Ultimate Book Tag :)

joi, 12 februarie 2015

| | | 8 comentarii
Sunt atat de excited ca am primit o leapsa ca nici mie nu imi vine sa cred :) Acum la modul serios... chiar mi-a fost dor de una. Multumesc mult Denisa :)

 1.Ţi se face rău dacă citeşti în maşină?
Cred ca raspunsul la intrebarea asta mi-a influentat intr-o masura destul de mare "cariera" mea de cititor. Nu, pot sa citesc in masina cu orele, in autobuz, pe tren, in avion, in absolut orice loc unde pot sa prin putin loc cat sa intorc paginile, nu mi se face niciodata rau. Ai mei chiar se enerveaza cand mergem cu masina undeva, am mereu o carte in fata si pot sa stau linistita si sa citesc pe parcursul intregului drum, oricat de lung ar fi acesta. E bine sa uiti de tine, mai ales cand ai un drum lung in fata.

2. Stilul cărui autor ţi se pare unic si de ce?
Cand am citit asta, m-am gandit automat la autorii mei preferati, pentru ca volumele lor si-au capatat probabil locul din top si datorita stilului de scriere, dar daca ar fi sa aleg ceva mai special, care sa pot spune ca mi-a sarit in ochi, ar fi stilul lui Sylvia Plath. Are un mod extrem de... realist de a descrie orice sentiment, in special cele mai negative, ca sa spun asa. In "Clopotul de sticla" am fost aspirata pur si simplu in mintea naratoarei, pe parcursul intregului volum am trait fiecare sentiment, oricat de mult. Si poate ca asta este, in general, o caracteristica a unei carti bune, dar Plath are un mod unic de a-si impune trairile.

3. Harry Potter sau Twilight? Dă-ne trei motive.
Harry Potter. Categoric Harry Potter. E seria copilariei mele, sunt cele 7 carti supreme pe care le preaslavesc inca de cand le-am citit (oau se implinesc 13 ani de cand am pus prima data mana pe primul volum, Dumnezeule...), pe care nu le-as uita niciodata. Este seria care m-a facut sa ador fantasy-ul, sa imi dau seama ca asta este genul meu, cartile cu niste personaje care pot sa spun ca au avut un foarte mare impact asupra persoanei care sunt azi. Cu alte cuvinte... Harry Potter in fata oricarei alte carti.

4. Cari cu tine o geantă cu cărți? Dacă da, ce în ea în afară de cărți?
Sunt cunoscuta pentru faptul ca in majoritatea timpul pot fi luata drept o biblioteca ambulanta :) Am mereu carti la mine, indiferent de situatie. Mereu pot sa gasesc cateva secunde libere in care sa deschid un volum si sa lecturez cateva pagini. De cand am kindle-ul este, desigur, mult mai usor. Pot sa am carti in format normal pe langa, dar nu ma despart de kindle nici macar pentru o fuga la magazin. Este mereu in geanta mea. Ideal ar fi sa fie si ochelarii mei pe acolo... dar sunt o persoana aiurita si ii uit foarte des. Si ciocolata. Nu plec nicaieri fara ciocolata! (da, sunt dependenta, puteti sa ma judecati) 

5. Miroşi cărţi?
Primul lucru pe care il fac atunci cand am o carte noua. Sau cand imprumut o carte de la biblioteca. Sau cand mai "haladuiesc" prin biblioteca si imi aduc aminte de o carte specifica, care mi-a placut mult. Ca sa nu mai vorbesc de mersul la librarie, cand nu ma pot abtine. Sunt efectiv obsedata de parfumul cartilor. 

6. Cărți cu sau fără ilustrații?  
Citesc rar carti cu ilustratii pentru ca nu prea dau peste multe exemplare de genul. Dar imi plac foarte mult. De curand am pus mana pe "Copiii lui Hurin" si m-am bucurat nespus cand am rasfoit-o si am observat frumoasele ilustratii din interor. Ador sa ma pierd in litere dar uneori o poza face cat o mie de cuvinte...

7. Ce carte ai iubit în timp ce ai citit-o, dar ai descoperit mai târziu că nu este chiar atât de grozavă?
Majoritatea cartiilor fantasy pe care le-am citit acum doi ani sau in jurul perioadei in care am fost innebunita dupa orice aparea nou pe piata. Nu regret nicio secunda ca am citit tot ce am citit, m-am bucurat de lecturiile respective in perioada aceea si nu as fi aici fara ele. Dar acum am devenit mai selectiva intr-un fel. 

8. Ai vreo poveste din copilăria ta care include cărţi?
Mai corect ar fi sa punem urmatoarea intrebare: am vreo poveste din copilaria mea care nu include carti? Nu imi amintesc perioada in care nu am fost inconjurata de carti. De la cinci ani si pana acum, pot sa spun ca am foarte foarte multe povesti cu si despre cartile mele. Ceea ce ma face chiar foarte fericita :)

9. Cea mai subţire carte a ta?
Cred ca "Fiul" de Michel Rostain, o carticica de 120 de pagini.

10. Scrii la fel de  bine pe cât citeşti? Te vezi în viitor scriind şi publicând o carte?
Nu, din pacate nu, dar mi-ar placea enorm. Scriu mult pentru placerea proprie si de foarte multe ori am inceput sa lucrez la o carte propriu-zisa *inca nu am reusit sa duc una la bun sfarsit din pacate* si da, chiaaar mi-ar placea sa fiu scriitor, dar nu stiu daca ma vad chiar publicata. Ar fi un vis implinit, intr-adevar.

11. Când ai devenit pasionată de cărţi?
De cand am vazut una probabil :)) Inca de la o varsta frageda, cand mama sau bunicii mei imi citeau povesti, am stiut ca o sa fiu un cititor inrait. La cinci ani am invatat sa citesc de una singura si de atunci...

12. Cartea clasică preferată.
Greu. Probabil "...Sa ucizi o pasare cantatoare" de Harper Lee. Sau " Pe aripile vantului" de Margaret Mitchell.

13. Care este materia la care te pricepi cel mai bine la şcoală?
Romana.

14. Ai primit o carte pe care ai citit-o deja şi o urăşti - ce faci?
Daca o mai am exista mari sanse sa o fac cadou cuiva. Daca nu, pur si simplu am sa o pun in biblioteca, doar nu cere de mancare.

15. Cărţi asemănătoare cu Harry Potter şi Jocurile Foamei?
Harry Potter nu are egal :) Cu Jocurile Foamei seamana "Maze Runner" si poate chiar si "Eu sunt numarul patru", dar nu sunt la fel.

16. Obiceiuri proaste în timp ce scrii pentru blog?
Pe langa faptul ca incep sa scriu foarte greu... Cand nu am idei taraganez mult cu scrisul.

17. Cuvântul tău preferat.
Hmm...Infailibil. Imi place cum suna :) Sau carare. Pentru ca suna ciudat.

18. Vampiri sau zâne? De ce?
Zane, sunt mai interesante si imi e plin podul de vampiri.

19. Persoane care îşi pot schimba forma sau îngeri? De ce?
Shape shifters all the way, din noul, mi se par mai interesanti.

20. Spirite sau vârcolaci?
Varcolaci, din cauza pasiunii pentru lup si orice deriva de aici.

21. Zombie sau vampiri?
Zombieeee.

22. Triunghiuri amoroase sau dragoste interzisă?
Nu mai vreau sa aud de triunghiuri amoroase. Niciodata. Asa ca o sa merg pe ideea de dragoste interzisa, desi Dumnezeu imi e martor ca am citit si aici prea multe carti de genul ca sa ma mai intrige subiectul.


23. Cârţi strict romantice sau cu acţiune şi dragoste combinate?
Actiune si dragoste. Sau doar actiune :)) Sunt o devoratoare de suspans si caut carti care sa ma tina cat mai "pe ace".

Cred ca leapsa asta a circulat peste tot prin blogosfera, asa ca o sa o dau mai departe oricui citeste postul asta si nu a rezolvat-o :) Multumesc inca o data Denisa!
Un sfarsit de saptamana frumos sa aveti dragilor :) Ne recititm curand, trebuie neaparat sa va povestesc despre "The name of the wind", o carte care mi-a placut enorm.

 

There and back again... but not a hobbit's tale

joi, 8 ianuarie 2015

| | | 14 comentarii
*daca o sa stau in continuare si am sa privesc insistent tastatura...nu o sa apara un post din senin, nu? Nu? Oh well*
Cred ca ar trebui sa incep prin a spune ca...sper ca mai e cineva pe aici. Cineva, oricine? Ridicati mana cei care sunteti absenti? Okay, fara umor nesarat. Trecem la sentimetalisme.
Hey oameni buni. Nu stiu daca mai e cineva pe aici, sau daca mai citeste cineva post-ul asta, dar stiti cum se spune, speranta moare ultima. Asa ca am sa sper si am sa scriu in continuare.
A trecut ceva de cand nu m-am mai asezat la o tastatura cu gandul de a scrie pe blog. Poate pentru ca nu am avut una. Laptopul meu arde momentan int-un loc intunecat din iad, impreuna cu tot restul documentelor mele, fie ele importante sau neimportante. Scurt si la obiect, eu nu mai am calculator decat atunci cand se indura cineva sa imi imprumute unul. Dar e okay, preaslavita sa fie aplicatia de blogger. Mereu se gaseste o cale, trebuie doar sa o cauti.
Ceea ce eu... nu am prea facut.
Daca e sa fiu sincera cu voi, nici macar nu am mai intrat pe blog. Nu mi-am mai deschis mail-ul. M-am facut ca ploua si mi-am promis ca "ma voi gandi maine la asta", dupa modelul lui Scarlett. Si zilele au trecut si maine s-a transformat in alt maine. Si asa a trecut o luna. O luna jumate. Doua... Iar eu am fost prinsa in haosul asta numit viata mea :) *aici facem putin haz de necaz* Pentru ca de cand nu am mai dat pe aici...s-au intamplat multe. Multe si mult prea complicate ca sa va plictisesc cu ele. Au fost lucruri bune, lucruri frumoase, dar, din pacate, au fost mai multe lucruri rele si momente intunecate. Pe scurt, sfarsitul meu de an a fost doar o pendulare constanta intre agonie si extaz. Cat de poetic.
Poate stiti si voi cum e. Sau poate ca nu. Ideea e ca uneori te simti incomplet. Si nu stii de ce. Uneori esti prins in rutina zilnica, in acelasi cerc vicios, in acelasi ganduri negre, sub aceeasi nori grei. Uneori uiti ca, dupa toata nemultumirea, nefericirea, frustrarea, dupa toate pierderile si necazurile prin care te mai trece viata... poti sa te intorci undeva. Esti mult prea adancit in incercarile de a supravietui, de a pune un pas in fata celuilalt, repetand mereu si mereu ca totul va fi mai bine si uiti ca exista lucruri marunte, lucruri mici, care, aparent fara o valoare foarte mare, pot sa iti aduca un zambet oricat de mic pe fata. Poate ca suna cliseic, sau poate ca nu o sa ma credeti, dar e uluitor cat de mult conteaza sa ai niste obiecte, actiuni sau persoane, care sunt constante ale vietii tale, in spate. Sa ai un loc unde sa te retragi cand vrei sa lasi armele jos si sa spui ca ai terminat, ca nu mai vrei sa joci jocul asta. Pentru ca nu te vor lasa. Poti sa te lasi o noapte. O zi. O saptamana. Dar la un moment dat o sa te ridice, o sa iti spuna in felul lor ca trebuie sa incerci din nou si o sa te trimita in haos cu speranta. Sau cu motivatie. Ambitie. Un scop.
Partea proasta e ca nu ne amintim de ele. Avem in continuare sentimentul ca ne lipseste ceva, dar trecem cu vederea, mereu captivati de alte lucruri. Si intr-o zi...te loveste pur si simplu,
O astfel de zi a fost azi. Eram la ora de TIC, ascultand cu o ureche si gandindu-ma la prostiile mele, pentru ca nu degeaba mi se spune ca sunt aeriana, La un moment dat profa a venit la mine si, pentru ca ma stie de ceva vreme, m-a intrebat ce mai citesc si ce mai scriu. Si am ramas blocata. Nauca. Uimita de faptul ca raspunsul meu era nimic. Nu am mai scris. Nu am mai citit. Nu am facut decat sa ma amagesc singura cu gandul ca totul o sa intre pe fagasul normal, iar eu ma voi putea intoarce la "Alexandra's library" si la lista mea de to-read prea mare pentru un om normal. Cand de fapt stiam in tot acest timp ca nu mai pot sa ma reintorc la ce a fost.
Asa ca mi-am facut curaj si am infruntat o frica pe care nici macar nu stiam ca o aveam. Am inceput sa ma uit pe blog, pe alte bloguri, sa citesc, sa recitesc. Am intrat pe bloguri de care mi-a fost dor si nici macar nu stiam cat imi lipsesc. Si e de parca as fi gasit bucatele din trecut pe care le-am lipit in prezent. Am rasfoit blogul Ancai, al Leoninei, al Biancai, al lui Rox si m-am bucurat sa vad ca Vero s-a reintors prin blogosfera. Si i-am citit postul. Si am inceput sa plang. Pentru ca am realizat ca ea a dat voce unor gaduri care erau si in mintea mea.
Asa ca mi-am facut curaj si... uite-ma. E asa frumos sa scriu din nou. Am uitat cat de implinit te simti cand vezi cum literele astea micute se tot astern pe aici si cum reusesti sa faci ceva din nimic practic. E magie. Parca vad din nou limpede si gandurile mele au trecut printr-un triaj la sange, in urma caruia imi simt capul mai... eliberat. Mai curat si mai organizat.
Mi-a fost dor de locul asta. Mi-a fost dor de blog, mi-a fost dor de litere, mi-a fost dor de persoane. Am regasit o bucatica din mine. Poate ca nu mai pot reface trecutul, dar pot sa aduc in prezent si viitor lucrurile marunte care ma fac fericita. "Alexandra's library" e unul dintre ele. Lectura e altul.
Nu intentionez sa mai dispar de pe aici. Nu promit ca voi fi la fel de activa precum am fost... dar pot sa spun ca saptamanal ma veti gasi pe aici. Sper sa mai fie cineva pe aici :) Daca nu...o luam de la capat, construind de la 0. Cert e ca vreau sa spun un lucru tuturor celor care citesc asta: imi pare rau. Si multumesc.

Un an frumos sa aveti dragilor! Si ne citim
... cat mai curand!






Editura Trei lanseaza prima experienta multimedia integrata carte-joc: Endgame

marți, 4 noiembrie 2014

| | | 0 comentarii
ENGAME-JOCUL FINAL: CONVOCAREA

Prima experienţă multimedia integată carte-joc, Endgame – Jocul final. Convocarea de James Frey şi Nils Johnson-Shelton, este lansată în România de Editura Trei în parteneriat cu eMag, pe 31 octombrie 2014, la doar trei săptămâni de la apariţia în Statele Unite.

Primul volum din trilogia Endgame este o carte-fenomen, lansată de HarperCollins într-un tiraj record de 1.000.000 de exemplare.
Endgame – Jocul final. Convocarea se poate achiziţiona în exclusivitate de pe emag.ro, în perioada 31 octombrie - 14 noiembrie 2014.

În acest primul volum al trilogiei eşti martor la căutarea primei Chei dintre cele trei care vor salva lumea. În paginile cărţii este înscrisă o enigmă, pe care eşti invitat să o dezlegi. Fiecare roman din trilogia ENDGAME va fi însoţit de o astfel de “super-enigmă” interactivă constând în indicii inserate în textul cărţii, fie sub forma unor formule sau a unor adrese web.

Cu aplicaţia mobilă AR creată special de Niantic Labs de la Google, cititorii sunt invitaţi să se alăture online în căutarea celor trei chei ascunse care pot salva omenirea pe baza indiciilor din carte. Conceptul inovativ este explicat aici: http://www.youtube.com/watch?v=9zDkYjxtjfU

Premiile Endgame sunt fabuloase: 500.000 $ pentru rezolvarea enigmei din primul volum, 1.000.000 $ pentru rezolvarea enigmei din al doilea volum şi 1.500.000 $ - premiul final.

”Unicul nostru scop a fost să creăm ceva incredibil, radical, nou – să inventăm viitorul. Să creăm un fenomen global al secolului 21: cărţi, joc, enigme, social media, YouTube, film, reality TV...” - James Frey & Nils Johnson-Shelton

Trilogia Endgame ne dezvăluie o lume populată de seminţii străvechi, din care se trage toată omenirea şi care au fost create şi alese cu mii de ani în urmă. În fiecare seminţie există un Jucător care este antrenat de mic pentru Jocul Final, un eveniment catastrofal care va redefini soarta omenirii. Fiecare Jucător este antrenat conform tradiţiei seminţiei sale şi are însuşiri care îl vor ajuta în confruntarea finală. În apropierea maturităţii, el lasă locul unuia mai tânăr şi ciclul continuă...

Aplicaţia online creată de Google Niantic Labs va fi lansată la începutul anului 2015, pentru a oferi şanse egale la startul competiţiei tuturor cititorilor din cele 30 de ţări unde au fost vândute drepturile de publicare.

Twentieth Century Fox a câştigat drepturile de ecranizare a seriei Endgame. James Frey scrie scenariul primului film, care va fi produs de Wyck Godfrey şi Marty Bowen (Temple Hill), producătorii din spatele marilor succese de casă Twilight Saga şi The Fault in Our Stars (Sub aceeaşi stea - roman apărut la editura Trei).

Jocul Final e real. Jocul Final a început.
Oare exuberanţa va învinge puterea?
Prostia va fi mai presus de bunătate?
Lenea va birui frumuseţea?
Învingătorul va fi bun sau rău?
Există un singur mod de a afla.
Citeşte Endgame – Jocul final. Convocarea!

James Frey s-a născut în Cleveland. Toate cărţile lui – O mie de fărâme, Prietenul meu Leonard, Dimineaţă însorită şi Testamentul Final al Sfintei Biblii – au fost bestselleruri internaţionale.

Nils Johnson-Shelton este coautorul succesului editorial Niciun înger. Chinuitoare mea călătorie incognito în Cercul Secret al Îngerilor Iadului şi al seriei pentru adolescenţi Cronici din lumea de dincolo, publicată de Full Fathom Five.

Autumn poetry and words...

miercuri, 1 octombrie 2014

| | | 4 comentarii
Pentru ca toamna nu vine niciodata singura si are grija sa aduca, pe langa frunze ruginii, frig si pulovere calduroase, dorul de poezie si melancolia. Bine ai venit, octombrie...


Be careful of words,
even the miraculous ones.
For the miraculous we do our best,
sometimes they swarm like insects
and leave not a sting but a kiss.
They can be as good as fingers.
They can be as trusty as the rock
you stick your bottom on.
But they can be both daisies and bruises.
Yet I am in love with words.
They are doves falling out of the ceiling.
They are six holy oranges sitting in my lap.
They are the trees, the legs of summer,
and the sun, its passionate face.
Yet often they fail me.
I have so much I want to say,
so many stories, images, proverbs, etc.
But the words aren't good enough,
the wrong ones kiss me.
Sometimes I fly like an eagle
but with the wings of a wren.
But I try to take care
and be gentle to them.
Words and eggs must be handled with care.
Once broken they are impossible
things to repair.
Words
Anne Sexton

P.S. Caut poeti buni, fie ei straini sau romani. Daca stiti cativa care chiar credeti ca mi-ar ajunge la suflet, fiti buni si indrumati-ma si pe mine inspre ei :)

Recenzie "Specimenul" (Invadatorii #1) de Andrei Trifanescu

duminică, 28 septembrie 2014

| | | 3 comentarii
What they said: "Nu avem amintiri. O lume a fost construita special pentru noi. Aici, suntem pioni intr-un joc fatal, pe care trebuie sa-l castigam daca vrem sa ramanem in viata. Impotrivindu-se regulilor coordonatorilor, unul dintre noi a fost ucis cu brutalitate...dar s-a intors. Si nimic n-a mai fost la fel. 
Extrasi si adusi in lumea reala, ii intalnim pe cei care au pus la cale totul. Suntem pregatiti insa pentru a privi noua realitate? Pamantul nu mai este nimic altceva decat o planeta stearpa, otravita si invadata. 
Esti gata de confruntare? Ne vei fi alaturi in razboiul ce ne va elibera? Specimenele te asteapta! Grabeste-te, inainte ca invadatorii sa se trezeasca!
Prea tarziu... sunt deja printre noi."

What I say: Dupa cum poate stiti, in luna august s-a dat startul unui proiect blogosferic de mare amploare, proiect care vizeaza 52 de saptamani si doua carti care circula prin intreaga Romanie, de la un blogger la altul. Inca de la inceput mi-a placut enorm ideea, asa ca va dati seama ca nu am putut sa rezist tentatiei de a ma alatura unor oameni atat de dornici sa promoveze un autor roman. Si acum a venit randul meu sa imi spun parerea :) Inainte de a-mi incepe recenzia propriu-zisa, vreau totusi sa multumesc persoanelor care au dat startul acestui proiect, care ne coordoneaza si care au grija ca totul sa mearga ca pe roate. Fara voi, nu numai ca nu ne-am fi mobilizat atat de frumos, dar personal nici nu as fi intalnit o persoana extrem de speciala si o iubitoare de carti pe care ma bucur sa pot spune ca o cunosc si in viata reala :) Asadar, multumesc Andrei, multumesc Daniela si multumesc Geo! Aveti tot respectul meu!
Nu stiu despre voi, dar eu sunt destul de incantata de ideea de a promova un autor roman. Ma bucura extrem de tare sa vad ca la noi inca se mai scrie! Mi se pare un act de curaj sa incepi o lucrare, sa iti dedici atat de mult timp dezvoltarii ei, si mai apoi sa o si duci la bun sfarsit. Ca sa nu mai vorbesc de partile cu adevarat grele, cand trebuie sa recizelezi totul, sa corectezi, sa gandesti si sa regandesti intregul manuscris, sa te lupti cu editurile si sa ajungi, intr-un final, cu produsul pe raft. Asta, bineinteles, intr-un caz fericit. Cu totii stim ca doar o mica parte din cei care isi doresc ajung sa fie publicati cu adevarat.
De aceea am ramas surprinsa sa constat ca autorul cartii pe care o tineam in mana are 19 ani. Say what?
Trecand totusi pe langa socul initial, m-am apucat etuziasmata de "Specimenul". A trecut o saptamana de cand am dus la bun sfarsit cartea si inca ma lupt cu tot soiul de sentimente contradictorii. Si acum am sa va spun si de ce.
Primul volum din seria "Invadatorii" incepe extrem de enigmatic, iar aerul de mister si suspansul sunt doua elemente care nu vor lipsi nici macar o secunda pe parcursul volumului. Astfel incat, inca din primele pagini suntem urmariti de ideea ca exista o intreaga istorie necunoscuta noua in spatele actiunii din momentul de fata. Facem cunostinta cu Steve, unul dintre coordonatorii unui proiect alambicat, in care omenirea isi pune toate sperantele sale. Si in secunda urmatoare suntem transportati pe o Insula ce seamana cu una iesita direct din Jocurile Foamei, in pielea unui alt personaj, la fel de confuz ca si noi. So far, so good. Specimenul 0039 nu stie cine este sau de ce s-a trezit brusc aruncat in mijlocul unei jungle in adevaratul sens al cuvantului. Singurele lucruri care il ghideaza sunt probele pe care trebuie sa le indeplineasca, precum si vocea coordonatorului sau, care ii transmite intructiunile si ii spune ce trebuie sa faca pentru a ramane in viata. Dar ce se intampla cand un astfel de Specimen se razvrateste si incearca sa afle raspunsul la multiplele intrebari care ii vajaie prin creier? Si daca Insula se dovedeste a fi doar o testare simpla a abilitatilor, iar viata reala este de zeci de ori mai plina de pericole si incercari?
Tebuie sa recunosc, am iubit felul in care am fost in permanenta curioasa si dusa de nas de catre naratiune. De fiecare data cand mi se raspundea la o intrebare, in locul ei apareau inca zece. Si de fiecare data cand aveam sentimentul ca pot sa prezic ce se va intampla, venea o noua rasturnare de situatie. Si apoi inca una. Astfel ca, desi am terminat cartea si am totusi habar despre ce ar trebui sa se intample, in mare, mai departe, simt ca nu am nici macar cea mai vaga idee despre cum o sa continue Andrei povestea. Si asta ma bucura, pentru ca putine carti poti fi descrise drept "cu adevarat impredictibile". Sunt extrem de curioasa si am asteptari destul de mari de la urmatorul volum.
Un alt punct forte al povestii a fost ideea. Mereu am fost de parere ca romanii au cele mai bizare si mai interesante idei. Uite ca s-a confirmat si in cazul de fata! Povestea din "Specimenul" este complicata, extrem de interesanta, plina de momente tensionate si cliffhangers, care te fac sa te simti pur si simplu ametit si extrem de curios. La fiecare pagina pe care o lasi in urma te gandesti ce dumnezeu se mai poate intampla si ce ai sa mai afli despre lumea complexa. Si esti surprins de fiecare data. Fie de actiune, fie de bucatica de "istorie" strecurata printre randuri, fie de creaturile ciudate care rasar cand te astepti mai putin, surprizele te tine mereu alarmat si in priza. E un amestec reusit si inedit de distopie si SF din care vreau sa gust mai mult.
Acestea sunt punctele forte ale volumului. Totusi, au fost cateva aspecte care m-au deranjat putin pe parcursul lecturii. Si cred ca cel care m-a deranjat cel mai tare este comportamentul personajului principal.
Pe langa faptul ca unele actiuni sunt puse acolo doar de amorul artei, comportamentul protagonistului mi s-a parut exagerat si lipsit de logica. Mai ales in a doua parte a volumului. Erau unele momente in care pur si simplu nu imi venea sa cred ce citesc. Indiferent de cat de bizara este lumea in care traiesti sau prin ce peripetii ai mai trecut, nu exista scuza pentru cat de nenaturale si de putin credibile au fost actiunile lui 0039 spre sfarsitul volumului. Povestea dintre el si Amma mi s-a parut fortata, lipsita de substanta si out of place la momentul de fata. Intreaga chestiune a fost grabita si tratata cu superficialitate, dand doar un aer de fusereala. Sincer, povestea lor chiar nu si-a gasit locul acolo. Nu trebuia sa apara in momentul in care a aparut. Poate ca da, ar fi fost okay daca ar fi fost introdusa undeva, prin volumul doi, dar la cateva ore dupa evenimentele de baza ale volumului?
Si daca tot am ajuns aici, trebuie sa marturisesc ca ritmul alert in care s-a petrecut totul este atat un punct forte, cat si un punct slab al cartii. Forte pentru ca iubesc cartile care mustesc de actiune, iar cea de aici are un potential imens, slab pentru ca nu se insista cat trebuia pe desfasurare. Nici nu apucai sa te dezmeticesti bine ca totul lua sfarsit si se trecea la altceva. Si din pacate se insista pe anumite parti mult mai putin interesante.
Asadar, sunt destul de confuza in legatura cu parerea mea finala despre "Specimenul". Mi-a placut si totusi simt ca putea fi mult mai buna. Dar asta nu inseamna ca nu astept cu nerabdare volumul doi. Potential are, talent exista, mai ramane doar sa fie indreptate niste hibe care, spun eu, strica imaginea de ansamblu. Si chiar sunt curioasa ce se mai intampla cu lumea lui Trifanescu. Am ramas cu o groaza de intrebari fara raspuns. Asa ca... hai cu volumul doi! Iute! :)


Titlu: Specimenul
Autor: Andrei Trifanescu
Editura: Herg Benet
Anul aparitiei: 2014

The asking books tag :)

duminică, 21 septembrie 2014

| | | 4 comentarii
Sper sa nu credeti ca in ultima vreme blogul meu a devenit unul pe care mai postez doar lepse, doar ca ador sa raspund la ele si am destul de putin timp ca sa mai scriu ce vreau. Promit ca am sa vin si cu o recenzie cel tarziu marti, insa momentan vreau sa ii multumesc lui Ralu pentru "The asking book tag". Este destul de mult de scris, asa ca sa-i dam drumul!

Reguli:

  • Încorporați imaginea în postarea voastră!
  • Reveniți pe blog și, într-un comentariu la această postare, lăsați-mi link-ul cu postarea completă. AICI!
  • Dați tag-ul mai departe!
  • Nu răspundeți pompos/protocolar/încurcat :)) 

1. Cartea/poveștile preferate din copilărie?
Cartea mea preferata din copilarie e categoric "Pomul comorii". Mi-a fost citita de sute de ori si am citit-o de sute de ori. Inca ador sa ma uit la ilustratii cand ma simt mai nostalgica.

2. Ce citești acum?
Acum citesc "...Si la sfarsit a mai ramas cosmarul" de Oliviu Craznic si "Memoriile unei gheise" de Arthur Golden.

3. Ce carte vrei să cumperi, dar aștepți o reducere masivă?
Vreau sa imi cumpar "Numele vantului" de Patrick Rothfuss de ceva vreme, insa nu sunt sigura daca vreau sa o iau in romana sau in engleza. Oricum, ambele variante sunt scumpe, asa ca am sa stau cu ochii in patru si cu degetele incrucisate.

4. Obiceiuri rele în ceea ce privește cărțile?
Hmm, nu prea am, sunt super atenta cu cartile. Poate doar faptul ca imi place sa am mereu o carte la mine, asa ca le plimb oriunde ma duc si asta le poate afecta.

5. Ce carte aștepți să citești cu nerăbdare?
Volumul inca in curs de aparitie scris de Sarah J. Maas din noua sa serie, A Court of Thorns and Roses, care ar trebui sa fie lansat pe data de 5 mai 2015.

6. Ai un e-reader?
Dap, un Kindle clasic pe nume Gimli :) (deloc obsedata de LOTR, pe chitara mea o cheama Tauriel)

7. Preferi să citeși o singură carte sau mai multe în același timp?
Prefer sa citesc o singura carte, dar de obicei sunt foarte aglomerata, asa ca mereu am cate doua sau chiar trei in paralel.

8. Ți s-au modificat obiceiurile în ceea ce privește cititul de când ai un blog?
Pe langa faptul ca citesc mult mai mult, am devenit mult mai atenta si mai critica. Ar fi absurd sa spun ca nu ma gandesc la punctele forte si slabe ale volumului pentru recenzie in timp ce citesc. E "deformatie profesionala" :))

9. Ultima carte pe care ai citit-o și ți-a plăcut mult.
"Diavolul se imbraca de la prada" de Lauren Weisberger :)

10. Cartea preferată pe care ai citit-o anul acesta.
"Memoriile unei fete cuminti" de Simone de Beauvoir.

11. Unde îți place să stai atunci când citești?
In general imi place sa imi gasesc un loc luminos si linistit. Sau daca e seara, imi place sa stau in pat, cu o patura si o cana de ceai.

12. Cel mai incomfortabil loc unde ai citit?
In inghesuiala din autobuz cel mai probabil.

13. Poți să citești în autobuz?
Categoric, chiar si in picioare. In timp m-am obisnuit sa citesc oriunde.

14. Unde, în natură, ți-ar plăcea să citești/citești?
Imi place sa citesc in parc, sau, daca sunt plecata la bunici, imi place sa ma urc in copaci "confortabili" si sa stau acolo pana seara, citind.

15. Ce reguli ai atunci când împrumuți cărți?
Sunt super pretentioasa cand vine vorba de cartile mele, asa ca mereu spun persoanelor sa aiba grija maxima cu ele, sa nu manance sau sa care cartea prea mult. Sau sa o lase deschisa. Urasc cand cotorul se sifoneaza.

16. Ai împrumutat cărți vreodată?
Da, sunt principala sursa de carti pentru colegii mei si imi face placere sa imprumut carti persoanelor care stiu ca o sa aiba grija de ele.

17. Scrii ceva pe marginea filelor din cărți?
Niciodata. Doar poate pe manuale.

18. Chiar dacă este o carte veche?
Repet, niciodata.


19. În ce limbă preferi să citești?
Nu am preferinte. Citesc atat in romana cat si in engleza in acelasi ritm. Imi place sa citesc in engleza pentru ca nu se pierde nimic cum s-ar inatmpla la traducere.

20. Ce te face să iubești o carte?
Povestea, actiunea, personajele, modul in care este scrisa, precum si felul in care rezonez cu ea. Toate trebuie sa ma impresioneze serios. 

21. Ce te inspiră să recomanzi o carte?
Calitatea ei, precum si cunostintele pe care le am despre persoana respectiva. De obicei sunt capabila sa spun ce gen de carti se potrivesc unor persoane, asa ca majoritatea titlurilor pe care le recomand sunt pe placul lor :)

22. Genul favorit?
Fantasy now, fantasy forever.

23. Genul pe care îl citești foarte rar este?
SF. Nu sunt un fan prea mare.

24. Ce ai alege între a lectura cărți propuse profesorul de istorie, de fizică, de geografie sau de biologie?
Cea de la profesorul de istorie. Imi place biologia, dar istoria vine pe primul loc cand vine vorba de carti.

25. Ai citit vreodată o carte stand-alone?
De foarte multe ori, in ultimul timp tot mai des.

26. Coperta preferată a unei cărți momentan.
Nu stiu de ce dar m-a apucat iar dragostea pentru Eragon :))

27. Cartea/seria preferantă momentan?
Nu stiu :( Sunt asa de multeeee!

28. Gustarea preferată atunci când citești este?
Ciocolata? Mananc tot felul cand citesc, mai ales cand o fac de pe Kindle.

29. Numește un caz în care spoilerele ți-au ruinat cititul?
Winnetou. Multumesc tata, din cauza ta mi-a luat 2 ani sa termin ultimul volum si tot am plans!

30. Cât de des ești de acord cu anumite critici aduse unei cărți?
Depinde. Daca cunosc gusturile persoanei respective si stiu ca are pareri asemanatoare cu ale mele, merg destul de des pe mana ei.

31. Cum te simți atunci când scrii recenzii negative?
Dezamagita. Imi pare rau cand trebuie sa le scriu, dar asta este.

32. Dacă ai putea să citești într-o limbă de mult pierdută care ar fi aceea?
Engleza veche clar. Si elfa? :)

33. Cartea ce te-a făcut să treci prin cele mai multe emoții.
Sunt atat de multe incat as sta pana maine sa le enumar. Hai sa o spun pe ultima: "Zbor deasupra unui cuib de cuci".

34. Cartea din cauza căreia ești nervoasă și te temi să o începi.
"Never fade" de Alex Bracken, stiu ca o sa imi placa la nebunie si o sa ma lase in lacrimi si imi e teama sa o incep!

35. Poetul favorit.
Esenin.

36. Câte cărți îți fac cu ochiul momentan?
Mai mult de 50 clar :))

37. Cât de des returnezi cărțile bibliotecii fără să le citești?
Destul de rar, avand in vedere ca nu prea imprumut.

38. Personajul preferat dintr-o carte.
Doamne, din nou, sunt asa de multe! Nu pot sa aleg!

39. Răufăcătorul preferat dintr-o carte.
Voldemort?

40. Ce cărți ai vrea să citești în vacanță?
A trecut vacanta, am facut lista, n-am respectat-o :))

41. Cât de mult ai rezistat fără să citești?
Nu am incercat niciodata, asa ca nu prea stiu.

42. Numește o carte pe care nu ai putut să o termini!
"Imparatul mustelor" de William Golding. Deja stiti ca sunt terorizata de cartea asta.  

43. De ce anume ești distras cu ușurință atunci când citești?
De lumea care mi se adreseaza. De obicei sunt atat de concentrata incat nu aud nimic, si atunci incep sa ma strige. Sunt capabila sa ignor absolut orice atata timp cat sunt prinsa bine in carte.

44. Ecranizarea favorită a unei cărți.
Harry Potter si Prizonierul din Azkaban. Blame it on Sirius.

45. Cea mai dezamăgitoarea ecranizare a unei cărți.
Nu imi vine niciuna in minte momentan inafara de Twilight. 

46. Cei mai mulți bani pe care i-ai cheltuit deodată într-o librărie.
Sunt dementa cand vine vorba de mers la librarie. Cred ca cel mai mult am cheltuit 200 de lei.

47. Cât de des sari peste paragrafe doar ca să citești mai repede?
Niciodata.

48. Care este motivul pentru care ai renunța la o carte, deși ești la jumătate?
Nu am obiceiul sa renunt la carti niciodata, mereu trag de mine sa continui lectura pana la capat, chiar daca stagnez o perioada. Trebuie sa fiu teribil de enervata ca sa ma opresc de tot.

49. Îți place să păstrezi cărțile în ordine?
Categoric. Sunt teribil de ordonata cand vine vorba de carti si muzica. In rest...sunt un dezastru la organizare.

50. Preferi să păstrezi cărțile sau să le dai altcuiva după ce le citești?
Sa le pastrez! Imi ador biblioteca si iubesc sa ii observ evolutia!

51. Sunt cărți pe care le-ai evitat până acum?
In general SF-urile. Dar am invatat de mult sa nu mai spun nu cartilor din cauza genului. Citesc orice.

52. Numește o carte ce te-a făcut furios!
"Frenezia" de Francesca Lia Block. Oh, frustraream ca am dat banii pe cartea aia!

53. O carte ce nu credeai că îți va plăcea, dar ți-a plăcut!
"Enigma Otiliei" de George Calinescu. Chiar credeam ca nu o sa imi placa, s-a dovedit a fi o lectura chiar draguta.

54. O carte ce credeai că îți va plăcea, dar nu ți-a plăcut!
Nu e chestia ca nu mi-a placut, dar credeam ca "Se numea Sarah" o sa ma lase pe podea plangand in hohote. Pana la urma mi-a placut si doar atat. Nu m-a marcat cum credeam ca o sa o faca.

Cred ca tag-ul asta a circulat bine de tot prin blogosfera pana a ajuns la mine, asa ca nu am sa nominalizez pe cineva anume. Dar daca cititi postarea asta si nu l-ati facut, va rog sa il preluati fara sfiala si sa imi lasati un link in comentarii. Iubesc sa citesc raspunsurile voastre! :)
Ne revedem cat de curand cu recenzia de la "Clopotul de sticla" de Sylvia Plath. Un sfarsit de weekend minunat si o saptamana cat mai frumoasa va doresc! 

Leapsa Back to school...

joi, 11 septembrie 2014

| | | 5 comentarii
E cuvantul care sta pe buzele tuturor si cu care ne tortureaza parintii ce isi gasesc placerea in expresia noastra disperata. Scoala. Na, am reusit sa il scriu. De spus...mai greu. Cand s-a facut toamna? Nici nu stiu cum am ajuns in luna septembrie, inca ma simt ca si la inceput de vacanta! Sunt confuza si speriata si nu vreau sa cred ca trebuie sa ma intorc in locul ala. Defapt, nu am de gand sa scriu postul cu Summer is over pana duminica. Pentru ca o sa fiu si mai disperata.
Oricum, am primit o leapsa foarte awesome de la Bianca, care este extrem de draguta si are mereu grija sa nu raman pe dinafara cu socializarea :) Multumesc mult de tot!


Reguli: 
1. Încorporați imaginea tag-ului în postarea voastră.
2. Dați tag-ul mai departe.
3. Nu menționați aceleași cărți de două ori.
4. Postați link-ul cu leapșa completată pe blogul Padeniye

1. Română: Luați cartea preferată de anul acesta și deschideți-o la pagina 100, alineatul al treilea. Scrieți mai jos ceea ce se află acolo, menționând de unde ați luat fragmentul.
"Viitoarea mea imaginatie incepea sa ma preocupe din ce in ce mai mult. In afara cartilor serioase si a povestirilor cu aventuri pe care le luam de la salonul de lectura, citeam romanele din colectia "Biblioteca fiicei mele", care incantasera adolescenta mamei si care umpleau un raft intreg in dulapul meu."
Memoriile unei fete cuminti- Simone de Beauvoir

2. Geografie: Ați citit anul acesta (sau în decursul a doi ani) vreo carte cu o copertă verde, sau care să aibă pe ea ceva legat de natură? Dacă da, puneți o fotografie cu ea.
Am citit o carte cu coperta verde, dar care nu are nimic legat de natura pe acolo. Si din pacate, INCA nu detin o copie fizica din ea, dar se va intampla foarte curand :) O sa ii fac atunci poza pentru "Miros de carte noua".
Doamnelor si domnilor, volumul pe care l-am asteptat o groaza de vreme si pe care l-am devorat intr-o zi.... "Heir of fire" de Sarah J. Maas. Serios, trebuie sa cititi cartile astea! Si primele doua volume sunt traduse si la noi, la editura Rao! 

3. Istorie: Vă plac bibliografiile sau cărțile care tratează ceva din istorie? Care este ultima carte pe care ați citit-o, care să urmărească astfel de subiecte?
Pot sa spun ca in ultima vreme am citit o gramada de carti cu teme din istorie. Cea mai recenta este probabil "Regina diavolului" de Jeanne Kalogridis. Recenzia o gasiti AICI

4. Sport: Să faci sport este un lucru benefic corpului, te împrospătează și-ți dă o stare fresh după; în ciuda faptului că ești obosit de mori, tot te vei simți mai bine. Ce carte fresh, ușor de citit, ați lecturat, și care v-a plăcut?
Tocmai ce am terminat "Diavolul se imbraca de la Prada" de Lauren Weisberger si mi-a placut la nebunie! Nu am mai ras asa de bine la o carte de multa vreme :) Si filmul este, de asemenea, o comedie cu actori extraordinari. Daca aveti chef de ceva usor, amuzant si care sa va scoata dintr-o stare nasoala, aveti aici cartea perfecta. 

5. Matematică: Chiar dacă matematica nu este o materie agreată de multă lume, tot trebuie să o faci, chiar dacă durează mai mult timp să o înțelegi. La ce carte ți-ar fi foarte greu să renunți, pentru a învăța?
Tin minte ca aveam o groaza de teste in perioada aceea si eu nu puteam sa las "Siege and storm"/"Regatul furtunilor" de Leigh Bardugo din mana. Pentru cei nefamiliarizati, este volumul doi din trilogia Grisha, a carui ultim volum a aparut vara aceasta in America si care va fi tradus de minunata editura Trei cat mai repede sper. 

6. Desen: Să desenzi, să pictezi, a fost mereu o activitate care te relaxa în timpul generalei, dar chiar și în liceu pentru unii. Culorile îți dădeau imaginație, așa că: Ce copertă a unei cărți o urăști din tot sufletul, și ai vrea să o schimbi, dacă ai avea ocazia?
Nu pot sa spun ca o urasc, dar nu imi place coperta noastra de la "Urzeala tronurilor" varainta hardback. Tocmai a aparut o noua varianta de coperti in strainatate si sunt atat de frumoase si elegante...

7. Biologie: Tuturor ne plac animalele, și nu cred că există cineva care să nu iubească un animal, oricât de drăguț sau înspăimântător ar fi el. Postați mai jos o imagine a unei cărți în care apar astfel de vietăți.
Singura carte care imi vine acum in minte este "Culoarea sentimentelor" de Katherine Stocket. Are o coperta superba, imi place asa de mult! Si cartea este mai mult decat extraordinara!


8. Engleză: Mulți cititori au în bibliotecă literatură internațioanlă, așa că presupun că printre sumedeniile de cărți, se strecoară și un autor preferat. Ce scriitor american sau englez vă place cel mai mult? Descrieți-i ideile în trei cuvinte, sau modul de-a scrie.
Cei mai multi dintre autorii mei preferati sunt britanici sau americani. Dar daca ar fi sa aleg doar unul, atunci trebuie sa imi aleg regina :) J.K. Rowling a fost, este si va fi mult timp autoarea mea preferata. Stilul ei este captivant, natural si ingenios. Pe langa faptul ca are talent cu carul.

9. Muzică: Să asculți muzică este ceva relaxant, care te face să zâmbești, iar cea împletită cu cititul este cu atât mai bună. Aveți vreo carte care să vă fi făcut să cântați (la figurat) de fericire, atunci când ați terminat-o? Sau o melodie care să o fi descoperit în vreo carte?
Nu stiu sa fi cantat dupa o carte, dar stiu carti la care am plans cu hohote :)) Am descoperit de curand in "Intimidare" de Penelope Douglas, o melodie care mi-a placut foarte mult: Waking the demon de la Bullet for my Valentine. Nu sunt un mare fan al trupei, dar melodia asta a fost extrem de bine aleasa pentru momentul in care a fost introdusa in volum si imi da o stare plina de energie de fiecare data cand o ascult.

10. Dorință: Sunt ferm convinsă că există o carte pe care vă doriți foarte mult să puneți mâna. Care este aceea și de ce vreți atât de mult să o citiți? 
Vreau extrem de mult sa citesc volumul doi din memoriile lui Simone de Beauvoir, dar se pare ca titlul nu se mai gaseste in romana :( Nu prea stiu cum sa fac rost de el si chiar imi doresc extrem de tare sa aflu continuarea vietii ei. M-am indragostit pur si simplu de stilul frantuzoaicei, as putea sa ii citesc opera toata viata mea. Daca stie cineva cum pot face rost de el, va rog frumos sa imi spuneti!

Okay oameni buni, leapsa asta merge spre toti cei pe care ii am in blogroll si toti cei care citesc asta si doresc sa o faca :) Va doresc un sfarsit de saptamana cat mai frumos! Ne citim duminica!


Recenzie "Clubul mincinosilor" de Mary Karr

vineri, 5 septembrie 2014

| | | 2 comentarii
What I say: „Tatăl meu mi-a spus atâtea poveşti despre copilăria lui încât de cele mai multe ori mi se pare mai vie în amintire decât a mea. Poveştile lui erau spuse şi iarăşi spuse în faţa unui public format din bărbaţi care beau, cu care juca domino în zilele libere. Se întâlneau la Legiunea Americană sau în încăperea din spate a magazinului de pescuit, în timp ce soţiile lor credeau că plătesc facturile sau sunt la sindicat. Până la urmă, nevasta furioasă a cuiva i-a botezat Clubul Mincinoşilor şi așa le-a rămas. Cu siguranţă din punct de vedere tehnic, nu se spuneau prea multe adevăruri acolo.”
Întotdeauna mi-a plăcut să citesc memorii şi biografii. Există ceva magic în a cunoaşte, până la cel mai mic amănunt... CITESTE CONTINUAREA AICI


Recenzie "Inima de cerneala" de Cornelia Funke

marți, 26 august 2014

| | | 9 comentarii
What they said: "Când citeşte cu voce tare, Mo poate să dea viaţă personajelor din cărţi. Meggie, fiica lui de doisprezece ani, a moștenit acest dar de la el. Pe această frumoasă premisă se construiește povestea ingenioasă din Inimă de cerneală: în urmă cu nouă ani, Mo a scos dintr-o carte o bandă de tâlhari medievali, în frunte cu liderul lor, Capricorn. Acum, trecutul îl prinde din urmă și Meggie se vede nevoită să-și salveze tatăl.
Însă într-o lume în care granița dintre realitatea ei și cea a cărților nu e foarte stabilă, mica eroină va trebui mai întâi să-și pună la încercare neobișnuitul talent și să-și lege propria poveste de a altora în cele mai neașteptate moduri."

What I say: De câte ori nu v-ați dorit să puteți sta de vorbă cu personajele dintr-o carte? Cred că pot spune în numele oricărui cititor că dorința de a petrece măcar câteva minute în compania unui erou de roman a încolțit în sufletul fiecăruia dintre noi, cel puțin o dată. Și cum orice scriitor este, înainte de toate, un cititor pasionat, Cornelia Funke s-a lăsat, la rândul ei, purtată de această premisă mai mult decât intrigantă. Rezultatul? O trilogie care reușește să captureze atenția fiecărui copil și iubitor de fantasy și care ne poartă pe tărâmurile infinite ale imaginației. Pentru că, datorită autoarei de origine germană, ni se răspunde în final cu o poveste plină de ingeniozitate la întrebarea nerostită. Cum ar fi dacă am putea aduce personajele în lumea noastră? Minunat, ați raspunde cei mai mulți dintre voi. Însă personajele din Inimă de cerneală sunt de altă părere...
Plonjând între paginile volumului, facem cunoștință cu Meggie și Mo, protagoniștii... CITESTE CONTINUAREA AICI

Summer in a bag of books+behind the blog tag :)

sâmbătă, 16 august 2014

| | | 8 comentarii
Hey lume! Mai e cineva pe aici?
Nu stiam de ce de ceva vreme ma simteam asa de... incompleta. Asta pana am realizat ca nu am mai deschis blogger-ul de o groaza de vreme si mi-am dat seama ca blogusorul meu a ramas din nou singurel. Imi cer scuze, din nou, pentru absenta. A fost o vara plina, ce pot sa spun! Mare parte pentru ca am fost plecata, poate si pentru ca oscilatiile intre caldura treibila si ploi torentiale m-au facut sa ma simt de parca nu aveam chef decat sa dorm si sa ascult muzica. Dar am sa va povestesc despre astea la sfarsitul vacantei, pentru ca inca mai este exact o luna pana cand trebuie sa dau iar ochii cu s.... neah, nu o sa spun cuvantul ala!

Oricum, noroc cu Bia, care a fost extrem de draguta si nu a uitat de mine! Multumesc mult pentru tag si pentru imboldul de a reveni pe aici :)

Reguli:

- selectaţi în tag cărți citite recent (în ultimii 1-2 ani)
- incorporaţi în postare imaginea tag-ului
- dați tag-ul mai departe

1. Drumul către mare: o carte pe care ai așteptat de mult să o citești
Categoric "Heir of fire'' de Sarah J. Maas. Este volumul trei din seria "Throne of glass" sau, dupa cum este tradusa la noi, "Tronul de clestar". Dupa cartea asta, pot sa declar cu mana pe inima ca Sarah a scris seria mea fantasy favorita la momentul actual. Cititi cartile ei, sunt superbe!

2. Răsărit de soare: cartea la a cărei lectură abia așteptai să te întorci după ce te trezeai dimineața.
"Memoriile unei fete cuminti" de Simone de Beauvoir. Cartea m-a fermecat pur si simplu. Nu vroiam sa o mai termin niciodata, dar nici nu puteam sa o las din mana. Pana la urma am devorat-o in doua zile. A fost extraordinara.

3. Apus de soare: o carte pe care ai stat să o citești noaptea. 
Vara citesc mult noaptea, imi place ca e mai racoare, mai liniste. Plus ca mereu am preferat noaptea in
detrimentul zile, asa ca atmosfera imi pare mai magica.
Totusi, fac exceptii si in timpul anului scolar, cand ma prinde cartea sau simt ca are nevoie de o anumita faza in care trebuie citita. Asa a fost si cu "Clopotul de sticla" de Sylvia Plath. Din nou, o carte pe care o
consider una dintre preferatele mele.

4. Perla din scoică: o carte de la care nu aveai mari așteptări, dar pe care ai considerat-o excepțională după ce ai terminat-o. 
Singura la care ma pot gandi este "Maestrul si Margareta" de Mihail Bulgakov. Nu pot sa zic ca nu aveam asteptari, dar aflasem ca e foarte complicata. Am iubit fiecare pagina din ea.

5. Arsură de soare: o carte care te-a enervat rău, cu care ai avut o experiență neplăcută. 
Recent, "Tunelul" de Ernesto Sabato. Nu am gasit nimic special la ea. Nu prea stiu de ce este atat de laudata, mie mi s-a parut chiar lipsita de substanta, si am stat destul de mult sa o analizez.

6. Valurile mării: o carte care a fost multă vreme pe val și care ți-a plăcut și ție.
Placere vinovata, o cate care a fost mult timp in topuri si pe care am citit-o si recitit-o..."Amurg" de Stephenie Meyer.

7. Caniculă: o carte care ți-a dat bătăi de cap, pe care ai citit-o greu. 
Desi majoritatea lumii pare sa o adore, pentru mine "Camera" de Emma Donoghue a fost o adevarata provocare. Am avut nevoie de foarte multa vointa ca sa o duc la capat.

8. Briza mării: O carte simplă, pe care o consideri lectura ideală pentru vacanță. 
Ah, asta e simplu: Landline de Rainbow Rowell. Catgoric iubesc orice scrie tipa asta. Fiecare carte ma lasa cu un setiment de cald si bine, imi vine sa dansez o zi intreaga dupa lectura :))

9. Bronz: o carte care a lăsat o amprentă asupra ta.  
O sa pomenesc cartea asta pana cand nu o sa mai imi vina sa plang de cate ori imi amintesc de ea. "Nume de cod: Verity" de Elizabeth Wein este inca in topul preferintelor mele, dupa mai bine de jumatate de an.

10. Vacanța de vară: o carte care ți-a plăcut mult, dar apoi ai regretat că ai terminat-o așa repede. 
"Clubul Mincinosilor" de Mary Karr, a carui recenzie o sa apara foarte curand, a fost una dintre cele mai amuzante si mai emotionante carti pe care le-am citit. S-a terminat mult prea repede, dupa ce am stat o zi intreaga fara sa ma dezlipesc de ea.

Sunt absolut sigura ca toata lumea a facut tag-ul asta, eu sunt mai intarziata acum :)) Dar daca totusi nu l-ati facut, va rog mult de tot sa il luati. Sunteti practic obligati daca cititi asta :)

Urmatorul tag l-am primit de la Lupu Diana, Anca si Leontina caruia le multumesc foarte mult pentru atentie :) E ceva mai lung, asa ca sper a aveti rabdare! Asa ne mai cunoastem si noi, nu numai din perspectiva cartilor!
Reguli: 
 Trebuie să răspunzi sincer.
Trebuie să iei imaginea tag-ului și s-o încorporezi în postarea ta.
Tăguiește cât mai mulți din blogării tăi favoriți/care îți plac foarte mult :)).


Avem doua seturi de intrebari, unele universale (7 la numar) si minim 4 pe cae vrem ca lumea sa le stie despre noi.

Universale:

1. Din ce oras esti?
Cluj-Napoca :)

2. Cati ani ai?
In iunie am implinit varsta de 17 ani. Inca un an si teoretic spun adio copilariei. Practic... stiu ca o sa fiu copil multi multi ani de aici incolo.

3. Care e mancarea ta preferata? Dar dulcele preferat?
Acum ca am inceput sa gatesc, am o groaza de feluri noi care m-au facut sa ma gandesc serios la topul meu culinar. Insa tot pizza ramane felul la care as apela oricand :)
La dulce e mai greu, cum sunt o adevarata maniaca a ciocolatei si a zaharului (habar nu am cum de nu sunt inca diabetica!). Cred ca tiramisul facut de mama, cu o gramada de cafea, este desertul pe care l-as savura la orice ora, in orice zi.

4. Cel mai mare vis al tau?
Sa imi gasesc unul. Sa imi gasesc un tel pe care sa vreau sa il ating si sa nu ma las niciodata indepartata de el. In ultima perioada sunt extrem de confuza cu privire la viitorul meu...

5. Cea mai mare frica a ta?
Sa ajung sa nu gasesc niciodata acel "ceva" pe care il tot caut, la care m-am referit la punctul anterior. Imi e teama ca nu am sa ajung la un compromis intre visele care parca nu pot fi realizate si o realitate care mi se pare prea amenintatoare si care m-ar ingradi prea mult.

6. Care este citiatul tau preferat? Dar motto-ul?
Ah, uite o intrebare cu adevarat grea...
Citat: "I am awfully greedy; I want everything from life. I want to be a woman and to be a man, to have many friends and to have loneliness, to work much and write good books, to travel and enjoy myself, to be selfish and to be unselfish… You see, it is difficult to get all which I want. And then when I do not succeed I get mad with anger.”- Simone de Beauvoir
Motto: “Never forget what you are, for surely the world will not. Make it your strength. Then it can never be your weakness. Armour yourself in it, and it will never be used to hurt you.” - George R.R Martin (desi e tot un citat, eu il iau mai mult ca si pe un motto in toata regula).
Dar nu vreau sa il las nici pe acesta:


7. Aici o (sau mai multe) întrebare/i pusă/e de cititorii tăi, revin-o cu un edit.

  • Dacă ai putea să aduci la viață un personaj, oricare și de oriunde, care ar fi?- Asta e o intrebare grea... Probabil ca as aduce pe cineva din Harry Potter sau Lord of the Rings. Luna Lovegood sau Legolas :)
  • Care este materia ta preferată?- Probabil ca engleza. 
  • Ce faci ca să îți revii când ești tristă?-Citesc, ascult muzica, scriu, cant la chitara, incerc pe cat posibil sa imi ocup mintea pana cand imi e mai bine. 
  • Care este vârsta ta preferată ? -Pentru mine cel mai frumos a fost de la 5 la 7 ani. Mi-as dori uneori sa revin la perioada aia.
  • Te consideri o persoană creativă ?- In general... da :) Imi place sa fac lucrurile intr-un mod mai inedit si sa nu fiu chiar in rand cu lumea :)
  • Ai frati sau surori? - Nup, din pacate.
  • Care este cartea ta preferata?- Asta e o intrebare criminala :)) Nu pot sa aleg niciodata doar una, am zeci!
  • La ce facultate vrei să dai?- Nu am nici cea mai vaga idee, oscilez intre medicina, farmacie, drept si litere. Din ce in ce mai des ma loves de intrebarea asta si nu am un raspuns clar :(
  • Dacă ai putea să vezi orice trupă live (chiar dacă nu mai sunt în viață, gen Ramones) care ar fi?- Si asta e intrebare grea :)) Cel mai mult imi doresc la momentul actual sa ii vad live pe Evanescence, The Pretty Reckless, Hammerfall si Gojira. Dar cred ca as muri de fericire sa vad varianta veche de la GNR live. Cu Axl si Slash tineri si fericiti. Imi pare atat de rau dupa ei si nu suport ce a ajuns trupa aia azi. 

Multumesc mult Sara, Cioburi de vise, Diana, Bia si Anca! :) Super frumoase intrebarile!

Si cele patru lucruri despre mine, pe care voi ati vrea sa le stiti :)

  • pentru cei noi pe aici, sunt o persoana care nu poate trai fara cafea, ciocolata si carti; totul e bine si frumos cat timp exista 3xC
  • am trei mari fobii de care nu pot sa scap: acrofobia (teama de inaltime), aviofobia (teama de avion) si cremnofobia (teama de prapastii) 
  • iubesc orasele vechi, care au cetati sau castele si un trecut istoric bogat; as putea pierde vremea la nesfarsit prin Sighisoara, Sibiu si Brasov 
  • ador furtunile, inca de cand eram mica; spre deosebire de restul persoanelor, care devin somnoroase atunci cand urmeaza sa ploua, eu nu am stare si imi vine sa sar si sa fug prin ploaie

Okay, tag-ul  merge mai departe la BuburuzaBia, Patricia, Confesiunile unor iubitoare de carti, Eny, bobita si Ralu.
Ne reauzim foarte curand, am niste mici update-uri de facut. Mi-a fost dor de voi, guys! :)

Recenzie "Constance.Tragica si scandaloasa viata a doamnei Oscar Wilde" de Franny Moyle

joi, 14 august 2014

| | | 1 comentarii
What they said:  "În primăvara lui 1895, când soţul ei, Oscar Wilde, a fost condamnat pentru delicte homosexuale, viaţa lui Constance s-a schimbat definitiv. Până atunci avusese o poziţie privilegiată în societate: făcea parte dintr-un cuplu de aur, era o cunoscută autoare de literatură pentru copii, o figură reprezentativă a modei prerafaelite, o îndrăzneaţă militantă pentru drepturile femeilor... Membră fondatoare a societăţii ocultiste Golden Dawn, avea un spirit pătrunzător graţie căruia s-a apropiat de cele mai controversate aspecte ale epocii sale.
Doamna Oscar Wilde era un fenomen în sine.
Dar în acea primăvară viaţa strălucitoare a lui Constance a fost umbrită de enormul scandal. Obligată să plece pe continent cu cei doi fii ai săi, cariera ei literară şi politică s-a sfârşit brusc. Şi-a schimbat numele şi a trăit până la moarte în exil.
Bazându-se pe o corespondenţă în bună parte inedită, Franny Moyle reconstituie tragica poveste a soţiei lui Oscar Wilde, dezvăluind lucruri neştiute până acum despre această femeie din prim-planul societăţii londoneze fin-de-siècle şi din centrul curentului estetist, care devine victima uneia dintre cele mai mari trădări ale tuturor timpurilor." 

What I say: Cu toții am auzit cel puțin odată în viața noastră despre scandalurile iscate în jurul celebrului și controversatului scriitor Oscar Wilde. Anglia anului 1895 a fost pur și simplu zguduită de procesul prin care acesta era acuzat de homosexualitate, pe atunci considerată delict ce se pedepsea cu închisoarea. Faima și renumele său au primit, odată cu începerea atacurilor, o lovitură puternică și putem spune că, după ce și-a ispășit predeapsa, Oscar nu și-a mai revenit niciodată. Și totuși, în ciuda redobândirii celebrtății după moartea sa, puțin dintre noi știu că, odată cu decăderea numelui Wilde, controversatul scriitor a ruinat încă o viață, a celei care a stat mereu în umbră și l-a ghidat încă de la primele succese. Pentru că, așa cum spunea și Eleanor Roosevelt, în spatele unui bărbat puternic se află o femeie și mai puternică... chiar dacă timpul uită uneori să pastreze evidențele.
Povestea lui Constance Mary Lloyd, cea care urma să devină soția celui mai influent scriitor din Anglia în secolul XIX... CITESTE CONTINUAREA AICI 

Recenzie "Regina diavolului" de Jeanne Kalogridis

miercuri, 9 iulie 2014

| | | 4 comentarii
What they said: "Frescă istorică somptuoasă şi captivantă, romanul Regina diavolului proiectează, dintr-o nouă perspectivă, un portret complex, nuanţat, în clarobscur al uneia dintre marile suverane ale Franţei.
Istoria o judecă aspru pe Caterina de Medici: o regină a Franţei adeptă a magiei negre, ale cărei mâini sunt pătate de sângele vărsat în masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu. Romanul lui Jeanne Kalogridis ne arată însă o altă Caterina: o tânără inteligentă pe care rangul, numele şi averea o destinau unei „căsătorii de stat“. Demnă de numele familiei sale, care a dat Europei Renaşterii conducători şi papi, Caterina refuză, pentru a-şi apăra soţul şi apoi fiii, să rămână un simplu pion în jocul politic al bărbaţilor. Va fi nevoită să preia frâiele puterii şi să le păstreze, cu orice preţ."

What I say: Intotdeauna am fost fascinata de printese si regine. Poate ca are legatura cu faptul ca fiecare fata are o varsta in care isi inchipuie cum ar fi viata intr-un palat cu sali imense de bal si rochii somptuase cu trena si volanase. Sau poate le surade mai mult genul aventurier, la fel de pricepute la manuitul armelor ca si orice barbat, precum "Xena, printesa razboinica" sau Merida (ca sa fim in ton cu vremurile). Indiferent de tipul pe care il aleg drept inspiratie, pot spune ca fetele se nasc intr-un fel cu visul acesta in sange.
Bineinteles, orice film sau desen care a aprins scanteia de mai sus, are la baza, ca si mai toate legendele, fapte reale. Si dupa cum bine stiti, Disney are grija sa indulceasca mereu lucrurile cu cate putin, ca doar nu o sa pornim in viata deceptionati! Istoria mi-a dezvaluit treptat ca imparteasa Sissi nu a avut parte de happy-end-ul care ma facea sa zambesc de fiecare data cand prindeam desenul la televizor si ca nu toate reginele au fost si eroine, icoane ale binelui si modele ale secolului in care au trait. Insa exista o parte a trecutului pe care stiinta ce se ocupa cu studiul lui nu o acopera mai deloc, deoarece nu a avut acces la ea: povestea din spatele unor personalitati sau evenimente. Si nu ma refer aici la pretextele sau orele care au stat in spatele unor decizii ce aveau sa schimbe sensul vietii sau actiunilor militare din razboaie, ori la tactica de lupta stralucita a unui general faimos, ci la partea mai "umana", ce trateaza gandurile, sentimentele si trairile personale, care au influentat, fara indoiala, toate operatiunile pomenite mai sus.
Datorita romanului istoric, care impleteste atat de frumos faptele consemnate cu fictiunea, (bazata la randul sau pe informatii veridice) avem, intr-un final, acces si la acestea.
Despre Caterina de Medici s-au spus multe. Istoria o infatiseaza drept una dintre cei mai brilianti conducatori ai Frantei, care nu s-a dat inlaturi de la nimic, patandu-si numele si mainile cu sangele unori oameni deseori nevinovati, precum cei masacrati in celebra Noapte a Sfantului Bartolomeu. Multi o asociaza cu o cunoastere deosebita a astronomiei si matematicii, precum si cu inclinatile pentru ocult si asa-zisele previziuni profetice bazate pe vise si practici demonice. Casatorita la o varsta frageda cu Henric al II-lea, viitorul rege al Frantei si fortata sa traiasca in umbra amantei sotului sau, Diane de Poitieris, Caterina ajunge, de la mostenitoarea alungata a Florentei, la statutul de conducator absolut, chiar daca deseori din umbra.
Romanul lui Kalogridis are grija sa ilustreze bogat toate acestea si multe altele, permitand cititorului o cunoastere amanuntita a reginei, de la cele mai ascunse ganduri pana la faptele prezente si in manualele de istorie. Bazat pe o cercetare asidua, in urma careia fiecare gest poate fi explicat si din punct de vedere stiintific si nu numai literar, "Regina diavolului" ne poarta pe firul destinului regal, inca de pe vremea in care Caterina era doar o micuta inspaimantata de revoltele poporului impotriva familiei Medici. Datorita perspectivei narative la persoana I, cititorul poate simtii pe propria-i piele fiecare emotie a protagonistei, avand ocazia sa se teleporteze, pentru scurt timp, in fascinanta Franta a secolului al XVI-lea.
In ciuda faptului ca volumul de fata apartine genului "historical fiction", m-am surprins constatand ca, dupa ce am trecut de douazeci de pagini, nu am mai fost capabila sa ma desprind de paginile cartii. Poate ca pasiunea pentru istorie si-a spus si de data aceasta cuvantul, insa nu pot sa neg faptul ca am fost incatusata de suspansul si naturaletea de care da dovada autoarea in arta povestirii. Porteretul rece si crud schitat de atat de multi autori si istorici a fost inlocuit cu o viziune mult mai... calda, mai umana a reginei, descoperind adevaratul fapt ca, in spatele Caterinei- regina Frantei care era prinsa intre razboaie si conflicte religioase si a domnit cu o mana de fier, statea Caterina- mama, sotia si chiar fata orfana, nevoita sa stea mereu dreapta chiar si atunci cand povara indatoririlor o coplesea.
Jeanne ne ofera o perspectiva noua, o persepctiva ce se dovedeste a fi, din punct de vedere istoric, adevarata, dupa inlaturarea miturilor si a portretului machiavelic construit de Michel Zevaco si Alexandre Dumas, manati de cautarea pentru un antagonist urat de popor. Caterina a fost una dintre cele mai sclipitoare minti ale lumii, domnind cu inima si cautand mereu calea care aducea pacea. Cu toate ca se obisnuia ca, pe perioada doliului, persoana sa poarte haine albe, regina s-a imbracat numai in negru, dupa moartea sotului; chiar si asa, se spune ca era una dintre cele mai luminoase si mai optimiste prezente de la Curte.
Vorbind la modul foarte sincer, am fost extraordinar de impresionata de cartea lui Kalogridis. Pe langa faptul ca mi-a deschis apetitul pentru romane istorice, memorii, biografii si regi si regine, a fost una dintre cele mai educative si mai interesante carti pe care le-am citit. Mi s-a demonstrat inca odata ca, pentru a invata nu trebuie sa fi la scoala, ca poti asimila cunostinte perfect valabile bucurandu-te de hobby-ul tau si de o lectura foarte buna. Prin minutiozitatea cu care a construit fiecare caracter prezent activ in volum, scriitoarea a reusit sa ma faca sa simt, cu adevarat, partasa la toata actiunea, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca am invatat o groaza de chestii noi despre politica, obiceiuri si cultura. Stiati ca femeia asta a pus bazele bucatariei frantuzesti, a introdus utilizarea furculitei la masa ba chiar a lenjeriei intime pentru doamnele de la Curte, astfel incat echitatia sa fie mult mai accesibila?
Recomand tuturor volumul de fata. Fie ca aveti o pasiune pentru istorie, Franta sau case regale, sau pur si simplu vreti sa cititi o carte buna (are, pentru cei care vor neaparat, si detaliile legate de premonitii si Nostradamus... partea mai oculta, pe scurt), "Regina diavolului" este o carte superba.

Titlu: Regina diavolului: un roman despre Caterina de Medici.
Titlu original: The Devil's Queen: a Novel of Catherine de Medici
Autor: Jeanne Kalogridis
Anul aparitiei: 2009
Editura: Humanitas

Social media book tag si niste palavrageala

duminică, 6 iulie 2014

| | | 12 comentarii
Am primit o leapsa foarte draguta de la Leontina, careia ii multumesc mult de tot! Imi era dor sa mai scotocesc prin biblioteca :D


Twitter: Cea mai scurta carte dintre preferatele tale.

Tinuturile joase de Herta Muller. Desi are doar 220 de pagini, a fost una dintre cele mai greu de digerat carti.

Facebook: O carte pe care toata lumea te-a presat sa o citesti.

Cautand-o pe Alaska de John Green. Toata lumea vorbea despre ea si o ridica in slavi. Eu... hai sa spunem ca mi-a luat mult, mult timp sa o citesc.

Tumblr: O carte pe care ai citit-o inainte sa fie cool.

Jocurile foamei de Suzanne Collins. Am citit-o inainte de nebunia cu filmul. Nici macar nu stiam despre ce e vorba; era la reducere si am spus "de ce nu?"

Myspace: O carte despre care nu iti amintesti daca ti-a placut sau nu. 
Oricat as sta pe ganduri, nu imi vine nimic in minte. La mine toate sunt foarte clar delimitate.

Instagram: O carte care a fost atat de frumoasa, incat a trebuit sa ii faci o fotografie.

Nume de cod: Verity de Elizabeth Wine. Am adorat fiecare cuvant din cartea asta.

YouTube: O carte care ti-ai dori sa devina film.

Regina diavolului de Jeanne Kalogridis. Am citit-o recent si mi-a placut enorm. As vrea sa se faca un film dupa ea, rochiile ar fi superbe!

Goodreads: O carte pe care o recomanzi tuturor.

Urzeala Tronurilor de George R.R. Martin. Inca nu am gasit persoana careia sa nu ii placa. 

Si pentru ca tag-ul asta a circulat prin toata blogosfera, poate sa il ia cine nu l-a facut. IriBianca si Patricia... sunteti invitate speciale :)

Si acum ca am terminat cu leapsa, trebuie sa impartasesc cu voi o veste foarte, foarte buna. Dupa cateva saptamani bune de emotii, verificari intense ale mail-ului si rugaciuni de cate ori imi aminteam... am aflat ca am fost selectata sa fiu colaborator BookBlog! Inca nu imi vine sa cred! Abia astept sa vina prima carte, ca sa pot sa ma apuc de treaba :) Asa ca, de acum in colo, ne citim si pe Bb. 
http://www.bookblog.ro/echipa/alexandra-cengher/ - sunt la editori, sunt la editori! :))

O alta veste buna e ca luna aceasta voi scrie si un articol pentru Book- Land. Am o idee despre ce va fi, insa inca nu este foarte bine conturata si vreau sa fie o surpriza. Oricum, va tin la curent cu asta :D
Vacanta mea a fost foarte frumoasa pana acum! Am reusit sa ies, am mers la un festival rock si la un concert (dada, despre Billy Idol e vorba!) si a fost demential! Ca si de obicei, am venit acasa cu gatul aproape rupt, asa ca o zi a fost de relaxare, filme si inghetata. Sunt la sezonul doi din Fetele Gilmore si inca rad la fiecare gluma, desi il vad pentru a zece oara :) E asa de... frumos si relaxant si imi da o stare de bine. Joia asta am plecat pentru doua zile in Constanta, unde am stat putin pe plaja si am vizitat orasul. Am facut si poze, dar am sa le postez la sfarsitul vacantei. Nici cu gatitul nu stau prea rau :) Pana acum am facut ratatouille, un musuroi de cartita, dar fara premixuri (cu reteta asta) si salam de biscuiti. Sunt chiar multumita de cum ai iesit!
In alta ordine de idei, a inceput si sesiunea de Camp NaNoWriMo si INCA nu am scris nimic (uite si un dezavantaj al plecarilor spontane la mare), dar saptamana asta o sa fie dedicata in totalitate scrisului, pentru ca nu prea o sa am net. Sa curga cuvintele!

Voi? Ce ati mai facut? Ce ati mai citit? Sper ca va bucurati din plin de vacanta, e deja iulie! Si pentru cei care sunteti la servici... hang in there guys! O sa vina si vacanta voastra :D





Recenzie "Julie si Julia" de Julie Powell

miercuri, 2 iulie 2014

| | | 2 comentarii
What they said: "Ajunsa la 30 de ani si impotmolita intr-o slujba de secretara fara perspective, Julie Powell se hotaraste sa demareze un ambitios proiect: sa gateasca intr-un an 524 de retete din cartea Mastering the Art of French Cooking, scrisa de nonconformista Julia Child. Numai ca retetele nu sunt nici simple si nici foarte clar explicate.
Julie se pune pune pe gatit- la sugestia lui Eric, sotul sau (care se manifesta surprinzator de tolerant si iubitor-incepe sa-si consemneze aventurile gastronomice pe un blog, spre deliciul cititorilor ei."

What I say: Nu am fost niciodata o persoana gurmanda. Chiar si in ziua de azi, mama are grija sa imi povesteasca cat de putin mancam cand eram mica si cat de mult gatea, in speranta ca va gasi, pana la urma, un fel de mancare pe care sa il accept cu placere. De asemenea, nu am fost niciodata interesata de bucatarie, pana acum o luna. Postul meu de spalator de vase mi se parea de zece ori mai atractiv decat sa amestec intr-o oala pana cand imi cadea bratul. Bineinteles, pentru ca am o varsta, mereu mi-am dorit sa scriu asta, ma face sa par batrana si inteleapta am asistat de multe ori la infaptuirea unor mese absolut delicioase, ba chiar pot sa spun ca am avut o perioada in care adoram sa fac clatite, cu bunica mea. Si totusi, niciodata nu m-am gandit la mine ca si la o persoana care intr-o buna zi va sta langa un cuptor, gata sa isi scoata briosele cu ciocolata afara. Imi place sa ma gandesc ca sunt mai mult o Lorelai Gilmore: functionez pe baza de cafea, dulciuri si pizza.
filozofia mea de viata :)
Asa ca poate va intrebati... ce Dumnezeu fac eu cu o carte despre gatit frantuzeste, Julia Child si dezosarea ratelor? Mi-ar placea sa va luminez, dar raspunul meu este categoric un mare "nu stiu". Dar cand am aflat ca cei de la Curtea Veche vroiau sa o publice, am stiut ca am sa dau buzna in prima librarie care o sa imi iasa in cale, am sa o devorez si am sa o ador. Si ghiciti ce? Exact asa s-a intamplat!
Prima data am auzit de "Julie si Julia" prin intermediul Irinei si al entuziasmului ei legat de aceasta carte. Apoi am aflat ca s-a facut si un film, in care joaca Meryl Streep (si eu o ador pe Meryl Streep!).Mai traziu, cartea a fost tradusa. Asa ca, vedeti voi, totul a mers mana in mana, pana cand am ajuns aici.
Inspirata dupa o poveste reala, a carei protagonista este chiar scriitoarea, Julie Powell ne dezvaluie povestea care a stat in spatele blogului si succesului sau rasunator. La varsta de 30 de ani, Julie este complet nemultumita de viata ei. E drept, are un sot extraordinar, dar niciun copil, o slujba ingrozitoare care o forteaza sa lucreze intr-un cubicle, un apartament la periferia orasului, care pare sa se clatine din cauza zgomotului si o mama care chiar pune presiune pe capul ei, desi e in Texas. Categoric nu cea mai frumoasa viata pe care ti-ai putea-o dori, si sub povara ei eroina noastra simte ca se invarte intr-un cerc vicios, fara scop.
Salvarea vine sub forma unei idei indraznete si a unei carti vechi, de care Julie era fascinata inca decand era micuta: pe perioada unui singur an, ce consta in 365 de zile, protagonista noastra va gati absolut fiecare reteta din Mastering the Art of French Cooking de Julia Child, 524 la numar, si isi va consemna aventurile culinare pe un blog dedicat provocarii. Nu pare atat de greu, nu? Daca ati raspuns cu nu la intrebarea asta... ati spus o gluma buna :)
Poate ca dupa ce ati citit ce am scris mai sus, va ganditi ca subiectul nu este atat de interesant. Daca vroiati sa cititi despre aventuri culinare, mai bine luati o carte de Julia Child sau Jamie Oliver, hm? Si aici vin eu, ca sa va schimb parerea.
Desi am crezut initial ca "Julie si Julia" va fi o carte despre mancare, mancare si iar mancare, m-am inselat amarnic. Bineinteles ca exista o tona de mancare inclusa, ca doar este despre un experiment culinar, insa, in mod surprinzator, accentul cade pe viata si sentimentele lui Julie, care se imbina atat de frumos cu aventurile ei nocturne in fata cuptorului si initierea ei in blogosfera! Asa ca, vedeti voi, in loc sa cititm despre cum se face boeuf bourguignon, avem doar o simpla mentiune despre acesta reteta si suntem lasati sa ne delectam cu gandirea incalcita a protagonistei, incercarile de a intelege ceva din exprimarea complicata a cartii, goana dupa cele mai proaspete bucati de carne, ziua ingrozitor de aglomerata de la servici, cele mai noi patanii ale prietenelor si niste farame de amintiri legate de MAoFC si copilarie.
Nu mare mi-a fost mirarea cand, dupa doar cateva pagini am inceput sa rad in hohote. Poate ca provocarea va dat impresia ca Julie este o bucatareasa innascuta, cu capul pe umeri in bucatarie. Nu este nici pe departe asa! Cu toate ca poseda un anumit talent, fata noastra are foarte mult de munca pana sa atinga gusturile rafinate ale Juliei Child. Si, ca mai toti bucatarii aflati in perioada de maturizare, face niste greseli delicioase :D De asemenea, umorul in stare pura dat de stilul de scriere foarte natural, fara impopotonari, m-a facut sa zambesc pe tot parcursul volumului, in timp ce fiinta mea s-a contopit cu a eroinei. Am rezonat la un nivel inalt cu personajul, tocmai datorita simplitatii cu care isi expune gandurile, precum si a modului comic si ironic in care o face. Nu ma credeti? Primul capitol se numeste Drumul catre iad este pavat cu praz si cartofi.
Poate ca faptul ca este bazat pe o intamplare reala ii da si mai multa credibilitate, insa pot sa va spun ca, in urma lecturii, am fost cu adevarat Julie Powell, timp de doua zile si 302 pagini. I-am simtit si trait entuziasmul atunci cand a aparut primul comentariu pe blog, precum si frustrarea cand o prajitura se transforma intr-un dezastru. Si vreti sa va mai surprind cu ceva? Dupa cartea asta, m-am apucat si eu de gatit. Bineinteles, nu vreau sa demarez niciun proiect care sa ma faca sa omor homari, dar am inceput cu pasi timizi sa fac deserturi si acum pot sa va spun ca ador, pur si simplu, sa stau in bucatarie! Parca mananc mai bine, imi place sa descopar combinatii noi si am intrat si in capitolul "mancare adevarata". Vineri am facut ratatouille si a iesit demential.
Recomand din inima cartea lui Julie Powell. Nu numai ca va va trezi interesul pentru bucatarit, dar cu siguranta o sa va faca sa gustati mai pe indelete viata. Volumul se citeste usor, aveti parte de o lectura teribil de placuta si amuzanta, in care gasiti de toate: personaje haioase, o poveste foarte draguta, intamplari care mai de care mai traznite si cea mai fina mancare. Va lasa gura apa!
Si DUPA puteti sa vizionati si filmul, la fel de reusit!
Titlu: Julie si Julia
Titlu original: Julie and Julia
Autor: Julie Powell
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2005
Site: http://juliepowell.blogspot.ro/