De vorba cu personajele (3)

marți, 15 mai 2012

| | |
Ah, am tot spus ca fac rubrica de azi, si am tot amanat-o, asa ca va rog sa imi scuzati pauza prelungita. Am invatat pentru teze :( Fara alte introduceri, astazi va anunt ca stam la taclale cu Katniss Everdeen din seria extra-formi-fantastica a lui Suzanna Collins (de fapt, stiti voi ca e Suzanne, dar imi aduce aminte de melodia aia cu "Suzana, mi-ai furat banana, eu te spun lu' mama"....a, da ati prins voi ideea). Asa ca, sa trecem la treaba! Si da, rubrica ii este dedicata lui Patty care e o scumpa :)
P.S: Ma scuzati daca mai dau strambe, am citit seria de muuuuult...

Cam toata lumea stie ca Katniss a capatat chipul lui Jennifer Lawrence in urma filmului... care mi-a placut.
Katniss, esti o eroina de neuitat si o persoana altruista. Ai invatat sa te descurci de mica. Poti sa ne povestesti ceva despre copilaria si tineretea ta?
Pai, copilaria mea se imparte in doua etape: cu tata si fara tata. Fiind in Districtul 12, tatal meu se ocupa cu mineritul. Venea acasa in fiecare zi, murdar de funingine, mirosind a carbune si a mina. Chiar daca situatia a fost cum a fost, fara destula mancare si cu conditii foarte proaste, eram o familie fericita. Tata ma ducea sa ma invete cum sa trag cu arcul, cum sa gasesc plante comestibile si cum sa imi castig painea pe care trebuia sa ne-o asiguram pe masa. Ne-am inteles foarte bine si am iubit modul in care ne petreceam timpul liber. Dupa moartea lui, atat eu cat si Prim si mai ales mama, am fost destul de daramate. Mama si-a revenit foarte greu, asa ca eu a trebuit sa preiau fraiele familiei.  O buna bucata de vreme, inainte sa-l intalnesc pe Gale, care facea acelasi lucru, am vanat singura si expusa in padure tot felul de animale. Fie le gateam, fie le dadeam la schimb pentru alte alimente sau paine. Insa inainte sa ma hotarasc ca eu trebuia sa fiu cea care aducea painea pe masa, am fost la fel de absenta si de distrusa ca si mama. Atat eu cat si Prim muream de foame. Mama nu mai avea pofta si statea ore intregi fara sa spuna nimic. Asa l-am cunoscut pe Peeta.
Apropo de Primrose, sora ta. Stim ca conteaza foarte mult pentru tine. Descrie-ne putin relatia voastra.
Prim e un copil mult prea inocent ca sa traiasca in lumea mea, in lumea Panemului si a foametei. Nu mi-o pot imagina omorand nici o musca. Pana si pe motanul ala rablagit, pe care am sugerat sa-l facem tocana, il ingrijeste si ii da din mancarea ei, chiar daca nu ii ajunge. Ca sa nu mai vorbim de capra, care ne-a fost de mare ajutor. E o fata foarte linistita si are un talent de a vindeca, mostenit de la mama. E sensibila, prea sensibila pentru vremurile pe care le-am trait.
Cand i-au extras numele din urna, fata ei era una hotarata sa nu planga, sa nu isi tradeze frica. Insa nu ar fi supravietuit nici o zi in arena. Nu ar putea respira alaturi de ucigasii din celalate districte. De aceea am facut acel sacrificiu. Pentru a-i oferi o sansa la viata, indiferent de cat de putina paine este pe masa, sansa de a creste, de a-si cultiva talentul, de a se indragosti si a-si trai viata cat mai normal posibil. A fost darul meu pentru ea. Si am facut-o pentru ca o iubesc enorm.
Ai aparat-o pe sora ta, salvand-o de la ceva oribil. Insa atunci cand ti-ai dat seama ca vei intra intr-o arena si vei fi nevoita sa ucizi pentru a supravietui, la ce te-ai gandit?
In prima faza nu m-am gandit la absolut nimic decat sa o salvez pe Prim. E ca si atunci cand esti pus intr-o situatie limita si nu te gandesti decat sa o rezolvi. Nu m-am gandit ca ma arunc cu capul inaintea mortii. Nu m-am gandit la nimic. Apoi am fost dusa in acea camera pentru a fi pregatita de plecare si am realizat totul: eu plecam, poate urma sa nu mai imi vad niciodata sora, mama, pe Gale, Districtul, padurea in care vanasem, oamenii plin de funingine de la mine. Totul putea fi pierdut pentru totdeauna. Mi-am promis ca voi face tot posibilul sa castig, insa nu prea credeam in sansa mea. Erau alte districte care se luptau pentru un loc la Jocurile Foamei. Eu nu aveam de ales. Fie luptam, fie muream. Si trebuia sa lupt: pentru Prim, pentru mama, pentru districtul meu si pentru toti cei care credeau in mine, pentru tata. Asa ca m-am hotarat: aveam sa ies vie din cosmarul asta real.
Sa sarim peste fazele cu antrenamentele, care au fost si ele dificile pentru ca trebuia sa atragi atentia. Spune-ne ceva despre arena.
In arena... a fost de cosmar. Totul nu parea decat un joc coordonat, urmarit de fiecare om din Panem, insa acolo totul se simtea: setea, foamea, arsurile, ploaia, fiecare julitura, fiecare intepatura. In fiecare noapte, tunul imi bubuia in urechi, anuntand ca un alt suflet a plecat din aceste Jocuri oribile. Sentimentul de a fi haituit iti da de inteles cum se simte un animal incoltit. Stii ca nu ai scapare, stii ca va trebui sa ucizi macar o persoana ca sa mai supravietuiesti inca o afurisita de zi, ca trebuie sa castigi auditoriu ca sa iti trimita o nenorocita de alifie cand esti pe cale sa mori de arsuri de gradul trei. E teribil, e dureros, e inuman. Amintirile acelea sunt ca si un fel de vis urat, pe care sti ca l-ai trait cu adevarat si nu iti vine sa crezi ca ai mai trecut de o noua zi, un alt tribut care te vrea mort, un alt programator de joc care face tot posibilul sa iti cada un copac din senin in cap si sa te lase lat, ca tunul sa poata suna si ca audienta sa aiba destula actiune.
O intrebare dificila: Peeta sau Gale? Noi inca nu ne-am dat seama..
Nu cred ca pot sa raspund la aceasta intrebare. Nu stiu raspunsul si cred ca nu pot alege intre ei. Nu as putea sa traiesc fara unul sau altul. Conteaza prea mult pentru mine.
Ultima intrebare, Katniss: daca ai sti ca s-a facut un film despre tine si despre Jocuri, ce ai spune?
Sper ca totul a fost trucat si s-au folosit efecte speciale multe. Altfer ar fi mult prea dur, neobisnuit de crud!

Deci, sper ca v-am convins sa cititi aceasta minunata trilogie, pentru ca merita si da un nou sens vietii. Veti vedea :) Revin maine sau joi cu "De peste ocean". See you soon!

8 comentarii:

Evelyn Eve spunea...

Foarte interesanta rubrica aceasta ! Mai ales aceasta postare pentru ca Jocurile Foamei a fost una dintre seriile mele preferate. Imi place mult ideea ta de " interviu ".

dark_eyes spunea...

Multumesc mult! Hm, mi-am imaginat eu ca o sa va placa ideea :)A fost planul meu malefic... si ma bucur ca l-am pus in practica!

Patty spunea...

Aww, ce dragut :o3. Ma simt onorata. Si tu esti o scumpa >:d<
Ma bucur ca i-ai adresat intrebari pertinente si interesante lui Katniss, care este un personaj extraordinar! Si din nou iti spun: mult succes la examene Ale draga :*

dark_eyes spunea...

Multumesc! Doamne, vreau atat de tare sa scap de ele cat mai repede! M-am saturat sa fiu terorizata de ideea cu "Oare intru unde vreau?". Plus ca variantele astea la mate ma omoara...

Rose ღ spunea...

Îmi place mult rubrica! :) Ce zici de Patch Cipriano pentru data viitoare? :>

dark_eyes spunea...

O, da! Buna idee Rose, o iau in considerare :) Dar cred ca va fi doar peste doua saptamani, i-am promis Irinei ca fac despre Tessa next week. Insa Patch...I can't wait! Mersi mult de idee :)

Wild Rose spunea...

Daaaaaaaa!!! Tessa meaa!!! Te rog, te rog te rog intreb-o despre Will...orice, absolut orice, numa vreau sa-i vad recatia....uuu, dupa ce faci cu Ptach am eu o idee Neinfricata :)) (de fapt un diverfent, dar e ok :D)

Patty spunea...

O sa intri unde vrei, o sa vezi. Stai linistita, asa eram si eu in clasa a 8-a :*. Cat despre variantele la mate, nu cred ca exista ceva mai oribil decat ele :))

Trimiteți un comentariu