarea volumului doi. Primul volum este una dintre singurele carti pe care le-am recitit, si inca imi amintesc cu cata fericire traiam evenimentele, chiar si a doua sau a treia oara. Credeti-ma sau nu, cartile astea mi-au deschis portile distopiilor. M-au facut sa ma indragostesc de acest nou gen, sa imi doresc sa citesc mai mult din el, chiar sa ma gandesc cum ar arata lumea mea distopica. Asa ca va dati seama ca imi e greu sa trag linia de final si sa ii spun adio. Si acum sunt sentimentala and shit.
In orice caz, am mai spus-o si o sa o mai spun: merita sa cititi trilogia Veronicai. Are o poveste grozava de oferit, niste personaje superbe, multe mesaje ascunse dincolo de naratiunea propriu-zisa... si tipa a fost in Cluj. Pe bune. Are poze cu cartierul bunicilor mei si toate alea :D
Daca vreti sa vedeti cum s-a ajuns la situatia incalcita din descriere, recenzia primului volum este aici (nu e extraordinara, aveam vechiul meu stil de recenzare pe atunci), iar cea pentru "Insurgent" este pe drum. Sper sa reusesc sa o fac in weekend-ul viitor. Va spun asta pentru ca nu o sa ma apuc acum sa povestesc, pe scurt, intamplarile din "Divergent" si volumul doi. Ar strica totul.
Good. Sa ne apucam de treaba serioasa. Aici vine partea in care voi, cei care, prin nu stiu ce minune nu ati citit seria sau cartea a doua, va luati talpasita pana la librarie si cumaparti carte/cartile. Si le cititi. Si apoi reveniti si ma injurati pentru ca v-am distrus viata. Cu placere :D
Stiu ca prin cap va trece doar o singura intrebare: ti-a placut sau nu? Nu si nu. Am adorat-o. Am devorat fiecare cuvant din ea, cat mai lent posibil, ca sa nu ii dau drumul niciodata. Am facut rost de ea, dupa cum s-a vazut, foarte repede, si m-am apucat instant de citit. Am citit in cateva ore un sfert din carte si aveam de gand sa continui in acelasi ritm, pana cand mi-am dat seama. Nu o sa mai fie inca o carte dupa. Nu o sa mai am nimic de asteptat. Nu o sa ma reintalnesc cu Four, Tris, Christina sau Uriah in volumul urmator. Nu o sa mai admir scrisul Veronicai, sau modul in care reuseste sa construiasca o lume noua din nimic. Asa ca am facut singurul lucru care mi se parea logic: am incetinit. Am setat o limita de cateva pagini pe zi, pe care le citeam cu rolul de burete bine fixat in creier, absorbind si disecand fiecare scena. Poate ca de asta am inteles nevoia autoarei de a incheia cu acel deznodamant. Poate ca de asta am reusit sa ma bucur atat de mult de "Allegiant".
Probail ca sta nu o sa fie o recenzie tipica, pentru ca veau sa va spun mai multe lucruri care ma deranjeaza. Toate se leaga de comportamentul fanilor in legatura cu decizia Veronicai si modul in care o critica. Asa ca, deschide-ti ochii bine si nu va suparati. E doar opinia unui biet soarece de biblioteca, care vede lucrurile din perspectiva lui.
So, here's the deal. Cand esti autorul unei carti, esti papusarul. Controlezi totul, de la mediul in care personajele isi desfasoara activitatea de zi cu zi, la cerealele pe care le mananca la micul dejun. Le controlezi gandurile, actiunile, simtamintele. Asadar, le controlezi destinul. Intr-o secunda poti sa le faci sa stea in cap de fericire, pentru ca in momentul urmator sa intre intr-o depresie crunta si sa se sinucida. Ok, e decizia ta daca vrei ca lucrurile sa fie logice, sau doar le arunci pe foaie, pentru ca asa ai tu chef. Si cel mai probabil, daca alegi cea de-a doua varianta, nu stiu cat succes o sa ai (asta in cazul fericit in care vei fi publicat).
Acum ca ati inteles toate chestiile astea, let's move on. Veronica este papusarul situatiei. E aceeasi persoana care a scris si primul volum. Asta inseamna ca stia ce o sa se intample, inca de la bun inceput. Asta inseamna ca si-a modelat personajele pentru deznodamantul respectiv. Intr-o carte nimic nu este la intamplare. Fiecare gest, gand sau traire poate sa aiba consecinte, fie in viitorul apropiat sau indepartat. Depinde doar de cititor si de puterea lui de intelegere si anticipatie sa realizeze asta.
Acum, tot ce vreau sa transmit prin intoducerea de mai sus e ca daca tu nu ai inteles de ce autoarea a facut ce a facut, exista o problema. Ori nu vrei sa intelegi situatia, ori nu ai inteles situatia (si atunci iti recomand sa taci si sa recitesti pana iti dai seama de ce). "Ma bucur" ca toata lumea arunca cu rosii in autor, daca finalul de "and they lived happily ever after" nu este prezent. Pai, hai sa analizam putin viata. Cate situatii se incheie in mod fericit?
Am inteles, nu va deranjaza ca s-a intamplat, poate va deranjaza modul. Hm, va rog recititi. O sa vedeti cat de meaningful e toata scena, cat de frumos incheie Veronica acel capitol, cu cat sentiment o face. Aproape am putut sa-i simt lacrimile din ochi, felul in care a ezitat cand a pus punctul ultimei propozitii. Stati putin si recititi ultimele cuvinte ale personajului, apoi amintiti-va de alte cuvinte cu legatura din "Divergent". Sau, si mai simplu, daca ati citit si tot sunteti nelamuriti, lecturati chestia asta: http://veronicarothbooks.blogspot.ro/2013/10/about-end-of-allegiant-spoilers.html. O sa va ridice valul de pe ochi :)
Sfarsitul partii revoltate. Trecem la mini-recenzia propriu-zisa.
Acelasi farmec al stilului de scriere si al ingeniozitatii m-a fermecat si de aceasta data. Ideea cu boala genetica mi s-a parut extrem de originala (mai ales ca am si inteles-o, cum anul trecut am invatat genetica de facultate...) si pot sa spun ca daca asta nu este o premisa pentru un plot de milioane, atunci nu stiu care e. Mi s-a parut solutia ideala, mai ales ca de la inceput m-am intrebat cum au reusit oamenii sa aiba numai o anumita "calitate". Now it all makes sense :))
De asemenea, pentru ca stiu ca sunteti curiosi si de asta, alternarea perspectivelor mi s-a parut mai mult decat ok. Asa am putut sa patrundem pentru prima oara in mintea lui Four, sa vedem cu adevarat cum gandeste, nu numai in momentele cu Tris, ci si in momentele de actiune. Iar ultimele capitole... mi-au rupt inima in bucati. Puteam sa simt atat de bine sentimentele alea. M-au invaluit in intregime si m-au facut, dupa cum am spus, sa plang cam jumatate de ora. Au fost descrise atat de bine, si atat de realist, incat si acum imi vine sa plang, amintindu-mi cate citate frumoase s-au ascuns in trei, patru capitole.
Personajele, ca de obicei, fara pata. Evoulutia lor: perfect logica. Constructia lor: flawless.
In concluzie, eu sunt extrem de multumita. "Allegiant" a fost o surpriza placuta, m-a tinut in priza pe tot parcursul lecturii, m-a facut sa trec prin toate starile emotionale posibile si sa imi doresc mai mult. A fost finalul unei trilogii pe care nu o voi uita niciodata, si de care imi voi aminti mereu cu placere. Iubesc "Divergent" pentru asta. Si o iubesc pe Veronica Roth pentru curajul de care a dat dovada cand a scris cartile astea. Tipa e cu adevarat din Neinfricare.
Un singur lucru ma nemultumeste: ca s-a terminat. Dar, cum spune si vorba, toate lucrurile bune au un sfarsit. Acum astept sa ma distruga emotional si "Champion" (Legend #3) and I'm done with my life.
Agentul revolutionar terminat.


Titlu: Allegiant
Autor: Veronica Roth
Anul aparitiei: 2013
Nr. pagini: 526









Recenzie "Hopeless- Fara speranta" de Colleen Hoover

marți, 29 octombrie 2013

| | | 4 comentarii
What they said:  "Sky, elevă în ultimul an de liceu, îl cunoaşte pe Dean Holder, un tip cu o reputaţie îndoielnică, rivalizând cu a ei însăşi. Încă de la prima lor întâlnire, acesta o îngrozeşte şi, în același timp, o captivează. Ceva inexplicabil legat de el îi declanşează amintiri din adâncurile trecutului ei tulbure, dintr-o perioadă aproape ștearsă din memoria ei. Deşi Sky e hotărâtă să se ţină la distanţă de el, insistenţele lui neabătute şi zâmbetul enigmatic îi doboară barierele protectoare, iar legătura dintre ei creşte în intensitate. Însă misteriosul Holder ascunde, la rândul lui, destule secrete, iar de îndată ce acestea sunt dezvăluite, Sky cunoaşte o transformare ireversibilă, iar capacitatea ei de a avea încredere în semeni poate deveni o pierdere colaterală provocată de adevăr.
Numai înfruntând cu mult curaj dezvăluirile crude, Sky şi Holder pot spera să-şi vindece rănile sufleteşti şi să găsească o cale de a trăi şi de a iubi pe deplin. Fără speranță este un roman care vă va tăia respiraţia, captivându-vă şi amintindu-vă de prima voastră iubire."

What I say: Si uite ca am mai citit o carte superba, pentru care trebuie sa multumesc echipei Libris, o librarie online mai mult decat extraordinara, care are grija de cititorii sai, oferindu-le mii de carti, printre care puteti gasi o gama variata si in limba engleza, la un pret accesibil. Si nu uitati de transportul gratuit!
Prima oara am auzit de "Hopeless" cand mi-a fost recomandata pe Goodreads de catre Krisz, careia ii multumesc din tot sufletul. Fara ea, probabil ca mai trecea o perioada pana sa citesc acest volum. Bineinteles, am fost curioasa de cum i-am vazut rating-ul de 4, 57 stele si mi-am spus ca trebuie sa ajung la ea cat mai repede. Si a ajutat si surprinderea cand am aflat ca editura Epica o va publica la noi, in Romania. Asadar, printr-o conjunctura de situatii care imi par si mie greu de crezut (pentru ca s-au aranjat foarte frumos, recunoasteti), am ajuns sa citesc cartea lui Colleen Hoover. Si bine am facut.
"Hopless"o aduce in prim plan pe Sky, o tanara de saptesprezece ani cu o viata destul de normala. Mama ei, chiar daca nu biologica, o iubeste enorm de mult, are cea mai grozava si mai traznita prietena din lume, multi baieti roind in jurul ei si o viata linistita si frumoasa. Ce si-ar mai putea dori?
Ultimul ei an de liceu aduce un inceput destul de ciudat, din cauza mutarii lui Six (prietena ei) si a reputatiei false care ii este atributa pe coridoarele scolii si pare ca Sky a pornit cu stangul. Asta pana il cunoaste, intr-un mod foarte bizar, pe el. Dean Holder. O cauza pierduta, dupa parerea celor din oras. Un caracter violent si instabil, de care ar trebui sa se fereasca, ca sa citam din clasica Six. Si ce credeti ca face fata noastra in schimb? Mda, v-ati prins.
Partea ascunsa e ca niciunul dintre cei doi nu stiu despre secretele pe care la tainuiesc. Ce a cauzat plecarea lui Holder acum doi ani? Ce s-a intamplat inainte ca Sky sa fie adoptata de Karen? Si din ce cauza Holder simte ca o cunoaste pe Sky de mai mult timp?
Cand am inceput cartea, trebuie sa marturisesc ca am crezut-o o poveste tipic YA, desi simpatica. M-a atras caracterul protagonistei, care imi aducea uneori aminte de o prietena, si am ramas putin uimita de starea de normalitate care plana in jurul situatiei. Era clar, din ce citisem pe spatele copertei, ca Sky ascunde anumite lucruri. Totusi, trecusera o suta de pagini, si singurul lucru cu care ma delectam era frumoasa poveste care incepea sa se nasca intre cei doi tineri. Nici nu banuiam cum va reusi Colleen sa ma ia prin surprindere.
Dar pentru ca deja v-am zapacit, eu zic sa o luam, vorba englezului, step-by-step.
In primul rand, trebuie sa subliniez ca, in ciuda aparentelor, "Hopeless" nu este o carte obisnuita. Poate pentru ca multi dintre voi o sa fie tentati sa o asocieze cu "Destine la limita", ma simt datoare sa strig la voi sa nu o faceti. Da, povestea lui Katie a fost mai profunda decat se putea crede, dar nu aveti habar ce ascunde volumul de fata. Aminiti-va asta cand cititi primele 150 de pagini si credeti ca este doar "draguta". Nu este draguta. E mai dura decat puteti crede. Chiar si pe mine, care ma asteptam sa fiu putin zguduita, m-a zguduit bine de tot.
Acum ca va consider informati, desi abia astept sa imi spuneti care a fost reactia voastra cand s-a dat drumul povestii adevarate, putem trece mai departe. Sau poate ca nu.
Se poate sa palavragesc prea mult pe subiectul asta, dar chiar m-a impresionat felul in care a expus autoarea problema. Modul in care a ilustrat atat de bine si de... palpabil sentimentele celor doi, si le-a implantat in pieptul cititorului a fost cel putin coplesitor. Sa trec prin cartea asta a devenit o adevarata aventura, care m-a invatat cu adevarat cat de recunoscatoare ar trebui sa fiu pentru viata frumoasa pe care o am; cat de nesemnificative sunt problemele mele si cum reusim noi, in general, sa facem o drama din ele... Totusi, cel mai mult m-a impresionat modul in care Sky si Holder reusesc sa depaseasca situatiile dificile. Serios, fiecare moment dintre ei imi topea inima. Poate ca o sa credeti ca e doar o poveste siropoasa, care nu poate sa te invete nimic si nu are niciun substrat, dar chiar va inselati. Nu vorbiti niciodata in necunostiinta de cauza, si nu etichetati nimic dupa ceva care va pare voua similar. Vorbesc aici referindu-ma si la viata, nu doar la carti.
Nu o sa spun ca stilul de scriere este deosebit de elevat, sau special, sau ca se compara cu al marilor autori, dar este un stil frumos si simplu, care avantajeaza naratiunea. Uneori, infloriturile, lirismul si elevatul nu sunt necesare; asa a fost si in cazul "Hopeless". Cea care trebuia scoasa in evidenta era povestea, nu maniera in care era expusa. Toata lumina refelctoarelor trebuia sa cada pe partea dificila si depasirea ei, pe fragilitatea aparenta a personajelor, care te uimesc print-un comportament deosebit si nu pe abilitatea lui Colleen de a manui literele. Consider ca scriitoare a stiut ce face. A fost ca si un papusar iscusit: marionetele captau prin frumusete si joc atentia spectatorilor, dar acest lucru ar fi fost imposibil fara acele fire, aproape invizibile, prin care erau coordonate.
Nimic nu a fost fortat, ilogic sau plictisitor. Fiecare scena isi avea rostul. Fiecare actiune a personajelor avea consecintele firesti. Uneori, iti regaseai propriile ganduri in radurile care se asterneau inaintea ochilor, lucru cu care nu multe dintre cartile acestui gen se lauda. Cat despre traumele celor doi... au fost impecabil descrise. Fara dramatism. Fara hiperbolizare. Doar fapte concrete, expuse asa cum erau ele. Partea frumoasa si complicata a fost ca Sky si Holder au pornit in toata povestea asta la fel de nestiutori ca si noi toti. Asa ca, daca in "Mare Tranquillitatis""sau "Destine la limita", personajele principale stiau de la bun inceput care este "problema" lor, in "Hopeless" ne-am intalnit cu o situatie aflata la polul opus. Trebuie remarcata usurinta cu care cititorul este transpus in locul lor, precum si includerea lui in atmosfera. De ce spun asta? Pentru ca nu te poti opri din a-ti pune intrebari. Ce ai fi facut tu in locul ei? Cum ai fi reactionat tu daca ai fi fost pus fata in fata cu situatia aia? Sunt intrebari bune, care te fac sa iti autoscanezi personalitatea si modul de gandire.
Personajele, dupa cum am spus, au fost uimitoare. Sky mi s-a parut genul de protagonista cu care as fi prietena, tipul care nu isi pierde ratiunea in momente tensionate si mereu lasa loc de o gluma. Cel mai mult am adorat felul in care trata gastile de fitoase din clasa. Faza cu dulapul si banii m-a facut sa mor de ras :) Holder este... Holder. Chiar mi-a placut de el. Si de reactiile lui, mai ales spre final. Partea in care afla despre sora lui este induiosatoare si mai mult decat socanta, asa ca am ramas profund impresionata de gestul pe care il face dupa. (Ah, ce imi place sa va pun pe jar cu niste afirmatii- capcane :) Iar Six e partea haioasa a gastii, impreuna cu Breckin. Cumva, fata aia reuseste sa fie un personaj destul de prezent, chiar daca e la celalalt capat al tarii. Ciudat, stiu.
Asadar, dargii mei, cam atat as avea de spus. Sper ca v-am convins sa acordati o sansa acestei carti minunate. Si daca nu eu, sper ca au facut-o alte recenzii, sau notele excelente de pe Goodreads. Cert e ca merita fiecare banut. Asa ca nu imi mai ramane decat sa va urez spor la citit! O gasiti in librarie, printre mii de carti online, care va asteapta sa le devorati :)

Titlu: Hopeless- Fara speranta
Titlu original: Hopeless
Autor: Colleen Hoover
Anul aparitiei: 2013
Editura: Epica
Site: http://colleenhoover.com/





Happy Release Day "Allegiant"!!!

marți, 22 octombrie 2013

| | | 16 comentarii
Stiti ce carte apare azi? Normal ca stiti (daca nu, trebuie sa va intreb pe ce planeta ati trait pana acum...). Azi, 22.10.2013, apare cel de-al treilea volum al trilogiei "Divergent" de Veronica Roth, trilogie care, dupa cum bine stiti, se situeaza printre favoritele mele :)
Asa ca azi ma pun pe citeala si, cu putin noroc, pe maine vine si recenzia!
Sunt ferm convinsa ca o sa imi depaseasca asteptarile :)
Nu ma pot opri si trebuie sa spun si asta: multumesc, Veronica, pentru aceasta poveste minunata, pentru personajele superbe pe care le-ai construit si pentru lumea pe care ai creat-o!  You are the best!

Leapsa+ Miros de carte noua #6+ sunt vie!

miercuri, 16 octombrie 2013

| | | 4 comentarii
Aaaa... salut? Mai e cineva pe aici? Ah, scuze, m-am exprimat gresit. Intrebarea adevarata era: a mai supravietuit cineva scolii/serviciului? Pentru ca eu am fost la razboi si am venit vie, dar cu sechele. Dumnezeule, numai mie mi se pare ca devine din ce in ce mai greu si mai obositor sa... traiesti?

Nu stiu voi, dar de fiecare data cand ma duc la scoala, singurele melodii care imi bubuie in casti sunt "Highway to hell" de la AC/DC si "Going to hell"de la The Pretty Reckless. MP3-ul meu este malefic. Sau genial. Inca nu m-am decis. Cert e ca imi place ce asculta :)
Of, mi-a fost atat de dor de voi! Si am atat de multe de recuperat... Ma asteapta 9 recenzii pe birou, sute de idei pentru o noua rubrica si am o pofta de scris ceva de speriat. Plus ca noiembrie se apropie, si impreuna cu el, o noua sesiune de NaNoWriMo. Da, chiar mi-a fost dor de bloggerime! Familia mea virtuala :D Clar e ca nu va mai abandonez. Doar am trecut printr-o perioada destul de naspa si confuza. Au fost si chestii mai sociale, sute de teste si verificari si o raceala prelungita pentru trei saptamani, dar sunt ok. 
Si pentru ca vreau sa incep in forta, ii multumesc lui Ale Criss pentru leapsa. Mi-a dat impulsul de care aveam nevoie pentru a ma reintoarce in spatele tastaturii. You are awesome!

1. Ce carte te-a făcut să te simţi încrezător legat de tine sau de viaţa ta?
O sa sune putin ciudat dar... "Pe aripile vantului" de Margaret Mitchell. Personajul lui Scarlett m-a impresionat prin taria de caracter de care da dovada. M-a convins ca trebuie sa fiu mai puternica, mai ales in momentele grele. Si o alta carte ar fi "Sub aceeasi stea"de John Green, pentru ca m-a facut sa realizez ca fericirea nu trebuie pretuita doar cand se arata intr-o forma mai pronuntata. Trebuie sa fii fericit pentru fiecare zi noua pe care o traiesti.

2. Ce carte te-a făcut să placi sau să te ataşezi de personaje?
M-am atasat de multe personaje in toata cariera asta de cititor, dar din cartile care mi-au ramas in suflet ar fi: Harry Potter (Harry Potter, Ron, Hermione, primi mei eroi si primele modele in viata, pe langa parinti), "Hotul de carti"(Liesel), Jane Eyre (primul meu clasic, sau pe acolo), "Academia Vampirilor" (Rose; una dintre seriile care mi-au deschis portile fantasy-ului) si "A Monster Haven Story" (Zoey ).

3. Ce carte te-a făcut să te simţi nerăbdător/curios?
In general cartile politiste. O carte anume: "Maestrul si Margareta"de Mihail Bulgakov. Nu e politista, dar am ars de nerabdare pana la sfasit.

4. Ce carte te-a făcut să te simţi iritat?
Probabil "Imparatul mustelor"de William Golding. Nu pot sa suport cartea aia, desi toata lumea o ridica in slavi. Ma frustreaza totul la ea, de la subiect, pana la stilul de scriere. 

5. Ce carte te-a dezamăgit?
Sunt destul de multe din pacate, dar mai recente ar fi "The Elite"de Kiera Cass si "Requiem"de Lauren Oliver. Si sa nu uit de "Creatura"de Nely Cab.

6. Ce carte te-a făcut să te simţi confuz?
"De veghe in lanul de secara"de J.D.Salinger. Nu stiu de ce. Probabil ca nu am inteles tot ce a vrut tipul sa spuna. 

7. Ce carte te-a făcut să te simţi satisfăcut?
Uf, chiar nu stiu. Poate "Tess d'Urberville"de Thomas Hardy, pe care am luat-o mai mult ca pe o provocare. M-am simtit foarte incantata cand am terminat-o si am realizat ca mi-a si placut destul de mult. Si cam toate volumele din "Cantec de gheata si foc"de George R.R. Martin. Ma simt sadisfacuta cand vad o asemenea lectura de calitate cum e seria aia.  

8. Ce carte te-a făcut să te simţi foarte ataşat de personajul principal?
"Harry Potter". Si "The Immortal Rules"de Julie Kagawa. Si multe altele.

Asadar, am terminat leapsa. Bun, nu mai am decat un roman de scris. 

La noi la Cluj (cu un accent prelung pe "u"), in perioada 3-6 octombrie, s-a desfasurat Bookfest-ul, un targ de carte aflat doar la cea de-a doua editie pe meleagurile astea. Si ca de obicei, nu m-am putut abtine si m-am dus si eu sa "dau un ochi, nu mai mult". Am venit acasa cu o plasa de carti, deci e bine. Macar nu am exagerat.
Urmatorul turn de carti este rezultatul a o luna si ceva de munca intensa si de aruncat bani. Clatiti-va ochii si nu mariti imaginea :D Telefonul meu este detestabil cand vine vorba de poze...

P.S. Batul ala sprijinit de carti din partea stanga... e bagheta mea. Se vede rau, dar promit ca o sa v-o arat cu alta ocazie.
Ok, deci avem:
  • "Inferno" de Dan Brown- Bookfest
  • "The bone season" de Samantha Shanon- Bookfest; extrem de curioasa de ea.
  • "Siege and storm" de Leigh Bardugo- Libris; volumul doi din trilogia Grisha, care nu are aceeasi dimensiune cu volumul doi! Ma frustreaza chestia asta. E greu sa le pun in bibiloteca.
  • "Maestrul si Margareta"de Mihail Bulgakov- Bookfest; una dintre cele mai interesante carti pe care le-am citit, a fost extrem de plina de simboluri si de idei ascunse
  • "Comedianta"de Wladyslaw Reymont- Bookfest; alta carte care mi-o doream de foarte mult
  • "Christine"de Stephen King- Bookfest; trebuia sa citesc intr-un final ceva de la el si coperta noua...
  • "Jurnal fantezist"de Iulia Hasdeu- Bookfest- am facut eu o pasiune pentru fata asta, asa ca acum sunt hotarata sa citesc tot ce scrie ea
  • "Zorba grecul" de Nikos Kazantzakis- librarie; un alt volum de care am auzit multe
  • "Heist society"de Ally Carter- Libris; iubesc trilogia asta si trebuie sa imi iau cat mai repede celalalte doua volume
  • "Crown of midnight" de Sarah J. Maas- Books-express; noua mea carte favorita! 
  • "Shadow and bone"de Leigh Bardugo- Libris; mai are nevoie de introducere?
  • "Numele trandafirului"de Umberto Eco- Bookfest
  • "Febra neagra"de Karen Marie Moning- librarie; recenzia mai jos!
Si pentru ca nu ma pot abtine si sunt mult prea incantata de cartea asta, uitati ce bine arata coperta din spate de la "Crown of midnight", volumul doi din "Throne of glass"aka "Tronul de clestar"!!!

Oficial noua mea carte preferata din biblioteca :)
Si mai am o veste, dupa care zbor sa mai citesc ceva. Nu de alta, dar pana acum, de cand a inceput scoala, am citit numai 5 carti. Jalnic!

SALVAREA LUMII ŞI ALTE SPORTURI EXTREME,  volumul 3 din seria MAXIMUM RIDE, de James Patterson


„Prindeţi-vă centurile: a sosit un nou volum al acestei aventuri palpitante… Plin de nerv şi captivant… fanii îl vor devora pe nerăsuflate.” ─ KLIATT

Max, Fang, Nudge, Iggy, Gasman şi Angel ─ şi, bineînţeles, câinele vorbitor Total ─ au fost capturaţi din nou de către Şcoală. Aceasta însă nu mai e interesată de experienţele făcute pe copii, căci oamenii de ştiinţă au decis că este vremea să îi „retragă” definitiv pe hibrizii umano-aviari, în favoarea unei noi generaţii de mutanţi.
Înscrişi şi ei pe lista de exterminare de către oamenii de ştiinţă care i-au creat, Max şi gaşca ei ─ toţi deţinători de ADN aviar şi aripi funcţionale ─ descoperă că Şcoala este doar o mică parte dintr-o mare corporaţie multinaţională malefică numită Itex, care are ca scop eliminarea a jumătate din populaţia lumii. Doar câţiva au fost aleşi de către Itex pentru a supravieţui, şi aceştia sunt meniţi a crea o utopie pe planeta rămasă mult mai goală.
Când Max realizează însă că a fost creată pentru a salva lumea, ea hotărăşte că a venit momentul să-şi urmeze destinul şi să-şi asume rolul de salvatoare a omenirii ─ să înfrunte, alături de stolul ei, inamicul suprem şi să oprească implementarea Re-Evoluţiei, sinistrul experiment eugenic.

La fel ca şi celelalte două volume anterioare, Salvarea lumi şi alte sporturi extreme este o aventură uluitoare, plină de acţiune, comedie şi dramă, răsturnări de situaţie, întâlniri neaşteptate şi momente neprevăzute, dragoste, descoperiri formidabile şi lupte pe viaţă şi pe moarte. Într-un cuvânt, o lectură fascinantă, ca o cursă într-un montagne-russe, ce te lasă cu răsuflarea tăiată.

Cartea are 416 pagini, formatul 13×20 cm, ediţia este cartonată, cu supracopertă, şi preţul de listă 39,90 lei. La precomandă beneficiaţi de 25% reducere şi transport gratuit.

Siii....



Astea fiind spuse, cred ca ne revedem vineri sau sambata, cand o sa pot sa respir usurata ca a mai trecut o saptamana de chin. Va las cu soundtrack-ul matinal. Succes :)