Recenzie "Tinuturile joase" de Herta Müller

marți, 12 martie 2013

| | |
What I say: Nu stiu in ce masura pot eu sa judec scriitura Hertei Muller, pentru ca nu sunt nici critic literar si nici nu am un statut care sa imi permita sa ma leg de o laureata a Premiului Nobel pentru Literatura. Dar pot sa va spun parerea mea sincera in legatura cu volumul ei de debut, "Tinuturile joase".
Nimic nu ma impresioneaza mai tare cum o face o carte de tipul celei de  fata. Nu doar pentru ca perceptia naratoarei asupra satului svabesc in care creste este una extrem de clara si dureros de adevarata, dar si pentru faptul ca fiecare cuvant, fiecare litera are un sens total nou, pe care nu il descoperi pana cand nu pricepi ce a vrut autoarea sa exprime cu ajutorul lor. Dar poate ca daca voi dezvolta subiectul, veti intelege mai bine.
Volumul de fata este format din 19 povestiri, din care cea mai lunga, de 110 pagini da titlu cartii si este narata din perspectiva unei fete aflate  in faza copilariei. Restul povestirilor sunt mult mai scurte, de obicei de 4-5 pagini si sunt povestite de diferiti nartatori, a caror varsta nu am fost capabila sa o deduc. Uneori stiu ca sunt adulti, alteori ma confrunt cu un narator cu rol de privitor, omniscient, omniprezent si obiectiv. Totusi, nu exista nici o urma de indoiala cand va spun ca povestioara mea preferata a fost "Tinuturile joase".
Nu stiu cum poate Herta sa utilizeze un cuvant si sa il faca sa aiba un sens la care nu te-ai fi gandit niciodata. Nu stiu cum scriitura ei este capabila sa manipuleze intr-un fel unic cititorul, reusind sa il transfere in corpul pesonajelor sale si fortandu-l sa traiasca in satul svabesc, care este considerat ca fiind asemanator cu satul natal al autoarei. Nu stiu cum acesta carte ma face sa cred ca am citit poezie, chiar daca vad ca e proza. Nu stiu cum scriitoarea expune atat de perfect lumea vazuta prin ochii unui copil, chiar daca nu mai este de mult unul. Nu stiu o multime de lucruri si le caut, dar nu le gasesc. Banui ca fiecare trebuie sa interpreteze in propriul lui fel aceasta lucrare.
Intr-un fel, cartea mi-a adus aminte de Exuviile Simonei Popescu, pentru ca si acolo era expusa perspectiva unui copil asupra lumii care il inconjoara. Si totusi, ce diferenta de la Pamant la Soare este intre cele doua carti! Daca in volumul Simonei, copilul mai pastra inca inocenta varstei si stia ce este copilaria, naratoarea din "Tinuturile joase" imi da impresia unei false inocente. Sunt frustrata, nu imi gasesc cuvintele! Chiar daca totul este descris intr-un mod simplificat, tipic unei gandiri infantile, copilul percepe lumea sa cu un realism care te face sa te infiori. El vede si citeste in sufeltele oamenilor, in faptelele  si in gesturile lor, etaland cruzimea, frica si raul intr-un stil unic, care amplifica rezonanta acestora. Nu judeca, nu isi da cu parerea, este un narator semi- obiectiv, care nu trece intamplarile prin sita intelectului. Ori asta nu face decat sa intensifice efectul pe care il are lectura asupra cititorului.
Pe tot parcursul cartii m-am intrebat cum era asa ceva posibil? Cum se putea ca in lume sa fie atat de multa cruzime, oamenii sa fie atat de rai, minciunile sa fie supuse atat de usor, lacrimile sa curga atat de des, frica sa  fie activa pretutindeni? Ma intreb daca perioada descrisa poate sa fie atat de neagra. Pentru ca mi se pare imposibil sa fie atatea elemente malefice in lume.
Va avertizez ca in "Tinuturile joase" nu trebuie sa cautati actiune. Nu trebuie sa asteptati sa se intample ceva. Nu trebuie sa tanjiti dupa un personaj principal. Cartea de fata trebuie traita, simtita si nu citita. E o poezie, e o istorie, e un jurnal, e tot ce vreti atata timp cat o intelegeti la adevarata ei valoare. Nu este o lectura usoara!  Chiar daca nu are numai 219 pagini, acestea trebuie meditate, trebuie disecate si rotite pa toate partile, pentru a le aprofunda. Dar, va rog, in masura in care puteti, cititi acesta carte! Este o experienta cu adevarat unica!

Titlu: Tinuturile joase
Titlu original: Niederungen
Autor: Herta Muller
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 1984

P.S.: Nu stiu daca am reusit sa sadisfac curiozitatea celor care vor sa incerce cartea, in legatura cu subiectul tratat. Asa ca, dati-mi voie sa va mai pun la dispozitie cateva link-uri, cu alte catva recenzii:
http://blog.carturesti.ro/un-sat-ca-oricare-altul-sau-tinuturile-joase-de-herta-muller/
http://www.dela0.ro/herta-muller-tinuturile-joase


4 comentarii:

Nastya Paun spunea...

profa mea de romana o ridica in slavi.era scriitoare si ea si cred ca stia ce vorbeste.o sa strang bani sa o cumpar si eu.frumoasa recenzie.

dark_eyes spunea...

Da, chiar stie ce vorbeste :) Nu pot sa garatez ca va placea tuturor, dar eu spun ca merita incercata. Spor la citit!

roxtao.com spunea...

Nu cred ca am mai citit pana acum nici o recenzie despre vreo carte a autoarei. Stiam ca a fost laureata Nobel, insa ma gandeam ca are opere din acelea.. greoaie, complicate si care plac doar criticilor specializati. Nu dau fuga chiar acum in librarii sa imi iau vreo carte de-a ei, insa cu siguranta daca o sa dau peste vreuna in vreo sesiune de cumparaturi viitoare, o sa mi-o cumpar :) M-ai facut destul de curioasa!

dark_eyes spunea...

Nu e prea greoaie, dar trebuie sa stai putin si sa o analizezi, ca sa iti dai seama ce a vrut sa transmita.
La mine nici ca putea sa fie mai potrivit! Tocmai acum este o expozitie cu manuscrise si lucruri care apartin autoarei la Cluj, asa ca am in plan o vizita cat mai repede :)

Trimiteți un comentariu