A swift pure cry de Siobhan Dowd

marți, 30 octombrie 2012

| | | 0 comentarii
What they said: "Shell Talent's life has been hard since the dead of her mam. Her dad has turned his back on reality, leaving Shell to care for her younger brother and sister. She is bored of church, often skips school and shares cigarettes and irreverent jokes with her two friends, Birdie and Declan. When a new young priest, Father Rose, arrives in her small Irish community, something mysteriously shifts and Mam's spirit seems to return to earth, kindly ghost. 
But when Shell finds an old pink satin dress in the back of Dad's wardrobe, strange and terrible events are unleashed. She finds herself the centre of an escalating scandal that rocks Coolbar to it's foundations and all her courage and strength is needed to face the ordeal, in this magnificent and heartbreaking debut novel inspired by a true story.

 What I say:  Ei, fir-ar, nu stiu cum sa incep... De zece minute tot scriu si sterg si scriu. Da, va ganditi bine. Mie nu mi s-a mai intamplat ceva de genul niciodata. Cartea asta a fost incredibila, dar nu stiu daca am inteles-o chiar perfect. Oare am inteles-o bine?  Daca mi s-a parut ca "De veghe in lanul de secara" mi-a dat de gandit, inseamna ca nu am citit nici o carte scrisa de Siobhan Dowd. Stilul ei este pur si simplu... magic. Felul sensibil in care descrie lucrurile din perspectiva protagonistei, modul in care expune oraselul Coolbar pentru ochii infometati ai cititorului, culorile pe care le foloseste ca sa reprezinte o paleta de sentimente cat mai vasta, totul este construit in cel mai mic si mai perfect detaliu. Fiecare cuvant are locul lui, fiecare replica este gandita si calculata de mintea complexa a autoarei. De la coperta, la poveste si pana la multumiri, totul este ireprosabil, trezind in tine niste emotii confuze pe care nu stii cum sa le redai intr-o amarata de recenzie...
Cum bine ati ghicit, cartea asta mi-a fost recomandata de profa mea de engleza, o semi-zeita a cartilor :) Ea ne-a luat pe toti din clasa si ne-a dus pana la Consiliul Britanic, ca sa ne facem abonamente. Nici nu iti vine sa crezi cate carti nedescoperite zac in biblioteca aia micuta. De-abia astept sa dau o fuga ca sa mai imi iau ceva carti :) Daca aveti BC la voi in oras, sa nu va vad fara abonament!
Si da, m-a avertizat ca este o carte heartbreaking (aaaa...scrie si pe coperta!), dar eu nu si nu, vreau sa o iau pe asta. Ma trezesc ca sunt la pagina 100 si ceva si nu am inteles nici macar o iota. Povestea mi se parea atat de confuza! Ma intrebau colegii cum e cartea, iar eu nu puteam raspunde decat cu "Nu stiu inca. Sunt putin cam in ceata..." Unii ma sfatuiau sa o las balta si sa ma apuc de altceva (ma asteapta inca 15 carti pe masa). Dar am simtit eu ca povestea o sa se clarifice mai tarziu, si chiar asa a si fost. Sunt extrem de fericita ca nu am ascultat lumea si m-am luat dupa propriile mele instincte. As fi ratat o carte mai mult decat extraordinara. Sa o citesc a fost o provocare, dar la sfarsit mi-am dat seama ce capodopera tin in mana.
Si totusi, ceva nu ma lasa sa imi vad de Delirium 2. Am sentimentul ca "A swift pure cry" are atat de multe de oferit, si eu am primit destul de putin. Stiu ca, dupa sute de cuvinte se ascund sute de pasaje secrete cu mesaje codificate care asteapta sa fie intelese, dar momentan este peste puterea mea de intelegere. Mi-am comandata si eu cartea de pe Libris, daca tot era promotie. Promit ca, dupa cativa ani o sa o iau sa o recitesc. Poate atunci reusesc sa mai decodific niste mesaje.
In romanul lui Dowd gasim prezentata o Irlanda a anului 1984. Actiunea se petrece intr-un orasel mic, de la malul marii. Genul acela de loc unde toti se cunosc si vestile calatoresc de la o casa la alta cu viteza luminii. Aici ne intalnim cu Shell Talent, o fata obisnuita de 15 ani. Doar ca viata ei este extrem de iesita din comun. Dupa moartea mamei sale, protagonista a ramas singura, cu un frate si o sora de ingrijit si un tata ce cade in patima alcolului si devine fanatic religios. Totul se duce de rapa, iar credintele lui Shell nu mai au nici o valoare si incep sa paleasca.
Apoi apare Parintele Rose. Si eroina noastra incepe sa creada din nou in speranta. Incepe sa vada lumea cu alti ochi. Mama apare tot mai des, o prezenta calauzitoare ce o ghideaza pe Shell prin intunericul unei povesti care o sa faca sa plangeti ca si un copil...
O recomand cu toata caldura. Aveti rabdare si studiati fiecare paragraf, pentru ca nu este o lectura usoara si nici o poveste obisnuita, cu happy-end. E o poveste adevarata.

Titlu: A swift pure cry
Autor: Siobhan Dowd
Nr. pagini: 320
Editura: David Fickling Books

Concurs "Eragon" de Christopher Paolini

duminică, 28 octombrie 2012

| | | 2 comentarii
E inca weekend, maine ne trezim cu o ora mai tarziu si poate o sa vedem si prima zapada (la mine, la Cluj, cam asa se preconizeaza). Insa, ca sa nu fiti suparati ca maine e inca o zi de luni, am decis sa va fac si eu o bucurie... Am de oferit un exemplar nou-nout din primul volum al ciclului "Mostenirea" de Christopher Paolini, a carei recenzie o gasiti aici. Insa, ca sa o primiti, aveti de facut si voi ceva...
Mi-a fost dor sa fac un concurs, si dat fiind faptul ca am avut acum ocazia, va propun unul de creatie. Nu va suparati ca trebuie sa munciti putin, in viata nimic nu este gratis...Si totusi, cerinta din concursul asta o sa va faca placere, deoarece nu e dificila si o sa aduca zambete pe buze. Plus ca nu este foarte subiectiv, ca sa nu va plangeti ca o sa neindreptatesc pe cineva (desi, pana acum, nu am avut astfel de obiectii). Vreau ca, intr-un mail pe care o sa il trimiteti pe adresa Alexandracengher09@gmail.com, sa imi povestiti o intamplare frumoasa din copilarie. Cand o sa jurizez, nu o sa pun accentul atat de mult pe povestioara voastra, cat pe atmosfera pe care o surprindeti. Cu alte cuvinte, cu cat redati mai bine sentimentele si gandurile pe care le aveati in copilarie, cu atat mai multe sanse aveti sa castigati. In plus, vreau sa vad coerenta si descriere.
Va puteti inscrie pana pe data de 18 noiembrie inclusiv, iar in urmatoarea zi voi anunta castigatorul. Daca nu va este foarte greu, as prefera sa anuntati printr-un comentariu cei care va inscrieti pentru ca, in cazul in care nu primesc compunerea voastra, sa o retrimiteti. Sa ne luam masuri de siguranta, nu?
Bun, cred ca am spus totul, deci va urez mult succes tuturor si noapte buna!

Hana (Delirium 1.5) de Lauren Oliver

sâmbătă, 27 octombrie 2012

| | | 3 comentarii
What they said: "The summer before they're supposed to be cured of the ability to love, best friends Lena and Hana begin to drift apart. While Lena shies away from underground music and parties with boys, Hana jumps at her last chance to experience the forbidden. For her, the summer is full of wild music, dancing—and even her first kiss.
But on the surface, Hana must be a model of perfect behavior. She meets her approved match, Fred Hargrove, and glimpses the safe, comfortable life she’ll have with him once they marry. As the date for her cure draws ever closer, Hana desperately misses Lena, wonders how it feels to truly be in love, and is simultaneously terrified of rebelling and of falling into line.
In this digital story that will appeal to fans of Delirium and welcome new admirers to its world, readers will come to understand scenes from Delirium through Hana's perspective. Hana is a touching and revealing look at a life-changing and tumultuous summer."


What I say: Fiind ca am fost pur si simplu fascinata de Hana in "Delirum", de-abia asteptam sa citesc nuvela din perspectiva ei. Nu mi-a inselat de loc asteptarile, dar mi-a schimbat total punctul de vedere asupra acestui personaj. Dar sa o luam cu incetinitorul.
Cum Dumnezeu poate autoarea asta sa scrie atat de uimitor in doar 64 de pagini? Chiar daca nici nu ai inceput bine nuvela si o si termini, "Hana" mi-a dat impresia unei carti adevarate. Are o descriere la fel de buna ca si primul volum al seriei, actiune din belsug si o transpunere la fel de buna. E incredibil ce reuseste sa faca Lauren in atat de putine cuvinte. Nuvela de fata mi-a transmis multe emotii, unele dintre ele fiind contradictorii, iar conexiunea cu personajul-narator este realizata la un nivel superior care iti permite sa te pui pur si simlu in locul personajului. Astfel am aflat si ce gandeste Hana :)
Daca primul volum mi-a dat impresia ca Hana este genul de persoana care se arunca cu capul inainte in orice situatie si spune mereu ce gandeste, carticica asta mi-a aratat ca personajul este mult mai complex de cat credeam ca va fi. Modul de gandire al Hanei este total opus unei fete care face parte din genul de mai sus. In schimb, protagonista m-a uimit prin multimea de ganduri destul de profunde si sentimentele care ajung sa se bata cap in cap de cele mai multe ori. Cel mai des, am avut senzatia ca eroina nu stie ce sa simta, cum ar trebui sa se comporte. Ar fi vrut sa spuna mai multe, sa isi expuna intr-un fel vulnerabilitatea, insa din pacate nimeni nu a fost prea atent ca sa isi dea seama ca Hana are o batalie grea in interiorul ei. Nici macar Lena, prietena ei cea mai buna, nu a sesizat acest lucru. Daca in volumul anterior am inceput sa o simpatizez destul de mult pe Lena, aici mi-a fost expusa drept o persoana mult prea neatenta, prea indragostita si cufundata in propria ei lume. Hana se cufunda in oceanul ei de nefericire, ascunzandu-si mereu sentimentele si acoperind-o pe prietena ei cea mai buna, insa nimeni nu a fost langa ea sa o scuture de umar si sa ii spuna ca totul va fi bine. Pentru mine a fost o mare dovada de egoism. Mi-a fost extrem de mila de fata pe tot parcursul povestii, iar finalul m-a lasat cu un gust amar, dar si o urma de usoara intelegere. Totusi, l-am recitit iar si iar, in speranta ca nu am inteles bine. N-am avut eu norocul asta...
Mi-ar fi placut ca Hana sa aiba propria ei poveste cu happy-end, sa isi gaseasca si ea cavalerul, insa stiam de la inceput ca nu va fi asa. Cu ajutorul eroinei am inceput sa am acces la niste informatii superioare despre organizarea Portlandului, informatii pe care Lena sau Alex nu le aveau. Am apreciat faptul ca vad o alta perspectiva, o alta mentalitate a unui loc despre care vroiam sa aflu neaparat mai multe. Si de-abia astept urmatoare nuvela. Insa povestea Hanei a fost trista. Genul de carte heartbreacking, care te lasa cu ochii in lacrimi si cu mintea in ceata.
Nu o sa mai pun scurta povestire pentru ca... dezvaluie destul de multe. Si o aveti sus, in engleza. Va spun doar ca, daca vreti sa cititi seria, nu sariti peste "Hana".


Titlu: Hana- a Delirium story
Autor: Lauren Oliver
Nr. pagini:  64
Editura: HarperCollins Publishers

Din aceeasi serie:

  • Delirium (vol. 1)
  • Pandemonium (vol. 2)
  • Annabel (vol. 2.5)- coming soon...
  • Requiem (vol. 3)- coming soon...

Fratia Pumnalului Negru vol. 1 la Leda

vineri, 26 octombrie 2012

| | | 0 comentarii

NOPŢI DE PATIMĂ, primul roman din seria FRĂŢIA PUMNALULUI NEGRU de J.R. Ward
Bestseller New York Times

La adăpostul nopţilor din Caldwell, New York, se duce un război pe viaţă şi pe moarte
între vampiri şi exterminatori. Populaţia civilă de vampiri, ameninţată de atacurile asasinilor fără inimă, este apărată de şase războinici care se luptă pentru supravieţuirea rasei lor formând temuta şi misterioasa Frăţie a Pumnalului Negru.
Dar niciunul dintre ei nu inspiră atâta teroare şi admiraţie printre duşmani ca Wrath, conducătorul lor, ultimul vampir pursânge de pe Pământ.
Atunci când unul dintre cei mai redutabili luptători este ucis, lui Wrath îi revine sarcina de a o iniţia pe fiica acestuia, jumătate vampir, jumătate om, în lumea tainică şi înfiorătoare a morţilor vii. Beth Randall se trezeşte astfel fără apărare în faţa necunoscutului senzual şi periculos care o vizitează într-o noapte cu ochii acoperiţi de umbre. Dar, curând, tânăra descoperă că atingerile lui stârnesc în ea senzaţii care întrec orice închipuire, dar şi o foame care ameninţă să îi devoreze pe amândoi…

Delirium de Lauren Oliver

marți, 23 octombrie 2012

| | | 9 comentarii
What they said: "Before scientists found the cure, people thought love was a good thing. They didn’t understand that once love -- the deliria -- blooms in your blood, there is no escaping its hold. Things are different now. Scientists are able to eradicate love, and the government demands that all citizens receive the cure upon turning eighteen. Lena Holoway has always looked forward to the day when she’ll be cured. A life without love is a life without pain: safe, measured, predictable, and happy.

But with ninety-five days left until her treatment, Lena does the unthinkable: She falls in love"

What I say: Cum. Am. Supravietuit. Fara. Sa. Citesc. Cartea. Asta?!
Adica, stiam de atata vreme despre ea si nu am pus mana sa dau "comanda" pana cand m-a luminat Roxtao? Fara giveaway-ul ei as fi inca nestiutoare? Cum ma mai suport?
Terminand cu problemele mele existentiale (sa stiti ca sunt inca certata cu mine), volumul lui Oliver m-a lasat masca de uimire. Nu stiu la ce ma asteptam, dar am cam dat-o-n bara cu presupunerile. Nu am citit absolut nici un review sau comentariu de pe Goodreads pentru ca imi era frica de spoilere si de alte critici prin care puteam sa deduc ce se intampla in carte. Stiam doar ideea principala si nota de 4.07. Asa ca recenzia mea este suta la suta prima pe care o citesc :) Mai vad eu dupa...
Probabil ca va dati deja seama ca ador cartea asta. A devenit una dintre preferatele mele foarte rapid. Si nu este din cauza personajelor, cum se intampla de obicei, ci din cauza stilului, a conceptiei in sine. Lauren Oliver este o zeita a cuvintelor. Totul, de la descriere pana la dialog, este construit cu multa migala, fiecare cuvant la locul lui, astfel incat firul narativ curge de la sine, foarte natural. Nimic nu este fortat sau introdus aiurea. Stilul autoarei m-a impresionat in mod deosebit si cred ca Lauren este una dintre cele mai bune scriitoare pe care le-am citit.
Insa si ideea cartii completeaza si ajuta maniera de scriere. Fara povestea asta, cuvintele lui Lauren ar parea mult mai banale. De exemplu, atunci cand sunt descrise primele sentimente prin care protagonista isi da seama ca se indragosteste, Oliver se sprijina pe faptul ca totul, de la tremuratul vocii pana la ritmul accelerat al inimii, este nou in lumea pe care o creeaza. Primele simptome ale bolii-amor deliria nervosa- sunt descrise atat de colorat, atat de realist, incat ai senzatia ca tu esti Lena si simti fluturii care ti se zbat in stomac. Transpunerea cititorului in carte este, in cazul de fata, foarte reusita. Pur si simplu te cufunzi in carte si traiesti acolo. Asta e un sentiment autentic, nu? Multi cititi numai pentru a simtii cum sunteti trasi in alta lume. Daca e si cazul vostru, "Delirum" o sa fie foarte bine primita.
Mi-a placut modul in care erau expuse gandurile Lenei. Mi s-au parut potrivite situatiei, deloc nenaturale. Fiecare traire se infatiseaza intr-un mod placut, captand cititorul intre paginile cartii. Am apreciat si pasajele descrptive, chiar daca incetineau ritmul actiunii destul de mult. Dar pana la urma asta le este rolul, nu?
Un fapt care m-a surprins este asemanarea dintre "Delirium" si "Uratii". Sigur, povestea nu este aceeasi, dar am observat ici-colo niste aspecte care coincid: operatia si varsta la care esti nevoit sa o faci, existenta unor forte rebele care incearca sa fie ascunse, ezitarea eroinei intre ceea ce stie si adevarul despre lumea falsa in care traieste. Insa, personal, am admirat mai mult seria lui Oliver. Are acel ceva care te face sa nu o mai lasi jos din mana.
Mi-au placut mult si personajele, iar Lena, desi la inceput mi s-a parut prea "cuminte", a evoluat surprinzator pe parcursul volumului, devenind, spre final, un caracter puternic. Tot respectul pentru transformarea ei. Hana a fost personajul de care am fost pur si simplu fascinanta si o iubesc dublu pe Lauren pentru nuvela din perspectiva ei. O termin si vin cu recenzia. Alex mi s-a parut foarte dulce, mai ales spre final, dar nu e genul meu de crush. Si vreau sa vad ce se mai intampla cu Grace, verisoara Lenei. Simt ca fata aia o sa aiba ceva de spus mai incolo. O prezentare super scurta, dupa care ma opresc, ca sa nu va stric placerea lecturii...
Intr-un Portland distopic si foarte linistit, intalanim pentru prima oara un concept special. Dragostea este considerata ca fiind cea mai grava boala si toti cei infectati sunt renegati sau pur si simplu dispar peste noapte. O operatie perfectionata de-alungul timpului are grija ca toti locuitorii sa fie protejati de efectele amor deliria nervosa. Dar pana la 18 ani, populatia este expusa. Exista sute de norme de siguranta, sute de reguli impuse si sute de oameni care vegheaza asupra orasului, asigurandu-se ca boala nu atinge nici un centimetru orasul. Insa nici toate masurile de protectie din lume nu pot sa tina la distanta dragostea. Si Lena o simte pe propria ei piele....
Categoric va rog sa o cititi! Merita din plin :)

Titlu: Delirium
Autor: Lauren Oliver
Nr. pagini: 480
Editura: HarperTeen

Din aceeasi serie:

  • Delirium (vol.1)
  • Pandemonium (vol.2)
  • Annabel (vol. 2.5)- coming soon...
  • Requiem (vol.3)- coming soon...



Trezita in zori de zi :)

| | | 0 comentarii
Yeeeeey! Apare SF2! De-abia astept :)


TREZITĂ ÎN ZORI DE ZI, vol. 2 din seria SHADOW FALLS de C.C. HUNTER

Kylie luptă în continuare să facă faţă vieţii din lumea reală, dar şi celei din lumea fiinţelor supranaturale din care nu este sigură că doreşte să facă parte. Întrebarea Ce fel de creatură sunt eu? o urmăreşte continuu şi îşi doreşte mai mult decât orice să găsească răspunsul. Înconjurată de vampiri, vârcolaci, metamorfi, zâne şi vrăjitoare, trebuie şi ea, la rândul ei, să descopere ce puteri are şi ce loc ocupă în marea familie a creaturilor din lumea fantastică.
Dar, până atunci, are de înfruntat o fantomă insistentă care îi tot repetă că o persoană dragă ei îşi va pierde viaţa în curând, dar şi o creatură venită din partea întunecată a lumii supranaturale, care o urmăreşte pas cu pas. Curajoasa Kylie depăşeşte obstacole, realizează lucruri de care înainte nu era capabilă, trece prin momente palpitante şi tulburătoare, alături de adevăraţii prieteni.
Şi fiindcă totul se petrece în Shadow Falls, o tabără de adolescenţi, nu poate lipsi nici povestea romantică. Cine va fi alesul? Seducătorul Derek sau vârcolacul Lucas?

O carte amuzantă, emoţionantă, romantică, dar pe alocuri şi cu scene de-a dreptul înfricoşătoare, cu răsturnări de situaţii nebănuite şi cu personaje minunate care – indiferent dacă sunt vampiri sau vârcolaci, fiinţe umane ori metamorfi –  ne arată că la minunata vârstă a adolescenţei totul devine posibil.

Reprezentanti BOTC- Etapa 2

luni, 22 octombrie 2012

| | | 3 comentarii
Uite ca am ajuns si aici (spuse-i eu cu o voce ragusita si cu febra 38...). Momentul mult asteptat de toate fetele cititoare care au propus baitii pentru turneu :) Tocmai am dat startul celei de-a doua etape din "Batlle of the crushes"!

Si acum, iata vedetele noastre... Au trecut printr-o selectie dura, asa ca sper ca veti fi multumite :)

Adrian Ivashkov - Academia Vampirilor
Christian Ozera - Academia Vampirilor
Dimitri Belikov - Academia Vampirilor
James Stark - Casa Nopţii
Roman - Georgiana Kincaid
Patch Cipriano - Îngerul Nopţii
Damon Salvatore - Jurnalele Vampirilor
Shane Collins - Vampirii din Morganville
Jace Wayland - Instrumente Mortale
Will Herondale - Dispozitive Infernale
Daniel Grigori - Damnare
Eric - Vampirii Sudului
Four - Divergent
Zach Goode - Fetele Gallagher
Cristophe - Altfel de îngeri
Warner - Spulberă-mă

Stiu ca sunteti super-entuziasmate si multe dintre voi o sa sara pe acealsi personaje, dar regula e ca un baiat poate fi distribuit la doar maxim 3 bloggerite (sorry....). 
Asa ca va invit sa lasati comenatriile voastre pentru a alege crush-ul pe care o sa il reprezentati. O sa ne straduim sa va implinim cerintele :)
Mult succes si keep fangirling! 

Recenzie "Cum sa nu te lasi dus de nas de o fata...sub acoperire"

sâmbătă, 20 octombrie 2012

| | | 1 comentarii
What they said: Cammie Morgan, care o viziteaza pe colega ei de camera, Macey, la Boston, e convinsa ca o asteapta un sfarsit interesant al vacantei de vara. In definitiv, e acolo ca sa asiste la nominalizarea tatalui lui Macey la visepredentia Statelor Unite. Dar cand esti eleva la cea mai buna scoala din lume (pentru spioane), cuvintele "interesant" si "periculos" nu sunt foarte diferite. Fetele se gasesc dintr-odata implicate intr-un complot, o rapire spectaculoasa, si doar talentele lor de spioane le pot salva.
Curand, Cammie formeaza alaturi de Bex si Liz echipa personala de securitate a lui Macey in turneul de campanie si incearca sa raspunda la intrebarile: Cine e pe urmele lui Macey? Si cum pot Fetele Gallagher sa ii asigure prietenei lor protectia? In fiecare clipa, tinerele trebuie sa-si foloseasca pregatirea de spioane, caci miza devine tot mai mare, iar Cammie se apropie din ce in ce mai mult de groaznicul adevar..."
What I say: Acesta e ceea ce numesc eu un roman "Twister". Pana acum, trebuie sa recunosc cu toata sinceritatea ca primele doua romane au fost pur chick-lit. Da, aveau multa actiune, da, aveau caracteristicile unor carti... carti, dar nu mi-am putut scoate gandul din cap. Dar volumul asta a schimbat totul. E absolut fenomenal si intr-un glorios final, mi-a deschis ochii la adevarul din fata mea: asta e, intr-adevar, o serie de actiune! O serie adevarata!
M-am obisnuit cu stilul lui Ally, care propulseaza o situatie dificila pe la inceputul volumelor, dar ceea ce s-a intamplat in carte m-a facut sa spun "OAU!" din primele 30 de pagini. Trebuie sa ai destul curaj sa folosesti o situatie dificila chiar la inceputul unui volum, dar asta dezvaluie ca Ally chiar are totul sub control. Tipa stie ce face si e sigura ca, in ciuda faptului ca romanul nici nu a inceput bine, are cu ce completa si pe parcursul lui. Puncte extra din partea mea pentru stil :)
 La o viziune mai pe larg, "Cum sa nu te lasi dus de nas de o fata... sub acoperire" e plina de suspans. Este genul de carte care te tine cu sufletul la gura chiar si in momentele "lejere". Are atmosfera aceea superba de "chiar daca totul pare ok, nu e, si tu stii asta, deci asteapta-te la surprize!" Imi place cum, cu fiecare pagina, cartea te obliga sa stigi mental "Ei, haide! Trebuie sa fie asa, nu?". Si chiar cand credeai ca stii totul, ca ti-ai dat seama de ceea ce ar putea urma, atunci cade bomba. Toate presupunerile tale au fost, bine-nteles, complet gresite, iar noul ritm al povestii te lasa fara grai, fara nici o idee fata de ce s-ar mai putea intampla. Noua intorsatura capata amploare si totul se desfasoara in cea mai perfecta atmosfera, tipica pentru o carte de spionaj.
Si Cammie se transforma mult. De fapt, e mai corect daca spun ca e fortata sa se transforme. Din fata care credea ca singura ei problema este dragostea adolescentina, tanara noastra eroina devine, in adevaratul sens al cuvantului, o spioana. Mentalitatea, modul de a actiona in situatii dificile si planul propriu- zis intr-o situatie de criza sunt mai bine descrise, iar daca "Fetele Gallagher" va impresionat prin limbajul de specialitate si actiunea "thriller- politista" care e expusa, veti adora volumul trei.
Totusi, aceasta carte vine cu doua dezavantaje: primul, pe care sunt sigura ca toti o sa il remarcati este diminuarea numarului de glume si replici haioase. Eu inteleg perfect: cand esti prins intre situatiile dificile, nu iti arde de umor. Desi, in unele cazuri, era loc de cateva pasaje amuzante. Al doilea dezavantaj, care pentru mine nu a fost chiar atat de pronuntat, dar s-a resimtit totusi, este lipsa elementului romance. In volumul de fata, scenele dintre Cammie si Zach sunt aproape strict profesionale, cu foarte putin romantism din volumele anterioare. Insa aceste doua neajunsuri sunt compensate de ritmul electrizant al cartii. Cu alte cuvinte: majoritatea dintre voi o sa o adorati.
In situatia initiala, o gasim pe eroina noastra, Cammie, in Boston, unde este chemata de prietena ei, Macey (paunul... la faza asta chiar am ras!) pentru a-i fi alaturi in campania electorala. Eroina si colega ei trebuie sa isi pastreze acoperirea si sa dea impresia ca sunt doar niste fete normale, de la o scoala de fite. Insa o intorsatura grava, ce are loc, nici mai mult, nici mai putin, pe un acoperis, le determina pe cele doua si pe intreg Colegiu Galllagher, sa fie in maxima alerta. Cand toti ochii sunt atintiti asupra voastra si nimic nu e ceea ce pare, e greu sa iti pastrezi calmul si sa actionezi cum trebuie. Si asta e exact ceea ce Cammie, Bex, Liz si Macey trebuie sa faca.
Nota maxima de la mine :)


Titlu: Cum sa nu te lasi dus de nas de o fata... sub acoperire
Titlu original: Don't judge a girl by her cover
Autor: Ally Carter
Anul aparitiei: 2009
Editura: Leda (imprint al Grupului editorial Corint)

Din aceeasi serie:
  • Daca ti-as spune ca te iubesc, ar trebui sa te omor (vol. 1)
  • Pe cuvant de spioana (vol. 2)
  • Doar cei buni spioneaza de tineri (vol. 4)
  • Out of sight, out of time (vol. 5)- comming soon si in Romania

Evernight 2 in curand la Leda

vineri, 19 octombrie 2012

| | | 0 comentarii

Născută din părinţi vampiri, Biancăi i s-a spus întotdeauna că e menită să devină aidoma lor. Dar s-a îndrăgostit de Lucas, un irezistibil vânător de vampiri infiltrat la Academia Evernight, şcoala-internat exclusivistă la care este elevă. Bianca este hotărâtă să fie împreună cu Lucas, chiar dacă pentru asta e nevoie să-i mintă pe vampirii puternici din Evernight.

Propriile minciuni o împing în adâncul misterelor şcolii, şi descoperă că până şi cei în care are cea mai mare încredere îşi au propriile secrete întunecate. Când o forţă fantomatică începe să atace academia – având-o pe Bianca drept ţintă –, ea descoperă adevăruri şocante din propriul trecut, care-i vor schimba pentru totdeauna viitorul.

“Odată ce am început să citesc EVERNIGHT, n-am mai putut-o lăsa din mână. De-abia aştept volumul următor din seria Claudiei Gray!” – L.J. Smith, autoarea seriei Jurnalele Vampirilor, bestseller New York Times


Pentru mai multe informaţii, vizitaţi www.claudiagray.com

Cartea are 384 de pagini, formatul 13 x 20 cm, este cartonată fără supracopertă. Preţul de listă este 39,90 lei, iar la precomandă beneficiaţi de 25% reducere şi transport gratuit.

Battle of the crushes

marți, 16 octombrie 2012

| | | 0 comentarii

Ce mai fac dragele mele fangirls? <3 Daa, sunt mândră să vă spun că blogurile Aripi de hârtie ,Alexandra's library şi Addicted to books formează un trio, de acum :>

 Ştim că nu suntem singurele care suspină după Jace, Will, Patch (..şi lista poate continua :D), şi fiecare dintre noi, oricât de rece ar fi toamna asta, tot ne mai ajunge un personaj la inimoară şi ne încălzeşte cu iubibilitatea lui. Şi aici vorbim de cum-se-poate-să-nu-l-adori-Dimitri, durul-sensibil Four, latino-lover-ul Sam şi mulţi, mulţi alţii. Şi, pentru că îi iubim aşa mult, ne-am gândit la un tur în care să... ei, bine, să îi celebrăm :D
Turul Battle of the crushes se va împărţi în mai multe etape. În prima etapă, adică prima săptămână, se vor alege băieţii care ne vor onora cu prezenţa în turul nostru. În a doua etapă, se fac înscrierile de bloguri: atâţia băieţi vor fi, atâtea bloggeriţe îi vor reprezenta şi aşa, în celelalte etape, bloggeriţele noastre îşi vor folosi charisma într-o postare care să îi reprezinte pe băieţii noştri dragi. Aşadar, se vor duela, pe rând, până în marea finalăăă *vocea tipului cu THIS IS  SPARTAA!*

Deeci, dăm startul primei etape!
 Aşteptăm cu drag comentariile voastre cu Top 5 personaje masculine care v-au ajuns la inimioară. Săptămâna viitoare, vom alege reprezentantele.
Oare cine va câştiga? :>
Oly one way to find out

Keep fangirling! ^^

Recenzie "Pe aripile vantului"

duminică, 14 octombrie 2012

| | | 6 comentarii
What I say: Cartea mea preferata. Da, uite, am spus-o! Nu cred ca "Pe aripile vantului" va putea fi vreodata detronata de nici o carte. Nu cred ca atunci cand imi voi aminti de Scarlett O'Hara sau de Rhett Butler, nu ma voi duce sa iau cartea din biblioteca si sa rasfoiesc paginile in cautarea febrila a acelor pasaje care m-au facut sa sucesc povestea pe toate partile, zi si noapte. Nu cred ca as putea sa o compar cu alta carte. Si nu cred ca ma voi putea opri vreodata din a-mi imagina continuarile lasate sa se invarta anume de acel final deschis. De n-ar fi fost acel final deschis...
Pun pariu ca toti ati pus mana pe o carte clasica la viata voastra. Poate ca va placut, poate ca nu. Surorile Bronte, Jane Austen, alte nume care va par cunoscute. Nu despre asta vorbim. Vorbim despre toate cartile din lume. Pariu ca aveti cel putin o carte pe care, atunci cand ati terminat-o, ati simitit ca va incearca un sentiment straniu. Da, de acela vorbesc. Simti ca ai pierdut un prieten, o parte din tine, ceva ce iubeai si pe care nu vroiai sa-l pierzi niciodata. Sentimentul acela il am si eu, amplificat de cateva zeci de ori. Alimentat de afurisita de recunoastere ca nu o sa mai citesc asa ceva nicioadata. Cum poti sa egalezi maiestria lui Margaret?
Am devenit una cu personajele, iar ele au devenit una cu mine. Au devenit prieteni, dusmani, alte fiinte cu care ma confundam cand deschideam volumul. Stiti sentimentul, nu? Am trait toata povestea cu o intensitate indusa de stilul de scriere al autoarei. Cand Scarlett s-a prabusit in pamantul Tarei, m-am prabusit si eu, simtind sub palmele indurerate moliciunea solului rosu din Georgia. Cand eroina era speriata de razboiul ce batea la usa, am fost si eu la fel de ingrozita, incercand sa gasesc o solutie ca sa scap. Interactiunea cu personajele a fost deosebita, cum nu am mai intalnit niciodata.
Ganditi-va la urmatorul lucru: eu urasc rasismul. Nu suport gandul ca negrii nu sunt egali cu albii. Detest persoanele care cred ca culoarea pielii are importanta si ca persoanele cu tenul mai inchis sunt automat destinate sclavagismului. Zi de zi ma confrunt cu rasismul si incerc sa le arat oamenilor ca nu au dreptate, ca toti suntem egali in fata Lui. Si eu sunt mai inchisa la ten. Stiu cum e sa fi marginalizat din cauza ca pielea ta nu e de culoarea portelanului.
Insa, in timp ce citeam "Pe aripile vantului", toata chestia asta cu negrii mi s-a parut extrem de fireasca. De ce? Din cauza stilului lui Mitchell, din cauza gandirii personajului principal, din cauza povestii. Cate dintre cartile pe care le-ati citit v-au facut sa uitati de proprile voastre concepte, opinii, ganduri? Eu le pot numara pe degetele de la o mana. Insa cartea asta le intrece pe toate.
Ador cartile in care inca se foloseste trasura, doamnele au rochii dichiste si domnii sunt mereu la patru ace, deci e lesne de ce am ales una in care actiunea se petrece in jurul anilor 1800. Insa, spre deosebire de alte dati, in care stiam la ce sa ma astept, aici nu aveam nici cea mai vaga idee, nici macar o presupunere. La inceput am crezut ca e un roman de dragoste, dar dupa un sfert din carte, am abandonat rationamentul. Roman de actiune? Nu se potriveste. Atunci in ce gen se incadreaza "Pe aripile vantului"? Nici acum nu am aflat, dar daca e sa ma iau dupa ce cred as spune ca e un mozaic de genuri: are o poveste de dragoste care iti topeste inima, e un roman de razboi pentru ca prezinta luptele aprige dintre confederati si yankei, e un roman psihologic pentru ca expune detaliat gandirea personajelor, obligandu-ne sa ne transpunem in locul lor si sa analizam situatia. Exista si categoria "roman perfect"? Pentru ca eu acolo as incadra-o.
Daca ar fi sa fac o mini- prezentare, cum m-am obisnuit, aici am probleme serioase. E ca si cum as incerca sa descriu ce se intampla in "Cantec de Gheata si Foc". Aproape imposibil. Pentru ca, desi eroina noastra acapareaza cea mai mare parte din carte, firul ei este foarte des impletit  cu firul altor personaje. Scarlett nu ar fi Scarlett daca nu ar avea un intreg alai in spate. Cam asa e si in viata reala, nu?
Scarlett O'Hara e genul de fata la care toti viseaza. Are parul matasos, de culoarea castanei, ochi verzi ca de pisica ce scanteaza siret, silueta de invidiat si o atitudine greu de obtinut. Rochiile ei sunt cele mai frumoase, plantatia tatalui ei ei una dintre cele mai renumite si este pe departe, cea mai curtata fata din tinut. Cand eroina isi pune in minte ceva, exista o singura varianta: va capata ceea ce isi doreste. Dar dupa cum bine stiti, nu se intampla mereu cum vrei tu, iar viata nu e roz, in cea mai mare parte a timpului. Un lung sir de evenimente o vor transforma pe protagonista, iar la sfarsit, veti ajunge sa o indragiti chiar si atunci cand are momente mai putin bune.
Sigur, acum imi veti spune: de ce sa citim o carte cu o fitoasa de anii 1800? Nu avem destule in viata reala? Si aici vine partea in care eu raman fara replica (pentru aproximativ prima oara in istoria blogului). Pentru ca nu vreau sa va spun, pentru ca n-am cum sa va explic. Dar pot sa va dau un sfat: inchideti ochii (la figurat, bine-nteles) si lasati-va purtati de val. Incercati sa va inlaturati barierele care va constrang mentalitatea si sa va lasati proprile opinii, pareri si ganduri la o parte. Cu alte cuvinte: lepadati-va de voi (oau, suna de parca as fi din Abnegatie sau de la Biserica!). Astfel veti putea primi cartea asa cum se cuvine, si jur ca o sa o adorati. O sa devina cartea voastra preferata! Pe cuvantul meu :)

Titlu: Pe aripile vantului
Titlu original: Gone with the wind
Autor: Margaret Mitchell
Anul aparitiei: 1936
Editura: Adevarul                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                          

De peste Ocean (5)

joi, 11 octombrie 2012

| | | 0 comentarii
Va rog sa ma scuzati pentru absenta prelungita, am luat doar o mica "pauza" de la Blogger din cauza scolii. Cam pe la ora asta termin si eu de invatat (desi nu ma supar, doar e biologie) si inca mai am de facut cateva chestii, deci poate ca ma voi culca la ora unsprezece... "happy me". De asemenea, ziua de luni a fost cam oribila, deci am lasat Palavrageala pe data aviatoare. Inca o data, trilioane de scuze :) Nu o sa se mai inample.
Si acum sa ne apucam de rubrica asta, care a cam stationat un timp.
Cartea mi-a fost recomandata de (cine altcineva) profesoara mea de engleza, care e cea mai tare persoana/ profa pe care o cunosc. Thank you so damn much! :) Titlul se traduce ca si "X si O" (da, ca si la joc) si o sa va explic mai incolo de ce. Pana atunci, doamnelor si domnilor... coperta din spate (tradusa de mine).

"Callum este un "Zero"- un cetatean de grad inferior intr-o lume condusa de Cruci...
Sephy este o "Cruce", fiica unuia dintre cei mai puternici barbati din tara...
In lumea lor, Zerourile si Crucile pur si simplu nu se amesteca. Iar cand ostilitatea se transforma in violenta, mai pot Callum si Sephy sa gaseasca un mod posibil de a ramane impreuna? Sunt determinati sa incerce.
Si apoi bomba explodeaza..."

Si acum sa va lamuresc putin, ca sa nu spuneti ca vorbesc de ceva carte cu secte si teroristi :). "Noughts and crosses" este o carte de genul "Chimie Perfecta", avand aproximativ acelasi subiect: discriminarea, de orice tip ar fi ea. Insa, spre deosebire de CP, volumul lui Malorie Blackman propune cate ceva in plus, si de aceea cartea asta este una din preferatele mele si intrece seria lui Elkeles. In cartea lui Malorie gasim o lume complet diferita de cea pe care o cunoastem. Nu pot sa spun daca este distopie, sau e situata doar int-un univers paralel, care are foarte putin in comun cu viata de azi, dar oamenii sunt aceeasi. Insa in lumea din "X si O", societatea e condusa de "Cruci" (Crosses), oameni cu piele neagra care ii supun si ii desconsidera pe cei cu pielea alba, "Zerourile" (Noughts). Astfel, gasim o inversiune de roluri. Eram obisnuiti ca cei discriminati sa fie, bine-neles, negrii, dar Malorie face o schimbare care ar fi considerata de multi "blasfemica" si incearca sa ne expuna lucrurile dintr-un alt punct de vedere. Nu va ganditi ca aici negrii sunt sfinti si astfel scopul cartii este sa demonstreze ca negrii sunt mult mai buni ca si albii. Din contra. Crucile se comporta aproape inuman cu cei care sunt de grad inferior: merg la scoli diferite, de-abia vorbesc cu ei, cred cu tarie ca "Zerourile" nu pot fi admise niciodata in societatea lor selecta si ca nu merita nici macar atentia Lui, religia fiind inaccesibila pentru orice persoana cu piele alba. Nu vi se pare cunoscut? Exact asta se credea si despre persoanele cu piele neagra. Blackman nu vrea sa demonstreze nimic, vrea doar sa arate cum ar fi daca rolurile s-ar schimba si negrii ar discrimina albii. Expune situatia rasista din trecut si prezent din alta perspectiva. Pare mai infricosator, nu?
Si apoi se intampla povestea asta: Callum si Sephy. Callum e un nimeni, un baiat care are ambitii mari si incerca sa dovedeasca ca poate fi la fel de bun ca orice "Cruce", muncind si invatand din greu. Toate dorintele lui au fost alimentate de Sephy, prietena lui cea mai buna pentru care a dezvoltat o pasiune ce iese la iveala destul de tarziu. Fata, pe de alta parte, este una dintre fiica unui om cu mare influenta in societate, care considera, ca si tot, ca este superior. Insa Sephy nu e de aceeasi parere. Si nici Callum. Dar cum sa fie impreuna intr-o lume atat de diferita?
Recomand, ca de obicei :) Au revoir!


Titlu: Noughts&Crosses
Autor: Malorie Blackman
Nr. pagini: 479
Editura: Corgi

Leda loveste (again?) !

vineri, 5 octombrie 2012

| | | 1 comentarii
Nu o sa mai am absolut nici un leu daca cumpar toate cartile astea. Cred ca Patch trebuie sa mai astepte putintel :((

FRUMOŞII, cartea a doua din seria URÂŢII de Scott Westerfeld
În curând în colecţia CORINTEENS a Editurii CORINT JUNIOR!

BESTSELLER NEW YORK TIMES
NOMINALIZAT DE AMERICAN LIBRARY ASSOCIATION LA TITLUL DE CEL MAI BUN ROMAN PENTRU ADOLESCENŢI ÎN 2006
TOTUL ESTE PERFECT! PERFECT… GREŞIT!

În sfârşit, Tally este frumoasă. Şi are tot ceea ce şi-a dorit vreodată! Arată perfect, are haine splendide, iubitul ei este teribil de sexy, iar în noua lume din care face parte acum, ea a devenit un personaj cât se poate de popular.
Dar, dincolo de distracţie – petreceri non-stop, libertate totală –, are sentimentul confuz şi sâcâitor că totuşi ceva nu este în regulă. Ceva important! La un moment dat, din trecutul ei de urâtă, soseşte o scrisoare. Citind-o, îşi aduce aminte ce este greşit în viaţa frumoşilor şi, brusc, pentru ea distracţia se termină.
Din acea clipă, Tally se confruntă cu o alegere dificilă: să facă efortul de a uita tot ce a aflat sau să lupte pentru propria-i viaţă – pentru că autorităţile nu au de gând să-i ierte pe cei care deţin anumite informaţii…

„Tinerii vor fi entuziasmaţi să-şi pună întrebări provocatoare despre tehnologia invazivă şi societatea obsedată de imagine, precum şi despre impasul etic al unui informator devenit aliat… Ingenios!“ - Booklist

„Westerfeld a creat cu măiestrie o civilizaţie vie şi complexă.“ - School Library Journal

Recenzie "Rebecca" de Daphne du Maurier

miercuri, 3 octombrie 2012

| | | 7 comentarii
What they said:  " Senzationala carte scrisa de Daphne du Maurier reprezinta povestea trista a unei femei care isi imparte existenta intre o mare iubire si lupta pentru gasirea propriei identitati. Un roman de mare profunzime psihologica in care dragostea interfereaza cu minciuna, frustrarea si crima.
Doua femei: Rebecca, fosta sotie, rebela si misterioasa, disparuta in adancurile marii, si doamna de Winter, sotia actuala, supusa si naiva, un caracter total opus primeia. Un barbat, Maxim de Winter, pe care trecutul nu-l lasa sa isi refaca viata. Si un misterios castel, Manderlay, care urmeaza destinul personajelor. 
Suspansul este construit cu o neasemuita maiestrie, cu rasturnari de situatie absolut surprinzatoare. De altfel, lucrarea figureaza in "Top 10 romane de suspans din toate timpurile", publicat in SUA.
O lectura captivanta despre dragoste si moarte, scrisa in maniera operelor literare de neuitat."

What I say: Ma bucur enorm de mult ca am rugat-o pe mama zece minute in ploaie sa imi ia cartea asta, pentru ca as fi ratat o poveste extraordinara. Nici macar nu stiu cu ce ziar a fost distribuita, stiu doar ca eram cu o plasa grea de sase kg de pepene in mana si ma uitam ca prostita la coperta cartii, la un chiosc de ziare. Alaturi era volumul doi, "Lady de Winter", pe care nu l-am invrednicit decat cu o ocheada. Volumul nu era scris de mana fermecata a lui Daphne, ci de Suzan Hill, o alta autoare care imi place (ea a scris "Femeia in negru", carte publicata la editura Leda Thriller ); totusi, nu imi plac continuarile scrise de o alta persoana si nu am venit acasa decat cu "Rebecca" (si cu pepenele si cu o mama imbufnata care sustinea sus si tare ca " ne dau cartile afara din casa"). Desi acum am o urma de regret ca nu am mai stat inca zece minute si pentru volumul doi... Pentru ca ma rodea curiozitatea cum a continuat Hill o poveste cu un final atat de inchis.
Revenind la "Rebecca", imi amintesc doar ca aveam o curiozitate crescanda cand am inceput sa o citesc. O curiozitate manata de amintirile cetoase despre un film si de descrierile mamei. Stiam ca e o carte clasica, o carte buna, si nu stiu pentru voi, dar pentru mine a fost de ajuns. Am ramas pur si simplu vrajita de frumusetea ei, de stilul unic in care era scrisa, de personajele portretizate atat de perfect si de intriga povestii. Autoarea mi-a intrecut orice asteptare, presarand intre pagini descrieri mediculos construite, asezate exact acolo unde le era locul, incetinind desfasurarea actiunii si colorand imaginea Manderlay-ului din capul meu. Nimic nu a fost nepotrivit sau fortat, iar "Rebecca" mi-a adus aminte de ce iubesc operele clasice atat de mult. Fiind vara, nu am putu sa nu recitesc pasajele in care era ilustrata marea si sa ma intreb daca ea a avut o influenta asupra lui Daphne si a favorizat alegerea pe care a facut-o in viata: sa fie scriitoare. Stiu ca o alta carte a ei, "Golful francezului", ma asteapta in biblioteca, si imi vine sa mor de ciuda ca nu am descoperit-o mai repede. As fi citit-o la mare, ca sa compar realul cu fantasticul.
La prima vedere (care este aproape mereu inselatoare in cazul cartilor, v-o spun din experienta), povestea nu este foarte incitanta: eroina noastra este companioana unei doamne foarte barfitoare si fara scrupule, care o plateste cu nouazeci de lire sterline ca sa o insoteasca peste tot, furandu-i tineretea. Intr-o zi, aflate intr-o excursie in Monte Carlo, cele doua il intalnesc pe Maxim de Winter, proprietarul frumosului castel Manderlay si proaspat vaduv, distrus emotional dupa moartea subita a sotiei sale, Rebecca, care s-a inecat intr-o noapte intr-un golf din  apropiere. Pusa la respect de o gripa, batrana pisaloaga e tinuta la pat, iar tanara noastra are timpul necesar pentru a se indragosti de Max si invers. Surprinzator, acesta o cere de sotie destul de repede si astfel ea devine doamna de Winter. Si totul ar putea fi atat de roz, daca nu ar fi existat Rebecca, a carei fantoma pandeste din orice ungher al casei...
O carte care isi dezvaluie secretele de-abia in ultimele o suta de pagini, cu un stil de scriere sublim si o prezentare extraordinara a conflictelor interioare si a marilor secrete de familie. Si mai mult decat orice, aceasta carte va invata sa studiati lucrurile cu mai multa profunzime, pentru ca aparentele inseala, iar marul cel mai perfect din livada e putred inauntru.

Titlu: Rebecca
Titlu original: Rebecca
Autor: Daphne du Maurier
Anul aparitiei: 1936
Editura: Orizonturi

Apareeee :)

marți, 2 octombrie 2012

| | | 0 comentarii
Ok, scuzati titlul foarte obsedat, dar uitati ce apare! Va ador, Leda!!! :)


DRU ANDERSON
Întunecată, periculoasă şi sexy

În sfârşit, Dru Anderson ar trebui să fie în siguranţă, căci a reuşit să scape de colţii vampirilor şi a ajuns la Schola Prima, principala şcoală unde îşi are cartierul general Ordinul. Aici începe să se pregătească şi să înveţe ce înseamnă de fapt să fii o svetocha ─ o creatură pe jumătate vampir, pe jumătate om, şi dotată cu puteri nebănuite ─ în Lumea Reală a băieţilor djamphiri. Dar o pânză de păianjen de minciuni şi trădări continuă să se strângă în jurul ei. Christophe lipseşte, Graves se poartă ciudat, iar gărzile de corp pe care le-a primit par să ştie mai mult decât ar trebui. Şi tot aici o regăseşte şi pe capricioasa Anna, cealaltă svetocha cu puteri asemănătoare cu ale ei, dar care nu vrea să împartă cu ea luminile reflectoarelor. Dru trebuie să găsească o modalitate de a-i face faţă Annei, să afle mai multe secrete din propriul ei trecut, să ţină piept atacurilor vampirilor şi în acelaşi timp să-şi lămurească sentimentele pe care le nutreşte pentru Graves şi Christophe.
Există un trădător în Ordin care o vrea pe Dru moartă ─ dar mai întâi trebuie să afle ce îşi mai aminteşte ea din noaptea în care a murit mama ei. Dru a blocat această amintire, dar se pare că va trebui totuşi să şi-o elibereze, mai ales atunci când Christophe se întoarce şi urmează să fie judecat în faţa Consiliului. Iar singura care îi poate salva viaţa este chiar Dru.

Fanii lui Dru nu vor fi dezamăgiţi nici în acest antrenant volum al seriei. Romanul se citeşte dintr-o suflare, şi mulţi dintre cititori se vor identifica din nou cu acest personaj fascinant – puternic, dar şi vulnerabil, cu aură de djamphir, dar adesea cu un comportament amintind de cel al unei adolescente obişnuite…

Pentru mai multe informaţii despre această serie şi despre autoare, vizitaţi www.strange-angels.com şi www.lilithsaintcrow.com.


Yeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeey! :))