Lepse + 2013- a review + 2014

luni, 30 decembrie 2013

| | | 6 comentarii
A trecut asa mult timp de cand nu am mai scris pe aici incat nici nu mai stiam cum sa schimb imaginea de la ce am mai citit in ultima vreme. E atat de jalnic ca ma dor ochii si imi vine sa ma ascund sub o piatra si sa nu mai ies de acolo. Si stiu ca scuza cu timpul e depasita dar, daca e sa fiu sincera, numai din cauza lui le patesc pe toate. Sper ca de la anul o sa fie mai bine. 
In orice caz, inainte sa ma apuc de scris serios, sper ca ati avut un Craciun superb alaturi de cei dragi si ca Mosul va lasat sub brad tot ce va doreati. Imi pare rau ca nu am apucat sa scriu pe blog un post tematic (sau sa schimb aspectul), dar pot sa spun ca m-am gandit la voi si mi-am dorit cu adevarat sa aveti parte de o sarbatoare frumoasa.
Acum, am cam ramas restanta cu o leapsa de Craciun de la Ale Criss, care, ca si de fiecarte data, este o draguta si a avut grija sa nu raman pe dinafara. Imi cer scuze ca o completez atat de tarziu, dar sper ca inca e valabila maxima cu "mai bine mai tarziu decat niciodata". Inca o data, multumesc mult :D

1. Ce personaj fictiv ati vrea sa va lase Mosu' sub brad?
Probabil ca pe Will Herondale (vezi, Ale, aici ne potrivim de minune). Dar daca nu se poate, pentru ca il mai vrea si altcineva inaintea mea, ma multumesc si cu un Jace sau un Dimitri :))

2. Ce personaj vrei sa saruti sub vasc?
Nu prea sunt eu cu din astea, dar tot pe Will. Sau pe Dimitri. Sau pe Beck (din The Demon Trappers). Sau multe alte variante....

3. In scrisoarea ta catre Mos Craciun, care sunt cele cinci carti pe care vrei sa le primesti?

Mentionez ca de Craciun nu am primit nici macar o carte, pentru ca am primit asta....
Numele ei este Galadriel si e o minunata Hora Reghin clasica. E asa draguta si mica si suna extraordinar de bine si...ah, abia astept sa invat sa cant cum trebuie.
Dar daca Mosul se gandea totusi la carti...

  • "Fata care s-a jucat cu focul" (Millennium 2)- Stieg Larsson
  • "Castelul din nori s-a sfaramat" (Millennium 3)- Stieg Larrison
  • "Dansul dragonilor" (Cantec de Gheata si Foc 5)- George R.R. Martin (am citit-o, dar INCA nu am apucat sa mi-o cumpar)
  • "How to love" sau "Iubire"- Katie Cotugno
  • "Camera"- Emma Donoghue
Totusi, ma bucur mai mult de chitara. Cartile astea o sa le cumpar candva, dar nu stiu daca aveam sansa sau banii sa o iau pe minunea asta acasa.

4. E Secret Santa la Hogwarts. Ce vrei sa primesti?
Bazandu-ma pe faptul ca am deja scrisoarea de acceptare... un dragon? Se poate? Va rog spuneti da :D

5. Ai sansa sa petreci o zi cu personajele dintr-o carte si actorii care le interpreteaza in adaptarea cinematografica. Care ar fi acelea?
Categoric Ron, Harry, Hermione si Dumbledore din "Harry Potter" si Gandalf, Legolas, Aragorn si Gimli din "Stapanul inelelor". Favoritele mele :D

6. Ce creatura fictiva ai vrea sa il inlocuiasca pe Rudolph si sa o intanesti pe acoperis?
Ah, asta e simplu. Saphira din "Eragon", dragonul personajului principal. Da, da, stiu, eu si obsesia mea pentru dragoni...

7. Care vor fi cele 10 personaje pe care le vei invita la petrecerea de ajunul Anului Nou?
Dimitri si Rose (Academia Vampirilor), Will si Tessa (Dispozitive Infernale), Verity si Maddie (Nume de cod: Verity), Jace si Clary (Instrumente Mortale) si Tauriel si Legolas (Hobbitul). Ar fi atat de frumos!

8. Ce persoanj ar fi un Mos Craciun ideal?
Toata lumea a raspuns cu Dumbledore, asa ca o sa spun ca batranul Gandalf ar intra perfect in rol :)

Asta a fost leapsa de Craciun, pe care nu o sa o mai dau mai departe din motive de sine statatoare :) Dar nu va grabiti, pentru ca mai am una :D Pentru "Oldies but goodies" trebuie sa ii multumesc Leontinei, care a fost, la randul ei, foarte atenta si de aceasta data :) Multumesc muuult de tot!

1. Care sunt filmele tale vechi preferate si pe care le-ai urmări încontinuu, indiferent de noile apariții și de ce?
Traditionalele "Sister Act" 1 si 2, mereu vor fi printre favoritele mele, la orice varsta, in orice moment. Ar mai fi "Sunetul muzicii"  si multe altele, dar astea in principal.

2. Asculți trupe sau cântăreți vechi? Și dacă da, ce trupe? Pot fi trupe/cântăreți care fie au cântat doar în perioadele părinților noștri sau care au fost fondate pe atunci și încă mai cântă.
Majoritatea trupelor pe care le ascult sunt din vremea parintilor mei. Daca ma intrebati de ce, raspunsul e simplu: atunci se facea, in adevaratul sens al cuvantului, muzica. Dire Straits, Deep Purple, Aerosmith, The Rolling Stones, Pink Floyd, sunt doar cateva trupe din zeci pe care le ascult frecvent si pe care le iubesc. 

3. Stilul vestimentar. Dacă ar fi să alegi între stilurile anilor vechi și noile stiluri, pe care le-ai alege?
Desi iubesc rochiile bufante si vestimentatia epocilor victoriene, trebuie sa spun ca ma simt extraordinar cu blugii mei si cu hainele comode din ziua de azi. Chiar si asa, urasc ce a devenit "moda" si cum se eticheteaza o persoana mai nou dupa firma de la care ii sunt hainele. E atat de aiurea!

4. Suntem obișnuiți cu noile cărți care apar în fiecare zi, unele bune, altele mai puțin bune. Și în general acestea ne plac mult mai mult decât cele vechi, clasicele, fie ele românești sau nu. Dar există vreo carte veche, pe care obișnuiau să o citească părinții voștri și care v-a plăcut și vouă?
Iubesc cartile clasice! Mai mult cele din literatura universala, dar exista cateva si romanesti. Jane Eyre, La rascruce de vanturi, Agnes Grey, Mandrie si prejudecata, Pe aripile vantului, Pentru cine bat clopotele, Enigma Otiliei, Schitele lui Cargiale, Cismigiu et Comp. si mai sunt zeci de exemple, dar cele de mai sus au un loc special. 

Gata si cu leapsa asta! O dau mai departe Irinei, Biancai, Larisei, Ancai, lui Eny si Patriciei si tuturor celor care au chef de niste intrebari dragute :)
Si acum vine parte frumoasa: sa discutam despre 2013 si 2014.

2013 a fost un an special, asa cum ma asteptam sa fie. Am implinit 16 ani si era clar ca urma sa fie o perioada cel putin agitata din viata mea, dar nu ma asteptam nici la jumatate din lucrurile care s-au intamplat. Dar ar trebui sa incep cu inceputul. Printre idei am sa intercalez si melodiile mele preferate din acest an, sau pur si simplu cele care au fost alaturi de mine in momentele memorabile.
Am inceput anul descoperindu-i pe cei de la "The Pretty Reckless", o trupa care imi este extrem de draga la momentul actual si de la care astept cu sufletul la gura un nou album in 2014. Daca nu ati ascultat nimic de la ei inca, va recomand cu mare caldura (mai ales daca sunteti fani ai genului). Blogul a facut doi ani si, marcand ocazia, am dat startul unui concurs care mi-a adus cativa zeci de followeri noi si o sponsorizare din partea librariei online Libris, careia inca ii multumesc din tot sufletul pentru carti, sprijin si incredere. Si cu acesta ocazie trebuie sa ii multumesc si lui Roxtao, de care am sa va povestesc mai tarziu.
In primele cinci zile ale lunii aprilie mi-am implinit un vis pe care il aveam de foarte mult timp: am vizitat Londra. A fost si prima oara cand am fost intr-o tara straina fara parintii mei, avand drept companie unele dintre cele mai bune prietene si pe profa mea preferata (cea de engleza). Au fost cinci zile pe care am sa mi le amintesc pana mor, incarcate de atat de multe amintiri frumoase. Am pus si poze, tot ce trebuie sa faceti e sa va uitati printre postarile din mai :)  

Am terminat primul meu an de liceu, sadisfacuta intr-o masura, nesadisfacuta in altele, dar cu sperante, vise si prieteni noi. Mi-am dat seama ce este important pentru mine si care imi sunt prioritatile, desi inca nu am invatat cum sa le pun in valoare. Am fost la prima editie a festivalului Cluj Arena Music Fest, unde i-am ascultat pe cei de la Deep Purple cu sufletul la gura, din primul rand si am prins o pana de chitara semnata de Steve Morse. A fost o seara de neuitat, pe care am petrecut-o impreuna cu niste persoane foarte dragi mie. Mereu e mai frumos cand prietenii iti sunt aproape :)
A urmat ziua mea, cand am primit cele mai frumoase cadouri din lume si am sarbatorit cum se cuvine. Chiar in acea zi am fost si la Etapa Competitionala a Concursului de Evaluare in Educatie la romana, unde aveam sa aflu ca m-am clasat pe locul 5 national. Chestia asta m-a facut sa mai capat putina incredere in mine, pe langa faptul ca am doua medalii dragute si un MP3 nou :D
A urmat o vara extraordinara, care a adus cu ea sute de momente in care am ras, am plans si mi-am facu noi prieteni. Am fost in Tabara de Mate, m-am inscris pentru prima oara la NaNoWriMo, a fost prima oara cand am reusit sa fac aproape toate lucrurile pe care mi le-am promis, din lunga mea lista de "to do this summer". Am citit mult, am inceput sa ascult Paramore, am stat cu prietenii, am fost la mare, m-am distrat pe cinste. Si cum din astfel de aventuri nu iesi fara sa inveti nimic, pot sa spun ca vara asta mi-am modelat inca putin caracterul. Si chiar sunt fericita pentru asta.
Am intrat in clasa a zecea cu forte proaspete si fara niciun tel, dar pe care l-am gasit dupa luni bune de cautare. Am avut parte de o gramada de drama adolescentina, de note destul de bune, de situatii complicate si am fost pusa fata in fata cu cateva vechi dileme, pe care nici acum nu sunt sigura ca le-am clarificat, dar pe care le-am vazut mai bine ca niciodata. Am consolidat o veche prietenie, am legat una noua, am mai invatat cate putin despre umorul negru al vietii.
Mi-am dat seama ca vreau sa imi folosesc talentele cu care am fost inzestrata, ca sunt capabila de ceva daca imi bat destul capul si imi doresc cu adevarat.
A trecut si buna parte din semestru si a venit luna decembrie. 1 decembrie a fost una dintre cele mai frumoase zile din viata mea, cand am mers la Bucuresti pentru concertul Dire Straits si am cunoscut-o personal pe Rox :) Au fost cateva ore magice, in care am stat si am povestit despre noi, despre ce ne place si despre... carti, cum altfel! E pentru prima oara cand ma intalnesc cu o persoana pe care am cunoscut-o prin intermediul blogului si pot sa spun ca astept cu nerabdare sa repet experienta. Am dat de o persoana speciala, pe care sunt onorata sa o cunosc.
Si concertul a fost magnific, desigur, si m-am bucurat de fiecare secunda :) Desi nu am stat in primele randuri, m-am simtit mai aproape de cei de pe scena ca niciodata.
Au urmat teze pe care le-am urat si momente pe care le-am iubit. Am fost organizator principal la Targul Anual de Craciun, desfasurat de scoala noastra, unde am strans cu ajutorul colegilor din liceu o suma destul de mare cat sa facem putina lumina in sarbatorile celor mai putin norocosi decat noi. Si astfel pot sa spun ca m-am bucurat mai usor de acesta sarbatoare magica, stiind ca am reusit sa aduc cateva zambete.
Pe ultima suta de metrii, mi-am dat seama ca vreau cu adevarat sa devin medic pediatru, dar ca nu trebuie sa imi intrerup permanent activitatiile preferate pentru asta. Mi-am dat seama ca am un tel in viata, mi-am dat seama pentru ce merita si pentru ce nu merita sa lupt. Am primit-o pe Galadriel (soooo proud of her!). M-am dus la "The Hobbit" si am devenit si mai obsedata de elf si dragoni. Am tras tare si am reusit, chiar pe final, sa completez challenge-ul de pe Goodreads, cu un total de 114 carti citite. Nu stiu daca e un record, dar sunt super incantata :D Aici aveti lista: https://www.goodreads.com/user_challenges/846380?utm_medium=api&utm_source=challenge_widget&utm_campaign=
Si daca e sa ma uit putin la blog, imi dau seama cat am evoluat si aici. De la 60 de persoane interesate am ajuns la 119, un numar ciudat si frumos, de care nu pot sa nu fiu mandra. A crescut si numarul de recenzii si numarul de vizualizari si nu pot sa nu va multumesc pentru asta. Sunteti minunati si va sunt recunoscatoare pentru fiecare secunda pe care ati petrecut-o aici, pe "Alexandra's library"! Scopul blogului s-a schimbat destul si el, trecand de la un blog care facea mai mult reclame la un blog care doreste promovarea cartilor prin recenzii si rubrici cat mai interesante. S-au diversificat si genurile literare si de aceea am renuntat la ideea unei sponsorizari de la Leda sau o anumita editura. Si, in plus, mi-am facut o gramada de prieteni noi :)


Desi sunt o persoana visatoare, nu am asteptari enorme de la 2014. Doar omniprezentul "mai bine". Cu note mai bune, decizii mai bune, momente mai bune, carti mai multe, muzica buna, prieteni vechi si noi, multe zambete si, de ce nu, lacrimi. Sper sa fiu o persoana mai buna, sper ca blogul sa prospere in continuare. Sper sa reusesc sa imi traiesc viata, nu doar sa supravietuiesc. Sper sa am parte de noi amintiri frumoase, pe care sa le pun in siguranta intr-un coltisor de minte si sa nu le uit niciodata. Sper sa nu uit sa sper, chiar daca imi pare ca nu mai are rost. Sper sa nu imi uit visele si nici de unde am plecat cu ele.

Asa ca, punand capat unui post lung, pe care sper ca l-ati citit cu drag, va urez un An Nou plin de fericire, momente frumoase, speranta si zambete! Plecati cu gandul ca 2014 este o alta carte pe care trebuie sa o scrieti chiar voi. Faceti-o cat mai bine!
Ne recitim la anul, dragilor! 

                                       

Leapsa si Liebster Award...

marți, 3 decembrie 2013

| | | 8 comentarii
Mda, nu am intarziat mult... Absolut... Imi cer mii de scuze! Let's get started :D

Ca sa o iau cu ce e mai "greu" in fata, am sa incep cu Liebster-ul pe care l-am primit de la Bia si Eny (si carora le multumesc enorm ca s-au gandit la mine). Chiar imi place sa fac chestiile astea, sunt atat de amuzante si mereu ma trezesc ca raspund tot mai anapoda la ele :))

Rules *muzica tragica in spate*

1. Include the link of my post to your post.
2. Answer the ten questions.
3. Post ten of your questions for your nominated blogs to answer.
4. Nominate ten blogs having less than 500 followers.
5. Post the link of your nomination post on their blog.

Intrebari:
De la Bia:
1. What is the first book you remember reading?
2. What is your favorite place to read and why?
3. What book do you wish you had written?
4. What are the books you couldn't finish reading and why?
5. What is your funniest memory related to books?
6. Is there any book your friends are in love with and you don't like it? If yes, which one and why?
7. What is your favorite villain character?
8. What is the saddest book you've ever read?
9. What genre of books you don't like reading and why?
10. What is the author you strongly recommend?

Raspunsuri:

1. Well, my first book was probably "Black Beauty" by Anna Sewell, if I don't count the stories about fairies and unicorns... and, you know, things that sparkle. I still have that book and every time I feel sad or melancholic, I flip through the pages and I am a child again :)
2. Ah, this is a hard question for me, because I can read anywhere. Even if I'm on the bus, or in a crowded place, I manage to drown into the words and detach. But I think my favorite place is in my room, on my bed, curled up under a blanket, with a cup of hot tea or coffee near. This is for winter. In the summertime, I really enjoy reading outside, on an empty beach. Me, the seagulls and my book. Heaven. 
3. Obviously, Harry Potter. Not for the fame or money, but for that wonderful idea and the amazing world. Besides that... probably "Gone with the wind". It's my favorite classic.
4. I usually finish a book, no matter how annoyed I am or how boring it is. I have this feeling that the book is going to be sad and lonely if I leave her. I know, I know, it's not normal (and I'm totally crazy) but that helps me and I never leave something unfinished. My conscience is always ready to throw knifes at me...
However, I can't help it and I haven't read "Looking for Alaska" yet, even if I started this spring, after I finished TFIOS. But I will. I promise.
5. Funny memory... Ah, I don't really know. Maybe when I started quoting from "The Clockwork Prince" in front of the class, while I was presenting a project, and everyone looked at me like I was crazy. I don't know. If I remember something, I will tell you.
6.Well, I know a lot of people who are in love with " Looking for Alaska" but, as I said, I don't find it interesting. Maybe because the high expectations after TFIOS. However, if they like it, I don't mind or something. Totally hate when I say something about a book I really love and my friends are like "meah, it wasn't so good...". Dude, don't mess with my book :( You're being rude!
7. Ah, probably Bellatrix Lestrange. You know, from Harry Potter. I simply love her madness... and maybe this has something to do with Helena Bonham Carter playing her. And the hair, God! Just a word: fabulous. Actually, for one of my friend's birthday this year, we agreed on picking up a character from HP and dress like him or her. I was dressed like Bellatrix, because of a bet... A lot of fun but I'll never show you photos!
8. You mean the book who tore up my soul and made me cry for hours? Ah, that's easy. My new favorite book, "Code name: Verity" by Elizabeth Wein. Just... perfect.
9. I don't have a favorite genre so I don't hate a specific one. But I kind of dislike SF books. You know, like Asimov ones. And those who are full of bad-quality romance. That doesn't mean I hate them, though.
10. Ah... there are a lot of authors I love, but if I had to choose an author that will be loved by almost everybody, that would be George R. R. Martin. Please, my Lord, write " The Winds of winter" faster!

Si de la Eny...

1. What's your favorite book?
2. One movie  who you like more than the books ?
3. What book you cried?
4. Your favorite author?
5.Do you have a book signed by the author?
6. Who is your fictional crush?
7. In what book do you wanna live?
8. What are you reading now?
9. Which is your favorite book cover?
10.  Do you love me? :o3 :))

1. I thought that book lovers will understand to never ask this question! Seriously, guys, do you have a favorite book? Only ONE? Tell me you can choose only one and I'll show you my photos as Bellatrix. You simply can't pick JUST ONE!
2. "Lord of the rings". I love the books, but Orlando Bloom as Legolas is just like a second Christmas...
3. Well, they were many. Recently: "Code name: Verity", "Allegiant", "The book thief" and the list can go one I like to cry when I read, it makes me get through easier.
4. Another cruel question :( Bronte sisters, Cassandra Clare, Julie Kagawa, Richelle Mead, Elizabeth Wein, Sarah J. Maas, Carlos Ruiz Zafon..... etc.
5. Nope, unfortunately. But I would love to.
6. Ah, JUST one again? Will Herondale, I guess. He's just perfect.
7. ... everything that goes with XVIII century. Probably "Jane Eyre".
8. Now, I'm reading "Comedianta" by Wladyslaw Reymont and "Champion" by Marie Lu. Both are awesome.
9. I've never thought about that... But now I think I would choose "Throne of Glass" by Sarh J. Maas. You know, the UK one.
10. To the moon and back, darling :))

Cred ca toata lumea a facut chestia asta, asa ca sper sa nu va suparati prea tare daca eu nu vin cu noi nominalizari. Ma chinuie putin o durere de cap din cauza racelii si trebuie sa invat la bio, asa ca sper sa treceti cu vederea de data aceasta. Ma revansez data viitoare, promit!

Si leapsaaa :) Multumesc Eny, inca o data!
1. O carte mare: Sa incepem totul cu Apocalipsa Zombie. Sa spunem ca te afli intr-o librarie, uitandu-te printre raftuuri, cand BAM! ZOMBIE ATACA! Un anunt apare la toate posturile in care spune ca armata a descoperit ca slabiciunea zombilor sunt cartile foarte mari. Ce carte laudata de toata lumea, dar pe care tu o urasti si care este o carte mare o arunci catre zombie pentru a-i elimina?
Nu pot sa spun ca o urasc dar..."Marile sperante" de Charles Dickens. Il iubesc in general pe tipul ala, dar cartea asta chiar nu a fost pe gustul meu.

2. O continuare: Sa spunem tocmai ai plecat dintr-un salon cu o noua tunsoare cand BOOM: Ploaie torentiala. Ce continuare a unei carti ai alese sa o folosesti pe post de umbrela?
Ah, asta e simplu: "The Elite" de Kiera Cass. Chiar iubesc coperta, dar volumul ala a fost o tortura. Serios, sper ca "The One" o sa ma dea pe spate, altfel Kiera Cass nu o sa primesca nimic de Craciun :(

3. O carte clasica: Sa spunem ca esti intr-o ora de lectura cu profesorul tau de romana care vorbeste incontinuu despre acea carte clasica (,) care a schimbat lumea, care a revulotionat literatura si tu deja nu mai vrei sa auzi nimic despre aceasta carte asa ca o arunci in fata profesorului pentru ca stii de ce? Acea carte este idioata si merita sa primesti detentie din cauza lucrului facut doar pentru a le arata tuturor ce simti. Ce carte clasica ai alege?

La naiba cu "Padurea spanzuratilor" de Liviu Rebreanu! Imi pare rau, pot sa spun ca eu chiar urasc cartea aia. Asta nu inseamna ca ii judec pe cei carora le place. Good for you. For me, it was just a pain in the ass. Sorry.

4. Cartea pe care o urasti: Sa spunem ca esti in biblioteca cand BAM! Incalzirea globala explodeaza si lumea de afara ingheata. Esti blocata si singura ta sansa de supravietuire este sa arzi o carte. Care este prima care la care te-ai duce, cartea pe care o urasti, care carte nu ai regreta sa o arzi?


"Imparatul mustelor" de William Golding. Nu pot sa suport cartea asta. Repet, gusturile difera, asa ca nu ma judecati prea tare :(


Asaaa, pai multumesc celor care inca mai stau pe aici si citesc toate astea :) Sunteti cei mai tari si va iubesc mult de tot!
Sper ca ati avut parte de un inceput de decembrie cat mai frumos! Eu cu siguranta am avut duminica o zi magica :)
Ne auzim pe la sfarsitul saptamanii, cu o noua recenzie sau rubrica... Saptamana usoara tuturor!

Recenzie "Fangirl" de Rainbow Rowell

miercuri, 20 noiembrie 2013

| | | 12 comentarii
*vreau sa imi cer scuze pentru inactivitatea mea, atat pe blogul meu, cat si pe ale voastre; uneori, scoala ma face sa ma simt ca si intr-un labirint, din care nu pot iesi... But I'm back in black :) *
What they said:"Cath is a Simon Snow fan.
Okay, the whole world is a Simon Snow fan . . .
But for Cath, being a fan is her life — and she’s really good at it. She and her twin sister, Wren, ensconced themselves in the Simon Snow series when they were just kids; it’s what got them through their mother leaving.
Reading. Rereading. Hanging out in Simon Snow forums, writing Simon Snow fan fiction, dressing up like the characters for every movie premiere.
Cath’s sister has mostly grown away from fandom, but Cath can’t let go. She doesn’t want to.
Now that they’re going to college, Wren has told Cath she doesn’t want to be roommates. Cath is on her own, completely outside of her comfort zone. She’s got a surly roommate with a charming, always-around boyfriend, a fiction-writing professor who thinks fan fiction is the end of the civilized world, a handsome classmate who only wants to talk about words . . . And she can’t stop worrying about her dad, who’s loving and fragile and has never really been alone.
For Cath, the question is: Can she do this?
Can she make it without Wren holding her hand? Is she ready to start living her own life? Writing her own stories?

And does she even want to move on if it means leaving Simon Snow behind?"

What I say: Uneori, sunt unele momente in care chiar nu vrei sa faci altceva decat sa stai in pat, cu o patura calduroasa, o cana de ceai si o carte draguta si emotionanta in mana. Nu trebuie sa fie o lectura antrenanta, plina de suspans si actiune ori sa te puna pe ganduri si sa te faca sa meditezi la sensurile vietii. Ci pur si simplu sa te faca sa traiesti acel sentiment de "cald si bine" in timp ce te bucuri de ea. Ai nevoie de o carte "soft", cum imi place sa ii spun, un volum nice and sweet de care sa te atasezi timp de un weekend, perioada in care sa te faca sa uiti ca lumea are si parti mai putin bune, sau ca saptamana ce tocmai a trecut a fost un dezastru si urmatoarea se rezuma la cuvantul haos.
O astfel de carte trebuia sa fie langa mine vinerea trecuta. Asa ca am ales "Fangirl"de Rainbow Rowell. Imi doream de cand am vazut descrierea sa o citesc si cand m-am gandit la volumul ideal care sa imi tina de urat si sa nu imi dea batai de cap, pur si simplu nu am mai scapat de titlul asta. Nu ma asteptam sa imi placa atat de mult, sau sa se transforme intr-o carte la care ma gandesc chiar cu dragoste si placere, demna de raftul meu de "favorites"pe Goodreads. Chiar a fost o surpriza :)
Fangirl este o carte in care m-am regasit, chiar daca nu in totalitate. Nu vreau acum sa va ganditi ca sunt o copie fidela a lui Cath, dar presupun ca toti cei care am citit "Harry Potter" cand eram doar niste pusti ne vom aminti de vremurile bune, pe masura ce lecturam cartea lui Rainbow (misto nume, by the way). Protagonista, o adolescenta de 18 ani, este studenta in primul an la o Universitate la care nu vroia sa mearga si proaspat abandonata de sora ei geamana, Wren (pornita sa isi testeze limitele de freshman si duca la indeplinire versurile cu "You gotta fight for your right to party!"). Ei bine, toate astea nu ar fi probleme atat de grave pentru alte persoane, insa Cath simte ca lumea ei se duce usor de rapa. Nu vrea sa cunoasca oameni noi si sa socializeze, nu vrea sa iasa manga din niste petreceri aglomerate si zgomotoase si cu siguranta nu vrea ca si colega de camera o tipa ciudata si mai mare, care aduce baieti diferiti in fiecare zi cu ea. Asta, daca trece prin camera lor de camin. Nu, viata ideala pentru fata noastra este sa fie acasa, impreuna cu tatal lor nu tocmai normal, cu Wren si calculatorul ei mult iubit, scriind la un nou capitol din "Carry on, Simon". Pentru ca Simon Snow este totul. Cath nu exista fara Simon, sau fara lumea lui, fara tricourile si comentariile despre fanfic-ul ei, asa cum nici fanfiction-ul nu exista fara ea. Realitatea ei nu este lumea noastra, ci spatiul dintre randurile in care Baz si Simon se lupta cu iepuri demonici si alte creaturi ciudate. Hm, fara indoiala, eroina este exemplul viu pentru cuvantul fangirl.
Totusi, dupa cum stiti, viata are ca scop principal schimbarea, asa ca devine o chestiune de timp pana cand Cath va realiza ca trebuie sa se adapteze. Dar daca asta inseamna sa lase in urma relatia speciala pe care o avea cu Wren? Sau, mult mai rau, sa renunte la Simon Snow si la rolul de Magicath?
Era clar, de la bun inceput, ca Simon Snow este doar o masca, in spatele careia se ascunde fiecare poveste care ne-a marcat in mod special copilaria si nu numai. In cazul meu, Harry Potter. Parca ma vedeam pe mine in amintirile ei, stand la usa librariei, la sapte dimineata, in frigul iernii, ca sa cumpar cat mai repede volumul sapte si sa il pot devora intr-o singura zi. Desi nu am scris niciodata fanfiction, am fost (si sunt) cu adevarat o fangirl la capitolul asta. Pur si simplu trebuie sa am fiecare obiect HP! Tricoul meu preferat are scris pe spate "I solemnly swear I'm up to no good" si cred ca obiectul meu favorit este bagheta lui Albus Dumbledore, pe care am dat o gramada de bani. Sentimentele lui Cath sunt aceleasi pe care le traim noi toti, cei care facem parte dinntr-un asa numit fandom, sau iubim peste normal o carte/trilogie/serie. Este inevitabil, atunci cand esti un bookworm booklion. Si nu este un lucur rau, desi uneori ne poate afecta destul de mult comportamentul fata de alte persoane.
In orice caz, am spus toate lucrurile de mai sus pentru a va arata cat de bine reuseste autoarea sa surprinda mentalitatea unui astfel de individ, reusind sa transmita atat de multe prin comportamentul lui Cath si gandurile ei! Pur si simplu m-am indragostit de felul in care isi construieste personajele, iar faptul ca numarul lor este destul de redus este un atuu in vederea obtinerii efectului dorit de Rowell. Dupa ce termini volumul de fata te simti de parca tocmai pleci de la o intalnire cu cei mai buni prieteni ai tai, alaturi de care tocmai ai petrecut o zi minunata, vorbind despre verzi si uscate. Intotdeauna mi-a placut sa "intalnesc" noi amici prin intermediul paginilor; intr-o perioada, era motivul principal pentru care citeam.
Chiar si asa, am realizat mai tarziu, dupa cum a facut si a noastra protagonista, ca uneori viata bate cartea. Si despre asta doreste si Rainbow sa ne vorbeasca, prin intermediul acestei frumoase povesti. Desi lumea fantastica este un lucru constant in viata noastra, pe care am invatat sa il pretuim si la care apelam cand dorim, nu trebuie sa ne inlocuim niciodata propriile experiente si trairi cu unele ireale. Pentru ca viata trebuie traita, cu bune sau rele. Niciodata nu o sa poti sa traiesti, in adevaratul sens al cuvantului, prin carti. Am invatat lucrul asta, atat in maniere frumoase, cat si in cele mai dure si mi-a facut un bine sa imi reamintesc odata cu "Fangirl" si Cather. Asadar, mi se pare ca ideea cartii este geniala. M-a atras inca de cand am citit descrierea si am adorat felul in care a fost dezvoltata.
Ritmul volumului nu este, dupa cum am spus, unul alert. Nu o sa pretind niciodata ca am stat cu sufletul la gura cand am citit sau ca, la un moment dat, situatia a luat o intorsatura pe care nu o asteptam. Doar ca totul a fost atat de... placut. "Fangirl" mi-a dat sentimentul acela de confort pe care il cautam, m-a facut sa vreau sa nu mai termin niciodata, fara sa foloseasca tone de suspans. Naratiunea in sine, desi nu consta in nimic deosebit, era o adevarata delectare. Asta ma face sa compar cartea cu o prajitura :)) Si totusi, oricat de mult mi-a placut pe parcurs, nu mi-am imaginat ca, de indata ce am vazut "Sfarsit" pe ultima pagina, am sa ma simt de parca am mai pierdut un prieten. De obicei, ma astept sa fiu asa dupa carti de genul "Allegiant" sau "Clockwork Princess"; asa ca volumul lui Rowell m-a mai luat odata prin surprindere, din cauza atasamentului total neasteptat pe care l-am dezvoltat pentru Cath, Levi, Wren si Reagan si pentru modul trasnit si adorabil in care este descris acest an nebunesc de Universitate.
De asemenea, nu am putut sa nu admir cat de frumos se insista pe notiunea de scris. Poate stiti cat de mult s-a remarcat partea de fan fiction in zilele de astazi si, desi nu consider chestia asta un lucru rau, cred totusi ca nu este la fel de productiv ca si scrisul propriu-zis. E mult mai usor sa imprumuti lumea si personajele deja create de cineva, insa sadisfactia pe care o ai cand reusesti sa dai nastere unui erou sau unui taram folosindu-te doar de imaginatia ta si de cantitatea de talent si ambitie de care dispui... mi se pare superb! E unul dintre cele mai complexe si mai superbe sentimente din cate exista. Recomand tuturor, desi da dependenta!
Daca tot vorbim de scris, trebuie sa mai spun ca stiulul de scriere al autoarei mi s-a parut foarte ok; maniera a fost una detasata, dar in acelasi timp placuta, iar finalul este extrem de bine ales. Respect decizia de a lucra la persoana a treia si pot sa spun ca a fost una inspirata.
Nu prea gasesc nimic de criticat la "Fangirl". O recomand tutror celor care cauta ceva relaxant, ceva care sa le ofere acel "altceva"din lectura, chiar daca nu intram in fantasy si care nu isi doresc neaparat actiune sau deep-emotional-things.Si celor care stiu cum e sa fii "fangirl"in unele ocazii sau in viata de zi cu zi :D

Titlu: Fangirl
Autor: Rainbow Rowell
Editura: Martin's Griffin
Nr. pagini: 438




Recenzie "Allegiant" (Divergent #3) de Veronica Roth

luni, 4 noiembrie 2013

| | | 19 comentarii
What they said: One choice will define you.


What if your whole world was a lie?

What if a single revelation—like a single choice—changed everything?
What if love and loyalty made you do things you never expected?
The faction-based society that Tris Prior once believed in is shattered—fractured by violence and power struggles and scarred by loss and betrayal. So when offered a chance to explore the world past the limits she’s known, Tris is ready. Perhaps beyond the fence, she and Tobias will find a simple new life together, free from complicated lies, tangled loyalties, and painful memories.
But Tris’s new reality is even more alarming than the one she left behind. Old discoveries are quickly rendered meaningless. Explosive new truths change the hearts of those she loves. And once again, Tris must battle to comprehend the complexities of human nature—and of herself—while facing impossible choices about courage, allegiance, sacrifice, and love.

Told from a riveting dual perspective, Allegiant, by #1 New York Times best-selling author Veronica Roth, brings the Divergent series to a powerful conclusion while revealing the secrets of the dystopian world that has captivated millions of readers in Divergent and Insurgent."

What I say: Uf. Gata. Am terminat-o. Inca nu imi vine sa cred, fapt pentru care azi m-am trezit cu gandul ca trebuie sa finalizez "Allegiant" si "Comedianta". Apoi m-au lovit evenimentele de ieri noapte, cu mine plangand ca o disperata si imbratisand kindle-ul si am realizat ca inca o trilogie superba s-a dus. Nu stiu cati dintre voi ati fost vreodata atenti la imaginea mea de profil, dar pe langa paginile alea apare si un citat: "You know you've read a good book when you turn the last page and feel as if you've lost a friend". Si asta este exact sentimentul pe care il am acum, cand imi amitesc cum am ajuns sa citesc "Divergent", cu cata ardoare asteptam "Insurgent" si uimirea mea la terminarea volumului doi. Primul volum este una dintre singurele carti pe care le-am recitit, si inca imi amintesc cu cata fericire traiam evenimentele, chiar si a doua sau a treia oara. Credeti-ma sau nu, cartile astea mi-au deschis portile distopiilor. M-au facut sa ma indragostesc de acest nou gen, sa imi doresc sa citesc mai mult din el, chiar sa ma gandesc cum ar arata lumea mea distopica. Asa ca va dati seama ca imi e greu sa trag linia de final si sa ii spun adio. Si acum sunt sentimentala and shit.
In orice caz, am mai spus-o si o sa o mai spun: merita sa cititi trilogia Veronicai. Are o poveste grozava de oferit, niste personaje superbe, multe mesaje ascunse dincolo de naratiunea propriu-zisa... si tipa a fost in Cluj. Pe bune. Are poze cu cartierul bunicilor mei si toate alea :D
Daca vreti sa vedeti cum s-a ajuns la situatia incalcita din descriere, recenzia primului volum este aici (nu e extraordinara, aveam vechiul meu stil de recenzare pe atunci), iar cea pentru "Insurgent" este pe drum. Sper sa reusesc sa o fac in weekend-ul viitor. Va spun asta pentru ca nu o sa ma apuc acum sa povestesc, pe scurt, intamplarile din "Divergent" si volumul doi. Ar strica totul.
Good. Sa ne apucam de treaba serioasa. Aici vine partea in care voi, cei care, prin nu stiu ce minune nu ati citit seria sau cartea a doua, va luati talpasita pana la librarie si cumaparti carte/cartile. Si le cititi. Si apoi reveniti si ma injurati pentru ca v-am distrus viata. Cu placere :D
Stiu ca prin cap va trece doar o singura intrebare: ti-a placut sau nu? Nu si nu. Am adorat-o. Am devorat fiecare cuvant din ea, cat mai lent posibil, ca sa nu ii dau drumul niciodata. Am facut rost de ea, dupa cum s-a vazut, foarte repede, si m-am apucat instant de citit. Am citit in cateva ore un sfert din carte si aveam de gand sa continui in acelasi ritm, pana cand mi-am dat seama. Nu o sa mai fie inca o carte dupa. Nu o sa mai am nimic de asteptat. Nu o sa ma reintalnesc cu Four, Tris, Christina sau Uriah in volumul urmator. Nu o sa mai admir scrisul Veronicai, sau modul in care reuseste sa construiasca o lume noua din nimic. Asa ca am facut singurul lucru care mi se parea logic: am incetinit. Am setat o limita de cateva pagini pe zi, pe care le citeam cu rolul de burete bine fixat in creier, absorbind si disecand fiecare scena. Poate ca de asta am inteles nevoia autoarei de a incheia cu acel deznodamant. Poate ca de asta am reusit sa ma bucur atat de mult de "Allegiant".
Probail ca sta nu o sa fie o recenzie tipica, pentru ca veau sa va spun mai multe lucruri care ma deranjeaza. Toate se leaga de comportamentul fanilor in legatura cu decizia Veronicai si modul in care o critica. Asa ca, deschide-ti ochii bine si nu va suparati. E doar opinia unui biet soarece de biblioteca, care vede lucrurile din perspectiva lui.
So, here's the deal. Cand esti autorul unei carti, esti papusarul. Controlezi totul, de la mediul in care personajele isi desfasoara activitatea de zi cu zi, la cerealele pe care le mananca la micul dejun. Le controlezi gandurile, actiunile, simtamintele. Asadar, le controlezi destinul. Intr-o secunda poti sa le faci sa stea in cap de fericire, pentru ca in momentul urmator sa intre intr-o depresie crunta si sa se sinucida. Ok, e decizia ta daca vrei ca lucrurile sa fie logice, sau doar le arunci pe foaie, pentru ca asa ai tu chef. Si cel mai probabil, daca alegi cea de-a doua varianta, nu stiu cat succes o sa ai (asta in cazul fericit in care vei fi publicat).
Acum ca ati inteles toate chestiile astea, let's move on. Veronica este papusarul situatiei. E aceeasi persoana care a scris si primul volum. Asta inseamna ca stia ce o sa se intample, inca de la bun inceput. Asta inseamna ca si-a modelat personajele pentru deznodamantul respectiv. Intr-o carte nimic nu este la intamplare. Fiecare gest, gand sau traire poate sa aiba consecinte, fie in viitorul apropiat sau indepartat. Depinde doar de cititor si de puterea lui de intelegere si anticipatie sa realizeze asta.
Acum, tot ce vreau sa transmit prin intoducerea de mai sus e ca daca tu nu ai inteles de ce autoarea a facut ce a facut, exista o problema. Ori nu vrei sa intelegi situatia, ori nu ai inteles situatia (si atunci iti recomand sa taci si sa recitesti pana iti dai seama de ce). "Ma bucur" ca toata lumea arunca cu rosii in autor, daca finalul de "and they lived happily ever after" nu este prezent. Pai, hai sa analizam putin viata. Cate situatii se incheie in mod fericit?
Am inteles, nu va deranjaza ca s-a intamplat, poate va deranjaza modul. Hm, va rog recititi. O sa vedeti cat de meaningful e toata scena, cat de frumos incheie Veronica acel capitol, cu cat sentiment o face. Aproape am putut sa-i simt lacrimile din ochi, felul in care a ezitat cand a pus punctul ultimei propozitii. Stati putin si recititi ultimele cuvinte ale personajului, apoi amintiti-va de alte cuvinte cu legatura din "Divergent". Sau, si mai simplu, daca ati citit si tot sunteti nelamuriti, lecturati chestia asta: http://veronicarothbooks.blogspot.ro/2013/10/about-end-of-allegiant-spoilers.html. O sa va ridice valul de pe ochi :)
Sfarsitul partii revoltate. Trecem la mini-recenzia propriu-zisa.
Acelasi farmec al stilului de scriere si al ingeniozitatii m-a fermecat si de aceasta data. Ideea cu boala genetica mi s-a parut extrem de originala (mai ales ca am si inteles-o, cum anul trecut am invatat genetica de facultate...) si pot sa spun ca daca asta nu este o premisa pentru un plot de milioane, atunci nu stiu care e. Mi s-a parut solutia ideala, mai ales ca de la inceput m-am intrebat cum au reusit oamenii sa aiba numai o anumita "calitate". Now it all makes sense :))
De asemenea, pentru ca stiu ca sunteti curiosi si de asta, alternarea perspectivelor mi s-a parut mai mult decat ok. Asa am putut sa patrundem pentru prima oara in mintea lui Four, sa vedem cu adevarat cum gandeste, nu numai in momentele cu Tris, ci si in momentele de actiune. Iar ultimele capitole... mi-au rupt inima in bucati. Puteam sa simt atat de bine sentimentele alea. M-au invaluit in intregime si m-au facut, dupa cum am spus, sa plang cam jumatate de ora. Au fost descrise atat de bine, si atat de realist, incat si acum imi vine sa plang, amintindu-mi cate citate frumoase s-au ascuns in trei, patru capitole.
Personajele, ca de obicei, fara pata. Evoulutia lor: perfect logica. Constructia lor: flawless.
In concluzie, eu sunt extrem de multumita. "Allegiant" a fost o surpriza placuta, m-a tinut in priza pe tot parcursul lecturii, m-a facut sa trec prin toate starile emotionale posibile si sa imi doresc mai mult. A fost finalul unei trilogii pe care nu o voi uita niciodata, si de care imi voi aminti mereu cu placere. Iubesc "Divergent" pentru asta. Si o iubesc pe Veronica Roth pentru curajul de care a dat dovada cand a scris cartile astea. Tipa e cu adevarat din Neinfricare.
Un singur lucru ma nemultumeste: ca s-a terminat. Dar, cum spune si vorba, toate lucrurile bune au un sfarsit. Acum astept sa ma distruga emotional si "Champion" (Legend #3) and I'm done with my life.
Agentul revolutionar terminat.


Titlu: Allegiant
Autor: Veronica Roth
Anul aparitiei: 2013
Nr. pagini: 526









Recenzie "Hopeless- Fara speranta" de Colleen Hoover

marți, 29 octombrie 2013

| | | 4 comentarii
What they said:  "Sky, elevă în ultimul an de liceu, îl cunoaşte pe Dean Holder, un tip cu o reputaţie îndoielnică, rivalizând cu a ei însăşi. Încă de la prima lor întâlnire, acesta o îngrozeşte şi, în același timp, o captivează. Ceva inexplicabil legat de el îi declanşează amintiri din adâncurile trecutului ei tulbure, dintr-o perioadă aproape ștearsă din memoria ei. Deşi Sky e hotărâtă să se ţină la distanţă de el, insistenţele lui neabătute şi zâmbetul enigmatic îi doboară barierele protectoare, iar legătura dintre ei creşte în intensitate. Însă misteriosul Holder ascunde, la rândul lui, destule secrete, iar de îndată ce acestea sunt dezvăluite, Sky cunoaşte o transformare ireversibilă, iar capacitatea ei de a avea încredere în semeni poate deveni o pierdere colaterală provocată de adevăr.
Numai înfruntând cu mult curaj dezvăluirile crude, Sky şi Holder pot spera să-şi vindece rănile sufleteşti şi să găsească o cale de a trăi şi de a iubi pe deplin. Fără speranță este un roman care vă va tăia respiraţia, captivându-vă şi amintindu-vă de prima voastră iubire."

What I say: Si uite ca am mai citit o carte superba, pentru care trebuie sa multumesc echipei Libris, o librarie online mai mult decat extraordinara, care are grija de cititorii sai, oferindu-le mii de carti, printre care puteti gasi o gama variata si in limba engleza, la un pret accesibil. Si nu uitati de transportul gratuit!
Prima oara am auzit de "Hopeless" cand mi-a fost recomandata pe Goodreads de catre Krisz, careia ii multumesc din tot sufletul. Fara ea, probabil ca mai trecea o perioada pana sa citesc acest volum. Bineinteles, am fost curioasa de cum i-am vazut rating-ul de 4, 57 stele si mi-am spus ca trebuie sa ajung la ea cat mai repede. Si a ajutat si surprinderea cand am aflat ca editura Epica o va publica la noi, in Romania. Asadar, printr-o conjunctura de situatii care imi par si mie greu de crezut (pentru ca s-au aranjat foarte frumos, recunoasteti), am ajuns sa citesc cartea lui Colleen Hoover. Si bine am facut.
"Hopless"o aduce in prim plan pe Sky, o tanara de saptesprezece ani cu o viata destul de normala. Mama ei, chiar daca nu biologica, o iubeste enorm de mult, are cea mai grozava si mai traznita prietena din lume, multi baieti roind in jurul ei si o viata linistita si frumoasa. Ce si-ar mai putea dori?
Ultimul ei an de liceu aduce un inceput destul de ciudat, din cauza mutarii lui Six (prietena ei) si a reputatiei false care ii este atributa pe coridoarele scolii si pare ca Sky a pornit cu stangul. Asta pana il cunoaste, intr-un mod foarte bizar, pe el. Dean Holder. O cauza pierduta, dupa parerea celor din oras. Un caracter violent si instabil, de care ar trebui sa se fereasca, ca sa citam din clasica Six. Si ce credeti ca face fata noastra in schimb? Mda, v-ati prins.
Partea ascunsa e ca niciunul dintre cei doi nu stiu despre secretele pe care la tainuiesc. Ce a cauzat plecarea lui Holder acum doi ani? Ce s-a intamplat inainte ca Sky sa fie adoptata de Karen? Si din ce cauza Holder simte ca o cunoaste pe Sky de mai mult timp?
Cand am inceput cartea, trebuie sa marturisesc ca am crezut-o o poveste tipic YA, desi simpatica. M-a atras caracterul protagonistei, care imi aducea uneori aminte de o prietena, si am ramas putin uimita de starea de normalitate care plana in jurul situatiei. Era clar, din ce citisem pe spatele copertei, ca Sky ascunde anumite lucruri. Totusi, trecusera o suta de pagini, si singurul lucru cu care ma delectam era frumoasa poveste care incepea sa se nasca intre cei doi tineri. Nici nu banuiam cum va reusi Colleen sa ma ia prin surprindere.
Dar pentru ca deja v-am zapacit, eu zic sa o luam, vorba englezului, step-by-step.
In primul rand, trebuie sa subliniez ca, in ciuda aparentelor, "Hopeless" nu este o carte obisnuita. Poate pentru ca multi dintre voi o sa fie tentati sa o asocieze cu "Destine la limita", ma simt datoare sa strig la voi sa nu o faceti. Da, povestea lui Katie a fost mai profunda decat se putea crede, dar nu aveti habar ce ascunde volumul de fata. Aminiti-va asta cand cititi primele 150 de pagini si credeti ca este doar "draguta". Nu este draguta. E mai dura decat puteti crede. Chiar si pe mine, care ma asteptam sa fiu putin zguduita, m-a zguduit bine de tot.
Acum ca va consider informati, desi abia astept sa imi spuneti care a fost reactia voastra cand s-a dat drumul povestii adevarate, putem trece mai departe. Sau poate ca nu.
Se poate sa palavragesc prea mult pe subiectul asta, dar chiar m-a impresionat felul in care a expus autoarea problema. Modul in care a ilustrat atat de bine si de... palpabil sentimentele celor doi, si le-a implantat in pieptul cititorului a fost cel putin coplesitor. Sa trec prin cartea asta a devenit o adevarata aventura, care m-a invatat cu adevarat cat de recunoscatoare ar trebui sa fiu pentru viata frumoasa pe care o am; cat de nesemnificative sunt problemele mele si cum reusim noi, in general, sa facem o drama din ele... Totusi, cel mai mult m-a impresionat modul in care Sky si Holder reusesc sa depaseasca situatiile dificile. Serios, fiecare moment dintre ei imi topea inima. Poate ca o sa credeti ca e doar o poveste siropoasa, care nu poate sa te invete nimic si nu are niciun substrat, dar chiar va inselati. Nu vorbiti niciodata in necunostiinta de cauza, si nu etichetati nimic dupa ceva care va pare voua similar. Vorbesc aici referindu-ma si la viata, nu doar la carti.
Nu o sa spun ca stilul de scriere este deosebit de elevat, sau special, sau ca se compara cu al marilor autori, dar este un stil frumos si simplu, care avantajeaza naratiunea. Uneori, infloriturile, lirismul si elevatul nu sunt necesare; asa a fost si in cazul "Hopeless". Cea care trebuia scoasa in evidenta era povestea, nu maniera in care era expusa. Toata lumina refelctoarelor trebuia sa cada pe partea dificila si depasirea ei, pe fragilitatea aparenta a personajelor, care te uimesc print-un comportament deosebit si nu pe abilitatea lui Colleen de a manui literele. Consider ca scriitoare a stiut ce face. A fost ca si un papusar iscusit: marionetele captau prin frumusete si joc atentia spectatorilor, dar acest lucru ar fi fost imposibil fara acele fire, aproape invizibile, prin care erau coordonate.
Nimic nu a fost fortat, ilogic sau plictisitor. Fiecare scena isi avea rostul. Fiecare actiune a personajelor avea consecintele firesti. Uneori, iti regaseai propriile ganduri in radurile care se asterneau inaintea ochilor, lucru cu care nu multe dintre cartile acestui gen se lauda. Cat despre traumele celor doi... au fost impecabil descrise. Fara dramatism. Fara hiperbolizare. Doar fapte concrete, expuse asa cum erau ele. Partea frumoasa si complicata a fost ca Sky si Holder au pornit in toata povestea asta la fel de nestiutori ca si noi toti. Asa ca, daca in "Mare Tranquillitatis""sau "Destine la limita", personajele principale stiau de la bun inceput care este "problema" lor, in "Hopeless" ne-am intalnit cu o situatie aflata la polul opus. Trebuie remarcata usurinta cu care cititorul este transpus in locul lor, precum si includerea lui in atmosfera. De ce spun asta? Pentru ca nu te poti opri din a-ti pune intrebari. Ce ai fi facut tu in locul ei? Cum ai fi reactionat tu daca ai fi fost pus fata in fata cu situatia aia? Sunt intrebari bune, care te fac sa iti autoscanezi personalitatea si modul de gandire.
Personajele, dupa cum am spus, au fost uimitoare. Sky mi s-a parut genul de protagonista cu care as fi prietena, tipul care nu isi pierde ratiunea in momente tensionate si mereu lasa loc de o gluma. Cel mai mult am adorat felul in care trata gastile de fitoase din clasa. Faza cu dulapul si banii m-a facut sa mor de ras :) Holder este... Holder. Chiar mi-a placut de el. Si de reactiile lui, mai ales spre final. Partea in care afla despre sora lui este induiosatoare si mai mult decat socanta, asa ca am ramas profund impresionata de gestul pe care il face dupa. (Ah, ce imi place sa va pun pe jar cu niste afirmatii- capcane :) Iar Six e partea haioasa a gastii, impreuna cu Breckin. Cumva, fata aia reuseste sa fie un personaj destul de prezent, chiar daca e la celalalt capat al tarii. Ciudat, stiu.
Asadar, dargii mei, cam atat as avea de spus. Sper ca v-am convins sa acordati o sansa acestei carti minunate. Si daca nu eu, sper ca au facut-o alte recenzii, sau notele excelente de pe Goodreads. Cert e ca merita fiecare banut. Asa ca nu imi mai ramane decat sa va urez spor la citit! O gasiti in librarie, printre mii de carti online, care va asteapta sa le devorati :)

Titlu: Hopeless- Fara speranta
Titlu original: Hopeless
Autor: Colleen Hoover
Anul aparitiei: 2013
Editura: Epica
Site: http://colleenhoover.com/





Happy Release Day "Allegiant"!!!

marți, 22 octombrie 2013

| | | 16 comentarii
Stiti ce carte apare azi? Normal ca stiti (daca nu, trebuie sa va intreb pe ce planeta ati trait pana acum...). Azi, 22.10.2013, apare cel de-al treilea volum al trilogiei "Divergent" de Veronica Roth, trilogie care, dupa cum bine stiti, se situeaza printre favoritele mele :)
Asa ca azi ma pun pe citeala si, cu putin noroc, pe maine vine si recenzia!
Sunt ferm convinsa ca o sa imi depaseasca asteptarile :)
Nu ma pot opri si trebuie sa spun si asta: multumesc, Veronica, pentru aceasta poveste minunata, pentru personajele superbe pe care le-ai construit si pentru lumea pe care ai creat-o!  You are the best!

Leapsa+ Miros de carte noua #6+ sunt vie!

miercuri, 16 octombrie 2013

| | | 4 comentarii
Aaaa... salut? Mai e cineva pe aici? Ah, scuze, m-am exprimat gresit. Intrebarea adevarata era: a mai supravietuit cineva scolii/serviciului? Pentru ca eu am fost la razboi si am venit vie, dar cu sechele. Dumnezeule, numai mie mi se pare ca devine din ce in ce mai greu si mai obositor sa... traiesti?

Nu stiu voi, dar de fiecare data cand ma duc la scoala, singurele melodii care imi bubuie in casti sunt "Highway to hell" de la AC/DC si "Going to hell"de la The Pretty Reckless. MP3-ul meu este malefic. Sau genial. Inca nu m-am decis. Cert e ca imi place ce asculta :)
Of, mi-a fost atat de dor de voi! Si am atat de multe de recuperat... Ma asteapta 9 recenzii pe birou, sute de idei pentru o noua rubrica si am o pofta de scris ceva de speriat. Plus ca noiembrie se apropie, si impreuna cu el, o noua sesiune de NaNoWriMo. Da, chiar mi-a fost dor de bloggerime! Familia mea virtuala :D Clar e ca nu va mai abandonez. Doar am trecut printr-o perioada destul de naspa si confuza. Au fost si chestii mai sociale, sute de teste si verificari si o raceala prelungita pentru trei saptamani, dar sunt ok. 
Si pentru ca vreau sa incep in forta, ii multumesc lui Ale Criss pentru leapsa. Mi-a dat impulsul de care aveam nevoie pentru a ma reintoarce in spatele tastaturii. You are awesome!

1. Ce carte te-a făcut să te simţi încrezător legat de tine sau de viaţa ta?
O sa sune putin ciudat dar... "Pe aripile vantului" de Margaret Mitchell. Personajul lui Scarlett m-a impresionat prin taria de caracter de care da dovada. M-a convins ca trebuie sa fiu mai puternica, mai ales in momentele grele. Si o alta carte ar fi "Sub aceeasi stea"de John Green, pentru ca m-a facut sa realizez ca fericirea nu trebuie pretuita doar cand se arata intr-o forma mai pronuntata. Trebuie sa fii fericit pentru fiecare zi noua pe care o traiesti.

2. Ce carte te-a făcut să placi sau să te ataşezi de personaje?
M-am atasat de multe personaje in toata cariera asta de cititor, dar din cartile care mi-au ramas in suflet ar fi: Harry Potter (Harry Potter, Ron, Hermione, primi mei eroi si primele modele in viata, pe langa parinti), "Hotul de carti"(Liesel), Jane Eyre (primul meu clasic, sau pe acolo), "Academia Vampirilor" (Rose; una dintre seriile care mi-au deschis portile fantasy-ului) si "A Monster Haven Story" (Zoey ).

3. Ce carte te-a făcut să te simţi nerăbdător/curios?
In general cartile politiste. O carte anume: "Maestrul si Margareta"de Mihail Bulgakov. Nu e politista, dar am ars de nerabdare pana la sfasit.

4. Ce carte te-a făcut să te simţi iritat?
Probabil "Imparatul mustelor"de William Golding. Nu pot sa suport cartea aia, desi toata lumea o ridica in slavi. Ma frustreaza totul la ea, de la subiect, pana la stilul de scriere. 

5. Ce carte te-a dezamăgit?
Sunt destul de multe din pacate, dar mai recente ar fi "The Elite"de Kiera Cass si "Requiem"de Lauren Oliver. Si sa nu uit de "Creatura"de Nely Cab.

6. Ce carte te-a făcut să te simţi confuz?
"De veghe in lanul de secara"de J.D.Salinger. Nu stiu de ce. Probabil ca nu am inteles tot ce a vrut tipul sa spuna. 

7. Ce carte te-a făcut să te simţi satisfăcut?
Uf, chiar nu stiu. Poate "Tess d'Urberville"de Thomas Hardy, pe care am luat-o mai mult ca pe o provocare. M-am simtit foarte incantata cand am terminat-o si am realizat ca mi-a si placut destul de mult. Si cam toate volumele din "Cantec de gheata si foc"de George R.R. Martin. Ma simt sadisfacuta cand vad o asemenea lectura de calitate cum e seria aia.  

8. Ce carte te-a făcut să te simţi foarte ataşat de personajul principal?
"Harry Potter". Si "The Immortal Rules"de Julie Kagawa. Si multe altele.

Asadar, am terminat leapsa. Bun, nu mai am decat un roman de scris. 

La noi la Cluj (cu un accent prelung pe "u"), in perioada 3-6 octombrie, s-a desfasurat Bookfest-ul, un targ de carte aflat doar la cea de-a doua editie pe meleagurile astea. Si ca de obicei, nu m-am putut abtine si m-am dus si eu sa "dau un ochi, nu mai mult". Am venit acasa cu o plasa de carti, deci e bine. Macar nu am exagerat.
Urmatorul turn de carti este rezultatul a o luna si ceva de munca intensa si de aruncat bani. Clatiti-va ochii si nu mariti imaginea :D Telefonul meu este detestabil cand vine vorba de poze...

P.S. Batul ala sprijinit de carti din partea stanga... e bagheta mea. Se vede rau, dar promit ca o sa v-o arat cu alta ocazie.
Ok, deci avem:
  • "Inferno" de Dan Brown- Bookfest
  • "The bone season" de Samantha Shanon- Bookfest; extrem de curioasa de ea.
  • "Siege and storm" de Leigh Bardugo- Libris; volumul doi din trilogia Grisha, care nu are aceeasi dimensiune cu volumul doi! Ma frustreaza chestia asta. E greu sa le pun in bibiloteca.
  • "Maestrul si Margareta"de Mihail Bulgakov- Bookfest; una dintre cele mai interesante carti pe care le-am citit, a fost extrem de plina de simboluri si de idei ascunse
  • "Comedianta"de Wladyslaw Reymont- Bookfest; alta carte care mi-o doream de foarte mult
  • "Christine"de Stephen King- Bookfest; trebuia sa citesc intr-un final ceva de la el si coperta noua...
  • "Jurnal fantezist"de Iulia Hasdeu- Bookfest- am facut eu o pasiune pentru fata asta, asa ca acum sunt hotarata sa citesc tot ce scrie ea
  • "Zorba grecul" de Nikos Kazantzakis- librarie; un alt volum de care am auzit multe
  • "Heist society"de Ally Carter- Libris; iubesc trilogia asta si trebuie sa imi iau cat mai repede celalalte doua volume
  • "Crown of midnight" de Sarah J. Maas- Books-express; noua mea carte favorita! 
  • "Shadow and bone"de Leigh Bardugo- Libris; mai are nevoie de introducere?
  • "Numele trandafirului"de Umberto Eco- Bookfest
  • "Febra neagra"de Karen Marie Moning- librarie; recenzia mai jos!
Si pentru ca nu ma pot abtine si sunt mult prea incantata de cartea asta, uitati ce bine arata coperta din spate de la "Crown of midnight", volumul doi din "Throne of glass"aka "Tronul de clestar"!!!

Oficial noua mea carte preferata din biblioteca :)
Si mai am o veste, dupa care zbor sa mai citesc ceva. Nu de alta, dar pana acum, de cand a inceput scoala, am citit numai 5 carti. Jalnic!

SALVAREA LUMII ŞI ALTE SPORTURI EXTREME,  volumul 3 din seria MAXIMUM RIDE, de James Patterson


„Prindeţi-vă centurile: a sosit un nou volum al acestei aventuri palpitante… Plin de nerv şi captivant… fanii îl vor devora pe nerăsuflate.” ─ KLIATT

Max, Fang, Nudge, Iggy, Gasman şi Angel ─ şi, bineînţeles, câinele vorbitor Total ─ au fost capturaţi din nou de către Şcoală. Aceasta însă nu mai e interesată de experienţele făcute pe copii, căci oamenii de ştiinţă au decis că este vremea să îi „retragă” definitiv pe hibrizii umano-aviari, în favoarea unei noi generaţii de mutanţi.
Înscrişi şi ei pe lista de exterminare de către oamenii de ştiinţă care i-au creat, Max şi gaşca ei ─ toţi deţinători de ADN aviar şi aripi funcţionale ─ descoperă că Şcoala este doar o mică parte dintr-o mare corporaţie multinaţională malefică numită Itex, care are ca scop eliminarea a jumătate din populaţia lumii. Doar câţiva au fost aleşi de către Itex pentru a supravieţui, şi aceştia sunt meniţi a crea o utopie pe planeta rămasă mult mai goală.
Când Max realizează însă că a fost creată pentru a salva lumea, ea hotărăşte că a venit momentul să-şi urmeze destinul şi să-şi asume rolul de salvatoare a omenirii ─ să înfrunte, alături de stolul ei, inamicul suprem şi să oprească implementarea Re-Evoluţiei, sinistrul experiment eugenic.

La fel ca şi celelalte două volume anterioare, Salvarea lumi şi alte sporturi extreme este o aventură uluitoare, plină de acţiune, comedie şi dramă, răsturnări de situaţie, întâlniri neaşteptate şi momente neprevăzute, dragoste, descoperiri formidabile şi lupte pe viaţă şi pe moarte. Într-un cuvânt, o lectură fascinantă, ca o cursă într-un montagne-russe, ce te lasă cu răsuflarea tăiată.

Cartea are 416 pagini, formatul 13×20 cm, ediţia este cartonată, cu supracopertă, şi preţul de listă 39,90 lei. La precomandă beneficiaţi de 25% reducere şi transport gratuit.

Siii....



Astea fiind spuse, cred ca ne revedem vineri sau sambata, cand o sa pot sa respir usurata ca a mai trecut o saptamana de chin. Va las cu soundtrack-ul matinal. Succes :)


Recenzie "Febra neagra" (MacKayla Lane #1) de Karen Marie Moning

vineri, 27 septembrie 2013

| | | 4 comentarii
What they said: "Când MacKayla află că sora ei Alina a fost ucisă în Irlanda ─ după ce i-a lăsat un mesaj criptic pe telefon ─, decide să plece la Dublin în căutarea unor răspunsuri.
Dar încercarea de a-l descoperi pe asasinul Alinei o atrage într-o lume de umbre în care nimic nu e ceea ce pare, unde binele şi răul poartă aceeaşi mască seducătoare. Curând, MacKayla trebuie să facă faţă unei provocări majore: să rămână în viaţă şi să înveţe să mânuiască o putere pe care nu ştia că o deţine ─ o putere care îi îngăduie să vadă dincolo de lumea oamenilor, în periculosul tărâm locuit de Fae…
Pe măsură ce pătrunde în enigma morţii surorii ei, iar graniţa între lumi începe să se năruie, adevărata misiune a lui Mac devine tot mai clară: trebuie să găsească misterioasa Sinsar Dubh ─ Cartea Neagră, un manuscris vechi de milioane de ani care conţine între paginile sale încifrate cea mai primejdioasă dintre vrăji  ─, căci cel care pune primul mâna pe ea va deţine controlul total asupra celor două lumi."

What I say: Inca din momentul in care am aflat de "Febra neagra" am vrut sa citesc aceasta carte tot mai mult. Si trebuie sa va marturisesc ca m-au atras patru cuvinte: "fae", "Irlanda" si "mitologie celtica". Nu stiu voi, dar pentru mine au avut efectul unui magnet si nu m-au lasat sa imi iau gandul de la ea. Asa ca va inchipuiti cat de fericita am fost cand am vazut ca editura Leda o va publica. Si coperta. Mor dupa coperta.
MacKayla Lane, Mac pe scurt, nu are prea multe pretentii de la viata. Are un trai bun si vrea sa ramana asa: job-ul este mai mult decat ok, casa parintilor ei are piscina si singura grija pe care o mai poate avea este scoaterea culorii ei preferate pentru oja de pe piata. Totul pare ca merge ca pe roate pana intr-o zi, cand fata primeste o veste care ii va schimba viata- la propriu si la figurat. Sora ei, Alina, plecata in Irlanda pentru studii, a fost gasita moarta pe o straduta laturalnica din Dublin. Insetata dupa raspunsuri si razbunare, odata ce crima a fost declarata un caz fara piste, Mac se aventureaza intr-o lume noua, singura, incercand sa redeschida ancheta, manata de ultimele cuvinte ale Alinei, care ii spun sa gaseasca un lucru de care depinde totul: Sinsar Dubh. Ceea ce nu stie este ca nu e singura care cauta misteriosul obiect si nici singura care ar face orice sa il gaseasca. Si asa va face cunostinta cu o lume pe care nici nu si-o inchipuia: o lume plina de Fae, care ii vor sangele.
Oricat de multe teorii as fi avut despre cartea lui Karen, nu credem nici in ruptul capului ca imi va placea atat de mult. Ma aspteptam sa fie o lectura placuta, ma asteptam sa fie cat de cat originala, insa nu eram pregatita sa dau de o poveste atat de... antrenanta. Care sa ma faca sa ma gandesc la ea in timpul orelor de fizica extrem de plictisitoare si sa ma tina cu sufletul la gura la fiecare moment tensionat. Mi-a placut atat de mult incat, daca volumul doi se va dovedi la fel de bun (sau poate. Doamne da, si mai bun), o voi pune la loc de cinste cu alte favorite.
Nu pot sa spun ca am fost vrajita de la primele pagini. Cum e firesc, ne este prezentata protagonista, o Mac cu comportament de Barbie mai mult decat de eroina kick-ass la care speram si cu o viata monotona. Apoi este aruncata intriga si de acolo ajungem in Irlanda. Unde se produce explozia. Pentru ca din momentul in care Moning a inceput sa descrie Dublinul si pub-urile, am ramas fermecata. Fermecata de atmosfera pe care o creeaza, fermecata de cum introduce subtil magia, fermecata de cum o modeleaza pe Mac si caracterul de care ma voi indragosti. Se foloseste de litere cu iscusinta pentru a tese o lume paralela cu un oras cunoscut, o fata mult mai intunecata, plina de magie, de secrete si de fiinte periculoase, care te pandesc la tot pasul. Probabil ca daca m-as duce acum in Irlanda m-as uita de doua ori pe unde calc, din cauza realismului cu care scriitoarea ilustreaza amestecul de frivolitate in care este invaluita capitala si elementul dark-fantasy regasit in volum.
Sincer, nu credeam ca o sa ajung sa spun toate aceste lucruri despre "Febra neagra" dintr-un singur motiv: protagonista. La inceput, desi nu este prezentata drept o fitoasa scoasa direct din "Mean Girls", atitudinea de Barbie rozomovista, preocupata de haine si lac de unghii pe care o afiseaza te pune pa ganduri. Adica, sa fim cinstiti, cum poti sa iei in serios o protagonista care se vrea, dupa cum spun recomandarile, o noua Buffy, daca respectiva e o tornata de roz si sandale cu toc pana in gat? Ei, va spun eu, toate lucrurile astea devin nule cand citesti despre cum resimte Mac pierderea surorii si despre determinarea de care este capabila. Plus ca toate lucrurile pe care le afla in Irlanda o schimba enorm de mult. Nu, nu pot sa spun ca se compara cu Rose Hathaway sau Celaena Sadorthien, dar sunt sigura ca are un potential (care se dezvaluie din ce in ce mai mult pana la sfarsitulul volumului) pe care il va uitliza pe parcursul urmatoarelor carti. Vad in ea un caracter puternic, oricat de mult sustine ca o sa moara fara fusta ei pastelata. Pariez pe MacKayla :)
Un alt lucru care m-a incantat, dupa cum era de asteptat, a fost fantasy-ul. Stropul ala de mitologie celtica la care speram era acolo, asteptandu-ma, asa ca nu am putut sa nu fiu cat se poate de fericita. Cartea combina foarte frumos ideile originale ale lui Karen si unele aspecte din diferite mitologii, rezultatul fiind unul surprinzator de bun. Pe de-o parte, avem legendele cu Fae, precum si cu puterile pe care le detin. Aici vine momentul in care se imparte si rasa in doua (cum se intampla in mai multe volume cu aceste creaturi): Seelie si Unseelie. Pana aici totul este destul de "traditional". Karen alege sa transforme zanele din partea Unseelie in niste monstrii respingatori si periculosi, dar nu exclude posibilitatea ca cei din Seelie sa fie pe cat de frumosi, pe atat de rai. Consider acest lucru drept unul bun: rareori in viata gasim doar alb sau negru. Cel mai probabil, dam de gri.
Partea cea mai buna din toata aceasta tocana de mitologie au fost simbolurile- cheie. Ideea de Sinsar Dubh, precum si obiectele magice ce apartin de cele doua parti rivale, mi s-a parut exceptionala. Nu de alta, dar mi-a adus aminte de Harry Potter si de Horcruxurile pe care trebuia sa le gaseasca. Sper ca gasirea lor se va dovedi o provocare cel putin la fel de incitanta :) Partea buna din acest volum a fost ca ne-a aratat destul de putin din ce va urma, dar suficient incat sa ne arate ca se va dezlantui un intreg razboi in "Bloodfever" si urmatoarele volume. Abia astept!
Si pentru ca stiu ca toti muriti sa aflati, da, Barrons este awesome, imi place atitudinea lui, ma scoate din sarite de cele mai multe ori, dar tot nu am putut sa il ador la sfarsit. Nu pot sa cred ca a facut ce a facut. Si sunt mai mult decat curioasa sa aflu ce Dumnezeu de creatura se dovedeste a fi si care e legatura dintre el si Fiona.
Asadar, tragand linie la tot discursul de mai sus, va sfatuiesc cu draga inima sa cititi "Febra neagra"! Este un prim volum bun, promite actiune, are suspans, idei creative si o premisa exceptionala. Asa ca sper ca data viitoare cand va opriti intr-o librarie, fie ea virtuala sau reala, veti da cel putin un ochi la cartea lui Karen Marie Moning!

Titlu: Febra neagra
Titlu original: Darkfever
Autor: Karen Marie Moning
Editura: Leda
Anul aparitiei: 2006
Din aceeasi serie:

  • Bloodfever (vol.2)
  • Faefever (vol.3)
  • Dreamfever (vol.4)
  • Shadowfever (vol.5)
Nota: Niciunul dintre volumele de mai sus nu este publicat inca in Romania!
Intrebare: Stie cineva care e treaba cu volumul 6 si "Iced"? Adica, e o noua perspectiva, dar tot avem parte de Mac si gasca? Sau e ceva separat, dar tot din lumea Fever? Daca da, va rog sa ma luminati si pe mine! Multumesc!








Recenzie "Daughter of smoke and bone" de Laini Taylor

duminică, 22 septembrie 2013

| | | 4 comentarii
*Imi cer scuze pentru absenta asta oribila, doar ca am avut o perioada ingrozitoare: a inceput scoala, de o saptamana ma doare gatul si am febra (si tot m-am dus la scoala) si capac peste toate, trec si prin cel mai aiurea reading slump. Asa, ca incurajare de inceput!*
What they said: "Around the world, black handprints are appearing on doorways, scorched there by winged strangers who have crept through a slit in the sky.
In a dark and dusty shop, a devil’s supply of human teeth grown dangerously low.
And in the tangled lanes of Prague, a young art student is about to be caught up in a brutal otherwordly war.
Meet Karou. She fills her sketchbooks with monsters that may or may not be real, she’s prone to disappearing on mysterious "errands", she speaks many languages - not all of them human - and her bright blue hair actually grows out of her head that color. Who is she? That is the question that haunts her, and she’s about to find out.
When beautiful, haunted Akiva fixes fiery eyes on her in an alley in Marrakesh, the result is blood and starlight, secrets unveiled, and a star-crossed love whose roots drink deep of a violent past. But will Karou live to regret learning the truth about herself?"

What I say: Cu siguranta am auzit multe lucruri bune despre cartea asta. Se intampla uneori sa ma tot lovesc de un anumit volum, intr-o perioada foarte scurta de timp. La fel s-a intamplat si cu "Shadow and bone". Am auzit de ea prin vloguri, de pe bloguri straine si cand am vazut ca fetele de la Book Geek i-au acordat cartii 5 stele pe Goodreads (lucru care se intampla din secol in secol), ei bine, hai sa spunem ca asta a pus capacul si a trebuit pur si simplu sa o citesc. Si de obicei, cum bine stiti, cand imi pun in cap ceva, e destul de greu sa nu ma tot gandesc la acel lucru si trebuie sa il fac atunci, altfel o sa ma descompun intr-un jeleu. Stiu, stiu, trebuia sa citesc de 'enspe milioane de ani "Origin" (Lux #4 de Jennifer L. Armentrout), dar cand ma gandesc la finalele marca Jennifer si la faptul ca trebuie sa astept inca un an pentru un nou volum... pai, ma cam dezumflu. Aiurea, I know. Si cum chiar imi intrase in creier ideea fixa ca o sa mor daca nu citesc cat mai repede cartea lui Laini, am renuntat sa mai imi fac morala singura si m-am pus pe citit.
Totusi, nu ma asteptam sa imi placa chiar atat de mult. Sau sa fie atat de originala.
In "Daughter of smoke and bone" ne intalnim cu Karou, o tanara de saptesprezece ani destul de diferita. Si nu spun asta doar pentru ca are parul azuriu, tatuaje nemaintalnite si tot felul de obiecte stranii prin buzunare. Sau pentru ca subiectul ei preferat de desen sunt niste monstrii complicati, cu unele aspecte umane. Ciudatenia lui Karou consta in obiceiul de a disparea fara niciun cuvant, fie pentru cateva ore, fie pentru zile sau saptamani intregi. Asadar, puteti intelege de ce are atat de putini prieteni sau de ce stie atat de multe limbi straine. Si totusi, nimeni nu cunoaste adevaratul lucru bizar despre Karou: cine este ea. De fapt, e atat de bizar incat nici macar ea nu stie.
Crescuta de niste creaturi necunoscute, numite chimaera si insarcinata cu niste misiuni extrem de.. ei, nu o sa folosesc "ciudat" iar, desi cuvantul asta descrie cel mai bine cartea si situatia, eroina noastra nu stie ce viitor incurcat o asteapta. Va afla raspunsuri la intrebarile care o macinau de mult. Va gasi noi intrebari si indoieli. Isi va umple golul, pentru a-l revendica din nou. Si mai presus de toate, va afla, intr-un final, adevarul: cine este cu adevarat.
Si acum ca v-am luminat despre ce e vorba, sa trecem la lucruri serioase.
Nu ma asteptam sa gasesc ce v-am descris mai sus. Nici nu stiu la ce ma asteptam mai exact. Poate un cliseu cu inger vs. demon foarte YA, sau ceva pe acolo. La un setting mai nepamantean. La niste creaturi umane. Gresit. Total gresit. Cartea asta urla originalitate pana raguseste, nu exista nimic cliseic in ea, iar Praga este decorul extraordinar descris al acestei frumoase povesti. De creaturi nici nu va mai spun, pentru ele m-au surprins cel mai tare.
Nu stiu de ce, dar mereu a fost prezenta tendinta asta de a umaniza pana si creaturile supernaturale. De a le aduce la o forma cat mai umana, cat mai asemanatoare de a noastra. Daca fiinta respectiva avea cateva caracteristici mai nepamantene, erau in general ascunse de magie/personaj in sine. Ei bine, nu si in cartea lui Taylor. Nu trebuie sa va mirati cand va spun ca mi-a fost extrem de greu sa imi portretizez in minte personaje precum Issa sau Brimstone. Imaginea lor aduce atat de multe elemente pe care nu sunt obisnuita sa le combin, incat a trebuit sa schitez putin personajele, luand descrierea cuvant cu cuvant pentru a ajunge in cele din urma la un aspect care sa ma multumeasca. Si rezultatul este, va asigur, pe cat de straniu, pe atat de frumos si de original. Mi-e drag, ca sa spun asa, sa stiu ca se mai pot crea fiinte noi, care sa nu semene cu nimic din cate am mai intalnit. E o gura de aer proaspat in lumea asta a cartilor.
Si daca tot vorbim de inedit, nu se poate sa nu remarc cat de extraordinara a fost actiunea si povestea in sine din "Daughter of smoke and bone". Dupa cum spuneam, personajele complexe de mai sus merita o lume si o istorie cat mai deosebita. Laini reuseste si la capitolul asta. Mereu esti surprins de ceva nou, mereu decoperi lucruri pe care nu le stiai, mereu esti tinut in priza. Unele chestii apar pur si simplu din senin. De altele iti dai seama odata cu Karou, cercetand si traind aceleasi emotii. In oricare dintre aceste doua cazuri, te poti astepta doar la ceva iesit din comun, de care te vei bucura la maximum. Cadrul in care se petrec mare parte din intamplari este unul magic. Praga prezentata de autoare are ceva atat de special si o atmosfera atat de placuta, incat nu am putut sa nu ma simt atrasa de carte chiar de la primele pagini, cand Taylor a inceput sa creioneze putin locul. Sunt tentata sa vorbesc despre magia scriitoarei, dar pastrez discursul pentru mai tarziu. Nu pot sa spun ca volumul a avut un ritm dinamic, sau ca a fost foarte multa tensiune, insa va asigur, nici carte statica nu a fost. Cel mai bine o spun cand va marturisesc ca, in opinia mea, cartea asta superba a fost doar preludiul pentru ce va urma, doua volume pline de actiune si de suspans, care vor aduce cu siguranta doza de adrenalina pentru iubitori. Mi s-a parut exceptionala si ideea cu dorintele si dintii, e ceva atat de unic incat nu mi-a venit sa cred cand am citit. Dar te obisnuiesti dupa o perioada.
Personajele nu sunt nici ele mai prejos, ba din contra, sunt extrem de bine construite si te surprind deseori. Totusi, cel mai mult mi-a placut un personaj secundar si anume Zuzana, prietena lui Karou. A fost atat de amuzanta si de draguta, incat nu aveai cum sa nu o indragesti de la primele cuvinte pe care le scoate pe gura! Creaturile nepamantene au fost si ele foarte bine compuse, incat aproape le simteai in spatele tau atunci cand citeai, asa ca se aduc inca cateva puncte bonus pentru caracterul tridimensional. Akiva nu a fost nici el rau, dar ma astept la mai multe de la el in urmatoarea carte.
Si ajungem la subpunctul meu favorit, si anume stilul de scriere. Personal, cred ca asta a fost cel mai bun si mai util element din tot volumul. Pentru ca Laini are atat de mult talent! Pe langa felul neobisnuit prin care manuieste cuvintele, pentru a zugravi atat de real intamplarile, mai are si harul de a te face sa nu poti lasa din mana cartea, fie ca este descrisa o banala intalnire intre Zuzana si Karou, sau o scena de actiune din Marrakesh. Te prinde si te subjuga in dorinta de a cunoaste mai mult, de a savura mai mult. E unul dintre cele mai frumoase si mai bine utilizate stiluri din scriere din cate am citit. Te poate face sa calatoresti in toate colturile lumii, fie ele de pe Pamant sau din Eretz. Si sa nu uitam de elementele simbolice pe care le introduce, care sunt pur si simplu niste delicatese.
Per total, mi s-a parut o carte foarte buna. I-am dat cu incredere 5 stele pe Goodreads, dar nu am putut sa o pun in raftul de favorite din cauza ca lipseste ceva. Poate un strop de adrenalina, sau poate putin mai multe detalii despre cealalta lume si despre razboi. Oricum, "Days of blood and starlight", volumul doi al trilogiei, promite acestea si multe altele. Asa ca pot sa spun ca astept cu interes continuarea.
Recomand cartea tuturor celor care vor ceva diferit, celor care stiu ca le place o poveste chiar daca nu o sa fie enorm de mult romance, sau un final prea incantator si celor care sunt fani ai genului. Daca intrati in acesta categorie, sunt sigura ca veti adora "Daughter of smoke and bone"!

Titlu: Daughter of smoke and bone
Autor: Laini Taylor
Editura: Little, Brown Books for Young Readers
Nr. pagini: 418

Din aceeasi serie:

  • Days of blood and starlight- vol.2 
  • Dreams of gods and monsters- vol.3 (in curand)

Unde e vara?

vineri, 13 septembrie 2013

| | | 10 comentarii
Nu pot sa cred cat de rapid a trecut vara asta... Am  asteptat anume vinerea, ca sa imi iau adio de la anotimpul meu preferat cum se cuvine si sa imi acord putin timp pentru ce va urma dupa. Trebuia sa fac o gramada de postari si sa scriu cam 8 recenzii, dar pur si simplu nu am putut sa o fac. De cate ori ma uitam pe geam, vedeam ca mai cade cate o frunza ingalbenita si covorul ruginiu se face tot mai gros... si pur si simplu imi venea sa urlu si sa ma duc sa le capsez inapoi. Asa ca mi-am ascuns fata intre filele cartilor, gandindu-ma cat de bine trebuie sa fie la Hogwarts acum.
Tata nu mai conteneste din cantat "Vine scoala!" si ieri m-a sunat si unchiul meu, ca sa ma anunte in mod special ce urmeaza luni. Multumesc, chiar nu stiam fara voi :) Vedeti ce rude grijulii am?
Daca tot aminteam de Hogwarts, probabil o sa fac un post cu cat de mult o iubesc pe Jo saptamana viitoare. Momentan, nu ma simt capabila sa scriu asa mult.
Banuiesc ca trebuie sa ii ascult sfatul lui Sharon si sa imi privesc frica in ochi. Mereu mi-a fost groaza de noi inceputuri si de fiecare data plecarea vacantei ma lasa cu un gol greu de umplut. Acum cu atat mai mult cu cat realizez cat de repede trece timpul. Sunt intr-o permanenta stare de soc de cand mi-am dat (cu greu) seama.
Totusi, nu intentionam sa fiu melancolica in acesta postare, (si uite ce a iesit pana acum!) ci vroiam sa va spun ce am facut vara asta, ce am citit, cum m-am simtit. Am inceput cu o lista, am sa termin cu o lista.
Pentru inceput, astea ar fi cartile, destul de putine in comparatie cu ce mi-am propus, dar parca e mai bine ca am citit niste carti extraordinare decat multe si nu atat de bune:

  • Iubita locotenentului francez- John Fowles
  • Cand esti vrajitoare- Carolyn MacCullough
  • O dragoste- Dino Buzzati
  • Viata lui Pi- Yann Martel
  • Heist Society- Ally Carter                                       
  • Orele indepartate- Kate Morton
  • Creatura- Nely Cab
  • Uncommon criminals- Ally Carter
  • Perfect scoundrels- Ally Carter
  • Warm bodies- Isaac Marion
  • Mare Tranquillitatis- Kayja Millay
  • The Eternity Cure- Julie Kagawa
  • Shadow and bone- Leigh Bardugo
  • Legend- Marie Lu
  • Life before Legend- Marie Lu
  • Prodigy- Marie Lu
  • The book thief- Markus Zusak
  • Triunghiul etern- Agatha Christie
  • Nemesis- Agatha Christie
  • Pentru cine bat clopotele- Ernest Hemingway
  • Carcera- Catherine Fisher
  • Crima pe terenul de golf- Agatha Christie
  • The Assassin and the Captain- Sarah J. Maas
  • The Assassin and the Princess- Sarah J. Maas
  • Crown of midnight- Sarah J. Maas
  • Numere- Rachel Ward
  • Dragonul maestatii sale- Naomi Novik
  • Fairies in My Fireplace- R. L. Naquin
  • Daughter of smoke and bone- Laini Taylor
Si poate ca pana seara termin "Origin", ca sa fie 30 :)
Despre planuri... uh, e greu de explicat. Ca de obicei, am facut sute de liste ca sa nu le respect. Ma rog, nu in totalitate :) Totusi, anul asta m-am tinut putin de ea:
  • Am facut "dieta" de care pomeneam aici si nu, nu am facut toxiinfectie alimentara, dar nici superb nu m-am simtit :)) Ei, a fost amuzant, am mancat toate prostiile pe care le ador si le mananc destul de rar, asa ca pot spune ca pana anul viitor, ma declar sadisfacuta! Cel mai amuzant a fost sa privesc reactiile mamei, care mai avea putin si lesina.
  • Am recitit, cum spune si traditia, toate cartile Harry Potter (si am facut si un fel de maraton cu filmele, dar nu cu toate)
  • Am facut recenzii la majoritatea volumelor pe care le-am citit vara asta. Sunt in curs de aparitie cele pentru ultimele de pe lista de sus :) Totusi, nu am reusit sa stau pe blog cat mi-am propus.
  • M-am inscris la Tabara NaNoWriMo, am scris destul de mult, mi-am dat seama ca Between Worlds nu este destul de buna (sau nu sunt eu pregatita sa o scriu asa cum vreau) si momentan lucrez la un high fantasy cu dragoni ;) Ideea mi se pare mai buna si merge super repede. Abia astept sa vina noiembrie, pentru sesiunea NaNo propriuzisa.
  • Am iesit destul de mult in oras cu prietenii, asa ca mi-am atins scopul: fara lenevit acasa, singura, ca si un bursuc antisocial.
  • Am mers la City of Bones si mi-a placut teribil de mult (am umblat o saptamana numai cu rune pictate pe maini, acum am trecut la talismanele mortii :)) Cea mai amuzanta a fost pregatirea pentru film...
Eu: Ma duc sa ma imbrac ca si un shadowhunter!
Mama (cu privirea de 'iar a innebunit fata'): Imbraca-te totusi ca si un om...
Eu: Dar shadowhunterii sunt oameni. Part angel, part human (cu vocea tipului din trailer).
Daaa, cred ca mama crede ca fata ei este putin cam... ciudata. Tata doar isi da ochii peste cap :D
In orice caz, am iubit filmul, daca nu l-ati vazut... GO! Go and see it!
  • Am facut o zi cu filme Disney. Nici nu stiti cat imi ridica moralul chestiile astea. Momentan, favoritul meu ramane "Brave". Dar se bate cu "How to train your dragon" (si da, stiu ca filmul e de la DreamWorks).
  • M-am lasat tarata de mama la cumparaturi. Nu a fost chiar atat de rau, dar e departe de activitatea mea favorita.
  • I-am citit Cristinei primul volum din Cronicile Wardstone :) Mai avem o fana, oameni buni! Si abia astept sa vad filmuuul!
  • Am invatat pentru testul la bio.
  • Am fost in tabara :) Clar mai am o experienta de neuitat cu prietenele mele, pot sa spun ca m-as mai duce de sute de ori.
  • Am mai facut o obsesie nesanatoasa pentru cateva trupe. Numai de asta mai aveam nevoie...
  • M-am reapucat de desenat. Stiu ca nu o sa ma tina mult, dar am cateva desene de care sunt destul de multumita. Peretii mei aveau nevoie de ceva nou.
Ma rog, pe langa zecile de zile in care pur si simplu m-am bucurat de soare, vacanta si de o companie placuta, cam asta a fost. Nu am reusit sa invat sa crosetez (dar o sa o fac pana la Craciun; stai linistita Anca, vine si fularul tau!) si nici nu mi-am terminat nenumaratele seriale pe care le-am inceput. Dar m-am distrat. Si asta e tot ce conteaza :) 
Sper ca ati avut o vacanta cel putin la fel de reusita ca si a mea si ca ati ramas cu multe amintiri frumoase, cat pentru un nou an de frig si scoala/facultate/servici. Pana la urma, daca e sa fim optimisti, si toamna si iarna au farmecul lor. Dar despre cele doua vorbim la timpul potrivit. Inca mai simt niste raze curajoase de soare prin apropiere, asa ca o sa ma catapultez pe balcon, ca sa savurez ultima mea zi de libertate. 
Vara asta m-a invatat multe. M-a invatat ca nu trebuie sa imi pese de ce spun ceilalti, m-a invatat ca pot sa fiu puternica si m-a invatat sa nu ma dau batuta. Si da, am ramas si cu niste amintiri superbe. Prin urmare, eu ma declar mai mult decat multumita. 
Acum sunt doar curioasa ce o sa imi aduca clasa a X-a. Un lucru e cert: multa bataie de cap, teme, teste, teze si pauze amuzante. Abia astept, macar pentru cele din urma :D