... Sa ucizi o pasare cantatoare

marți, 24 aprilie 2012

| | |
Inca o recenzie la una dintre cartile mele favorite. Nu are cum sa nu va placa :)


Asta e o carte care face parte din genul "Toata lumea ar trebui sa o citeasca". Nu imi amintesc sa-mi mai fi placut asa de mult o carte clasica de la Jane Eyre. Pe bune! A fost geniala. Ca sa nu mai spun ca finalul a fost perfect, subiectul e unul care iti incalzeste inima, povestea e captivanta, narata exact cum ar trebui. Pe scurt: O carte excelenta! Cand s-a terminat eram intr-o stare de fericire, amestecata cu confuzie si cu disperarea ca povestea lui Scout si Jem a luat safrsit. Categoric m-a marcat profund, ca sa nu mai pomenesc de faptul ca invataturile si ideile care se desprind din aceste pagini sunt indelung chibzuite si scrise cu o naturalete iesita din comun. Ca sa compun o concluzie la aceasta scurta critica: o ador si o recomand cu caldura tuturor. Si va mai sfatuiesc sa o recititi cand veti fi mai mari, in jur de 35 de ani. Atunci povestea va fi si mai frumoasa si veti desprinde si mai multe intelesuri. Va mai spun, pentru cunostintele voastre generale ca autoarea a primit premiul "Pulitzer" in anul 1961, dupa un an de la aparitia romanului. Si acum sa va povestesc ceva despre "...Sa ucizi o pasare cantatoare":
Povestea se petrece in comitatul Maycomb din sudul SUA, intr-un climat in care, se pare ca si-a trait si scriitoarea copilaria. In acest mic orasel ce pare adormit si bland toata lumea se cunoaste. Insa sub aceasta masca linistita se ascund prejudecatile si intoleranta rasiala si religioasa. Exista trei categorii sociale: albii instariti, albii saraci si negrii, personaje pe care le identificam prin ochii micilor nostrii eroi. Sa va spun care sunt, nu? Toata tarasenia este narata la persoana intai din perspectiva lui Jean Louis, pe scurt Scout, o porecla ce i se potriveste in totalitate (Scout= cercetas in limba engleza). Actiunea graviteaza in jurul ei, al fratelui mai mare pe nume Jeremy (Jem) si a unui prieten ce vine in vacantele de pe parcursul verii pe nume Dill (care e mai mult un personaj episodic, dar are un rol important, fiind "prietenul" lui Scout, pe care il incredinteaza ca se vor casatorii). Prin ochii acestori micuti, care cresc treptat si surprind tot mai mult din aspectele vietii se desfasoara o poveste emotionanta ce trateaza un subiect nesigur in acea perioada: Atticus Finch, tatal eroilor nostii, este avocat si alege sa apere un negru acuzat de un om alb, care se pare ca are multe dovezi. Totusi, convins de nevinovatia lui, Atticus incearca cu toate puterile sa ii demonstreze ca este victima unei inscenari. Bine-nteles ca toate acestea par ceva foarte complex in ochii fetei in varsta de 9-10 ani, pe cand Jem, ajuns in perioada adolescentei, incepe sa vada lumea cu alti ochi. Mentalitatea necoapta a protagonistei, care stie sa distinga lumini si umbre, si care destul de copilaroasa, isi imagineaza alaturi de fratele ei si Dill povesti cu fantome si stigoi despre vecinul lor mereu inchis in casa, Bau Readly, privind lumea printr-o prisma de haz, prospetime si naivitate da povestii un aer aparte care reuseste sa estompeze imaginea unei gloate cuprinse de furie, a unor rasisti duri si insetati de sange si a unor negrii simpli, prigoniti. De asemenea, intalnim personaje care au o latura importanta in poveste si sunt privite inr-o lumina extraordinara de catre Scout: negresa Calpurnia care i-a crescut pe cei doi ( Scout si Jem fiind orfani), matusa Alexandra si batrana domnisoara Maudie Atkinson, aspra in aparenta, dar care stie cum sa se comporte cu copii si, la momentul potrivit, sa le explice de ce e pacat "sa ucizi o pasare cantatoare".
Pana la urma, acest roman este o calatorie in copilarie, in naivitate. Daca stam si analizam profund, totul e metaforic. Dar e simplu: asa o carte cum e asta nu o sa mai gasesti niciodata... Si nimeni, absolut nimeni nu o sa zica "Nu mi-a placut". Pentru ca nu poate, pentru ca nu are cum. Pentru ca se ragaseste in Scout, in Jem, in Dill, in toata lumea aceasta a inocentei, a prospetimii. Va spun doar sa o cititi. Nu va oblig, dar va rog din suflet. Pentru ca o sa va schimbe :)

1 comentarii:

dragdelectura spunea...

Sunt de acord ca "acest roman este o calatorie in copilarie, in naivitate" cu mentiunea ca acea inocenta a copilariei la care se intoarce autoarea e starea care ii permita sa condamne atat de dur discriminarea rasiala, asa cum o face in partea a doua a romanului. O carte foarte buna!

Trimiteți un comentariu