Recenzie "Rebecca" de Daphne du Maurier

miercuri, 3 octombrie 2012

| | |
What they said:  " Senzationala carte scrisa de Daphne du Maurier reprezinta povestea trista a unei femei care isi imparte existenta intre o mare iubire si lupta pentru gasirea propriei identitati. Un roman de mare profunzime psihologica in care dragostea interfereaza cu minciuna, frustrarea si crima.
Doua femei: Rebecca, fosta sotie, rebela si misterioasa, disparuta in adancurile marii, si doamna de Winter, sotia actuala, supusa si naiva, un caracter total opus primeia. Un barbat, Maxim de Winter, pe care trecutul nu-l lasa sa isi refaca viata. Si un misterios castel, Manderlay, care urmeaza destinul personajelor. 
Suspansul este construit cu o neasemuita maiestrie, cu rasturnari de situatie absolut surprinzatoare. De altfel, lucrarea figureaza in "Top 10 romane de suspans din toate timpurile", publicat in SUA.
O lectura captivanta despre dragoste si moarte, scrisa in maniera operelor literare de neuitat."

What I say: Ma bucur enorm de mult ca am rugat-o pe mama zece minute in ploaie sa imi ia cartea asta, pentru ca as fi ratat o poveste extraordinara. Nici macar nu stiu cu ce ziar a fost distribuita, stiu doar ca eram cu o plasa grea de sase kg de pepene in mana si ma uitam ca prostita la coperta cartii, la un chiosc de ziare. Alaturi era volumul doi, "Lady de Winter", pe care nu l-am invrednicit decat cu o ocheada. Volumul nu era scris de mana fermecata a lui Daphne, ci de Suzan Hill, o alta autoare care imi place (ea a scris "Femeia in negru", carte publicata la editura Leda Thriller ); totusi, nu imi plac continuarile scrise de o alta persoana si nu am venit acasa decat cu "Rebecca" (si cu pepenele si cu o mama imbufnata care sustinea sus si tare ca " ne dau cartile afara din casa"). Desi acum am o urma de regret ca nu am mai stat inca zece minute si pentru volumul doi... Pentru ca ma rodea curiozitatea cum a continuat Hill o poveste cu un final atat de inchis.
Revenind la "Rebecca", imi amintesc doar ca aveam o curiozitate crescanda cand am inceput sa o citesc. O curiozitate manata de amintirile cetoase despre un film si de descrierile mamei. Stiam ca e o carte clasica, o carte buna, si nu stiu pentru voi, dar pentru mine a fost de ajuns. Am ramas pur si simplu vrajita de frumusetea ei, de stilul unic in care era scrisa, de personajele portretizate atat de perfect si de intriga povestii. Autoarea mi-a intrecut orice asteptare, presarand intre pagini descrieri mediculos construite, asezate exact acolo unde le era locul, incetinind desfasurarea actiunii si colorand imaginea Manderlay-ului din capul meu. Nimic nu a fost nepotrivit sau fortat, iar "Rebecca" mi-a adus aminte de ce iubesc operele clasice atat de mult. Fiind vara, nu am putu sa nu recitesc pasajele in care era ilustrata marea si sa ma intreb daca ea a avut o influenta asupra lui Daphne si a favorizat alegerea pe care a facut-o in viata: sa fie scriitoare. Stiu ca o alta carte a ei, "Golful francezului", ma asteapta in biblioteca, si imi vine sa mor de ciuda ca nu am descoperit-o mai repede. As fi citit-o la mare, ca sa compar realul cu fantasticul.
La prima vedere (care este aproape mereu inselatoare in cazul cartilor, v-o spun din experienta), povestea nu este foarte incitanta: eroina noastra este companioana unei doamne foarte barfitoare si fara scrupule, care o plateste cu nouazeci de lire sterline ca sa o insoteasca peste tot, furandu-i tineretea. Intr-o zi, aflate intr-o excursie in Monte Carlo, cele doua il intalnesc pe Maxim de Winter, proprietarul frumosului castel Manderlay si proaspat vaduv, distrus emotional dupa moartea subita a sotiei sale, Rebecca, care s-a inecat intr-o noapte intr-un golf din  apropiere. Pusa la respect de o gripa, batrana pisaloaga e tinuta la pat, iar tanara noastra are timpul necesar pentru a se indragosti de Max si invers. Surprinzator, acesta o cere de sotie destul de repede si astfel ea devine doamna de Winter. Si totul ar putea fi atat de roz, daca nu ar fi existat Rebecca, a carei fantoma pandeste din orice ungher al casei...
O carte care isi dezvaluie secretele de-abia in ultimele o suta de pagini, cu un stil de scriere sublim si o prezentare extraordinara a conflictelor interioare si a marilor secrete de familie. Si mai mult decat orice, aceasta carte va invata sa studiati lucrurile cu mai multa profunzime, pentru ca aparentele inseala, iar marul cel mai perfect din livada e putred inauntru.

Titlu: Rebecca
Titlu original: Rebecca
Autor: Daphne du Maurier
Anul aparitiei: 1936
Editura: Orizonturi

6 comentarii:

roxtao spunea...

Scrii foarte frumos! Nu stiu cum de te-am descoperit abia acum! De obicei cand mai comunic cu persoane noi prin comentarii, ma uit sa vad daca au blog si arunc cate o privire pe el. Insa se pare ca exact ce e important am ratat :D

dark_eyes spunea...

Iti multumesc foarte mult! Eu iti urmaresc blogul de foarte multa vreme si ador felul tau de a recenza cartile. Cel mai mult imi place ca ai o perspectiva foarte obiectiva ;) Ma bucur ca am putut sa te ajut si te mai astept pe aici :)

Krisz spunea...

Recenzia ta atat de frumoasa si complexa ma face sa regret ca am ratat aceasta carte. Nici nu stiam sa fi aparut la vreo revista.. Si eu ma bucur ca ti-am descoperit blogul, you got a new follower :*

dark_eyes spunea...

Multumesc enorm, Krisz! Nici eu nu am stiut de ea pana am vazut-o ;)Am avut mare noroc :)

Anonim spunea...

Daphne de Maurier a mai scris si "Verisoara mea Rachel" care este la fel de interesanta ca Rebecca. In fine acest roman al lui Daphne Maurier a fost inspirat de un roman brazilian la moda-n epoca, insa ai dreptate descrierea Manderley-ului, dar mai ales a rododendronilor (azaleelor) este unica, de aceea mi-am facut rost de azalee la ghiveci. Romanul incepe de fapt cu finalul, cu viata ravasita a celor doi de catre "fantoma" Rebeccai, in romanul braziliencei, "Rebecca" (avea alt nume nu mai stiu care) revine-n carne si oase, ea nu este ucisa ca-n romanul lui Maurier de sot-Max de Winter, ci sta ascunsa dupa ce-i crease acestuia culpa ca o ucise.In fine romanul ramane valoros pt ARTA DESCRIERI, Marea, golful,Manderlay, rododendroni, interiorul casei, poate numai Balzac poate s-o intreaca.Cred ca se gasesc in romant si elemente de factura balzaciana sau poate doar mi se pare.

Anonim spunea...

Buna. Ai putea sa precizezi despre ce roman brazilian este vorba? Imi amintesc ca am citit o astfel de carte in liceu, cu aproape acceasi actiune ca si 'Rebecca', dar personajele erau rusesti. Caut aceasta carte. Multumesc.

Trimiteți un comentariu