Un ultim efort pentru colegii mei...

joi, 16 februarie 2012

| | |
Sunt obosita, imi e frig desi e foarte cald in casa si am chef sa ascult GN'R pentru ca imi este dor de sentimentele care le transmite trupa asta frumoasa.... totusi pentru colegii mei, care sunt uneori enervanti, dar pot fi si de treaba fac un efort si scriu o mica recenzie la "Baltagul".... nu fiti uimiti, nu citesc doar carti fantasy! Mai am putin si pun in aplicare pagina cu carti vechi... cartile clasice sunt foarte frumoase, nu trebuie sa spunem din start ca "sunt demodate". Mie imi face placere sa citesc tot ce imi cade in mana. Va sfatuiesc sa faceti la fel. Si acum recenzia....
Pe mine m-a impresionat acest roman a lui Mihail Sadoveanu. In primul rand surprinde specificul nostru national, traditile si poporul nostru care "se indoaie dar nu se frange niciodata". Simplitatea oamenilor de la tara, credinta puternica in Cel de Sus, onoarea si taria de caracter a personajelor fac ca aceasta capodopera sa fie una dintre scrierile mele preferate din literatura romana.
Victoria Lipan e sotia unui oier, pe nume Nichifor Lipan. Oile lui dadeau cea mai buna branza, pentru ca asta era menirea lui: sa fie un cioban simplu, dar cu frica de Dumnezeu si o inima buna. In inceputul cartii ne intampina o atmosfera calma, un fel de liniste dinaintea furtunii. Victoria simte ca ceva este neinregula. Peisajul si ploaia ce avea sa vina o vestesc ca nu se insala. Sotul ei, plecat dupa oi si cu afaceri legate de stana, intarzie ingrijorator. Toamna, metaforica in aceasta ipostaza, strecoara o urma de frica in sufletul femeii. Cu un caracter dur ca o stanca, Victoria se pregateste pentru raul, care stie ca este inevitabil. Dupa indelungi rugaciuni, se hotaraste sa plece impreuna cu fiul ei sa-l caute pe Nichifor. La prima vedere pare aproape imposibil. Raspunsurile cunoscutilor par ca se invartesc in jurul unui cerc care nu ajuta cu nimic la gasirea sotului. Pare ca o veriga lipseste din lantul care ar trebui sa o conduca la tatal copiilor ei. Desi soarta ii pune in cale piedici nenumarate, Victoria Lipan, o femeie simpla, reuseste sa isi gaseasca sotul printr-o mentalitate titpic romaneasca: accea de a nu te da batut. Inca o data, Mihail Sadoveanu subliniaza faptul ca nu conteaza daca este femeie. Prin simplitate, rugaciune, neinduplecare si tarie, impreuna cu o dragoste pentru fiul si sotul ei, dar si cu gandul la fiica ce a ramas acasa, Victoria constitue un model pentru toate femeile din lume. Intr-un fel acest personaj imi aminteste de o ruda de a mea...
Un roman psihologic as spune, pentru ca ar trebui sa citim printre randuri si sa ne dam seama ca, pe langa o poveste extraordinara, "Baltagul" lui Mihail Sadoveanu este o parte din folclorul romanesc: o bucatica care aduce noi trasaturi mozaicului complex pe care il reprezentam. Va sfatuiesc cu draga inima sa cititi acest roman, e scurt, frumos si va aduce putina lumina in vremurile in care poporul nostru a decazut atat de tare.
Spor la citit va doresc! Ma duc repede sa ascult "Lost- Coldplay". Horea, numai tu esti de vina!

1 comentarii:

Anonim spunea...

smecker!!!!! ;) continua tot asa!!!!! :*

Trimiteți un comentariu