Exuvii de Simona Popescu

luni, 12 noiembrie 2012

| | |
What they said: " Enigmaticul titlu al cartii spune, intr-un fel, totul: caci "exuviile" sunt pieile lepadate, carcasele subtiri lasate in urma de fluturi atunci cand ies din pupe, invelisurile naparlite ale vietatilor care, crescand, se transforma cu totul. La fel facem si noi cu ipostazele noastre vechi, infantile, imature, pe care le ingropam in uitare. Simona Popescu, ea, nu poate si nu vrea sa le abandoneze: le strange, le colectioneaza, le suprapune intr-un timp prezenta care, ca intr-o sincronie perpetua, aduna toate varstele precedente la un loc. Credinta ei este ca psihologia individuala, identitatea, personalitatea isi pierd consistenta daca renunta la pasii anteriori. Nu suntem doar ce suntem, ci si ce am fost. Iar adevaratele abisuri ale fiintei se ascund in trecut, in experientele instrainate ale avatarilor care ne-au purtat numele."

What I say:  De zece minute tot caut sa gasesc mai multe informatii despre autoare, despre exuviile ei sau macar despre alte lucruri referitoare la cartea care am terminat-o acum jumatate de ora. Prea multe "Exuvii Simona Popescu rezumat" si mult prea putine "Exuvii Simona Popescu recenzie/pareri/citeste online/comanda". Imi pare rau ca pana si acesta carte minunata a ajuns sa fie o nota rece in catalog, un material prin care profa' te obliga sa-ti torni cultura-n cap cu sila. Toti, dar absolut toti, ar trebui sa citeasca acest roman. Nu ca si o obigatie scolara, ci mai mult ca o obligatie indusa de constiinta, de dorinta umana de a se cunoaste pe sine. Din curiozitate, "care a omorat pisica", dau si eu pe rezumat sa vad un astfel de eseu. Imi trec ochii cu dispret printre randuri, iar in ochi imi sar cuvintele "bombastice" pe care Simona le detesta atat de mult. Sar direct la comentarii. Cateva multumesc-uri obosite, pe care le aud cum imi vajaie in urechi si niste aprecieri prostesti cum ar fi "m-ai salvat de la o lectura groaznica" sau (si aici imi cer scuze, dar trebuie sa dau un copy) "  E plictisitoare si nu inteleg nimik din ea:)) .Nu pricep nimic o iota:))". Imi vine sa mor, stiind ca acest pleonasm cu "nu inteleg nimic o iota" da cu piciorul atat de tare in cultura romaneasca contemporana.
Nu am mai citit o carte de genul asta de mult timp, iar Simona mi-a redeschis apetitul pentru ele. Chiar daca am avut destul de putin timp liber, seara am reusit sa prind cateva clipe si sa ma adancesc tot mai adanc in copilarie si sentimente confuze. Mi-a placut atat de mult! Sa vad cum somnul fuge si eu ma topesc intr-o stare tot mai moale, care apartinea de perioada fara griji in care lumea e doa un vartej dubios, un amalgam de culori si de senzatii, care asteptau sa fie descoperite. Stilul autoarei este ireprosabil, cu o descriere ce te lasa, pe buna dreptate, cu gura cascata de uimire. M-a facut sa retraiesc senzatiile autentice ale copilariei, sa imi dau seama cum percep perioada in care ma aflu. Nu de putine ori m-am mirat cum de poate sa isi aminteasca atat de pefect tot ceea ce a trait cand era de o schioapa, toate acele emotii pe care le-a surprins atat de clar. Ma simt datoare totusi sa va avertizez ca "Exuvii" nu are un limbaj atat de accesibil, ci contine multi termeni din biologie sau latina. Nu e o carte usoara, dar nu veti regreta sub nici o forma daca o cititi.
Mi s-a facut un dor nebun sa fiu copil in timp ce inaintam cu lectura. Ca sa realizez mai apoi ca inca sunt unul, ca inca nu m-am maturizat mai deloc. Ca in mintea mea, inca bulbuc ochii cat cepele cand vad o mamaruta si ca incep sa cant ca si in transa cantecelul, ca inca ma mai cert ca si un tanc cu prietena mea cea mai buna, pornind de la cele mai stupide chestii, ca sa ne impacam mai apoi atat de usor si sa fiu radioasa toata ziua, ca inca imi iau papucii de sub pat cu o oarecare teama, ca sa nu ma prinda Dede...
"Exuvii" e o carte speciala. Genul ala pe care mai mult o simti, decat o citesti. Ochii iti fug nebuneste pe randuri, insa mintea ta remarca incontinuu "Asa ai facut si tu cand erai la varsta ei!". Cred ca nu m-as satura de ea nici daca as citi-o de sute de ori, ba din contra, as descoperi alte si alte lucruri. Daca as vrea sa retin citate, ar trebui sa memorez toata cartea. Daca as vrea sa formulez o idee principala, m-ar apuca ziua de Apoi, pentru ca in cartea Simonei Popescu este vorba despre tot si despre nimic.
Mai multe nu am de ce sa scriu, pote pentru ca nici nu stiu ce as mai putea sa adaug. Insa mereu e loc de indemnul blogului: cititi-o! Jur ca nu veti regreta!


Titlu: Exuvii
Autor: Simona Popescu
Anul aparitiei: 1997
Editura: Polirom




8 comentarii:

Rose ღ spunea...

Ti-am citit recenzia cu mare, mare drag <3 Simona Popescu e geniala si nu-mi vine sa cred ca imi imaginam c-o sa ma plictisesc la cartea asta.
Caut acum site-ul ala unde au lasat idiotii aia comentariile, sa le zic ceva >:) :))

dark_eyes spunea...

@Rose Nu ii certa prea tare :)) Saracii copii sunt mai mult de compatimit...

roxtao spunea...

Superba recenzia! Nu am citit cartea, dar ai vorbit atat de frumos despre ea incat imi vine sa plec acum prin librarii sa o caut!

dark_eyes spunea...

@Rox: :) Multumesc mult! Sper sa o citesti curand si sa imi spui ce parere ai. Am observat ca fiecare persoana o percepe intr-un mod total diferit.

Jose Ramon Santana Vazquez spunea...

...traigo
ecos
de
la
tarde
callada
en
la
mano
y
una
vela
de
mi
corazón
para
invitarte
y
darte
este
alma
que
viene
para
compartir
contigo
tu
bello
blog
con
un
ramillete
de
oro
y
claveles
dentro...


desde mis
HORAS ROTAS
Y AULA DE PAZ


COMPARTIENDO ILUSION
ALEXANDRA

CON saludos de la luna al
reflejarse en el mar de la
poesía...




ESPERO SEAN DE VUESTRO AGRADO EL POST POETIZADO DE LABERINTO ROJO LEYENDAS DE PASIÓN, BAILANDO CON LOBOS, THE ARTIST, TITANIC SIÉNTEME DE CRIADAS Y SEÑORAS, FLOR DE PASCUA ENEMIGOS PUBLICOS HÁLITO DESAYUNO CON DIAMANTES TIFÓN PULP FICTION, ESTALLIDO MAMMA MIA,JEAN EYRE , TOQUE DE CANELA, STAR WARS,

José
Ramón...

Anonim spunea...

mi-a dato so citesc la scola,, da ce ma intireseaza pe mn viataclu aia din carte..........

Mihaela spunea...

E minunata cartea!
M-am regasit in aproape toate pasajele, m-au coplesit amintiri de toate felurile si din toate etapele, mi-a parut rau ca n-am citit mai mult si ca n-am facut mai multe exercitii de matematica, ca m-am lasat involburata de trend-uri si n-am avut puterea sa fiu pur si simplu o ciudata solitara convinsa de ideile personale; peste toate insa guverneaza bucuria, nostalgia si recunostinta de a-mi fi (re)descoperit exuviile! Multumesc Simonei Popescu pentru creatie si revistei DoR care mi-a facut-o cunoscuta!

Anonim spunea...

E cea mai oribila carte pe care am citit-o vreo data! E plictisitoare, lipsita de actiune si e vorba doar de un singur personaj, care isi povesteste copilaria plictisitoare..

Trimiteți un comentariu