Recenzie The Elite (The Selection #2) de Kiera Cass

marți, 14 mai 2013

| | |
What they said: "Thirty-five girls came to the palace to compete in the Selection. All but six have been sent home. And only one will get to marry Prince Maxon and be crowned princess of Illea.
America still isn’t sure where her heart lies. When she’s with Maxon, she’s swept up in their new and breathless romance, and can’t dream of being with anyone else. But whenever she sees Aspen standing guard around the palace, and is overcome with memories of the life they planned to share. With the group narrowed down to the Elite, the other girls are even more determined to win Maxon over—and time is running out for America to decide.
Just when America is sure she’s made her choice, a devastating loss makes her question everything again. And while she’s struggling to imagine her future, the violent rebels that are determined to overthrow the monarchy are growing stronger and their plans could destroy her chance at any kind of happy ending."
What I say: Cred ca asta este prima recenzie negativa pe care o sa o fac pe blog. Nu imi fac griji, am in plan sa o scriu si pe cea de la Requiem (Delirium #3), asa ca nu cred ca o sa duc lipsa, din pacate.
Inainte de toate, chiar trebuie sa pun intrebarea asta: "The Elite" cine esti si ce ai facut cu Kiera Cass si America? Pe cuvant, nu va mint cand spun ca am citit o carte care pare scrisa de un alt autor si care are in prin plan o alta protagonista. Sunt foarte, foarte dezamagita. Kiera, ai face bine ca "The One" sa fie exploziva, pentru ca altfel chiar o sa fiu suparata rau de tot pe tine.
Ceea ce a inceput cu un volum extrem de bine scris, care m-a facut sa mor de fericire la unele pagini si sa incep sa iau trilogia in considerare ca una dintre cele mai originale de prin zilele de azi, a continuat cu o nuvela superba, pe care am devorat-o mai rau ca si pe prajitura de Pasti (Maxon, esti un scump, pe bune...), a inceput sa prinda o viteza uriasa si ...a alunecat in jos. Chiar am niste asteptari uluitor de inalte de la "The One", pentru ca ar fi pacat de o asa idee promitatoare sa sfarseasca drept o amintire neplacuta. Insa, pana in 2014, trilogia Kierei Cass se opreste la stadiul de "Avantul Prabusirea".
V-am spus in recenzia primului volum ca autoarea a deschis o mica portita spre un plot ce avea potential, nu gluma. Si ce a facut cu ea in cartea de fata? A mai deschis-o un centimetru. Asteptam cu atata interes sa aflu despre rebeli si despre istoria Illeei... Volumul doi pur si simplu m-a plesnit peste fata. Na, daca astepti prea multe! *you are wicked, book!*
Sunt o persoana romantica, in general. Ma bucur atat de tare cand doua personaje reusesc sa isi dea seama ca povestea lor impreuna este posibila, incat chestia asta poate sa imi faca ziua luminoasa, chiar daca restul a fost ca naiba. Ador scenele dragute dintre ele si le astept cu sufletul la gura, sunt o bila de energie cand ceva bun se intapla, ma rog, ati prins ideea. Insa a fost mult prea mult chiar si pentru mine. Pe langa faptul ca romantismul nu a fost nici macar de calitate (o sa va spun mai jos de ce), in unele scene a fost atata siropism incat nu am putut inghiti. Eu, marea amatoare de dulcegarii fictionale, am spus pas la scenele alea, am inchis kindle-ul si m-am dus sa beau o Cola. Dupa ce mi-am limpezit putin mintea de toate gretoseniile, am revenit si am incercat sa trec peste, cu gandul ca "las' ca vezi tu cum te macelaresc in recenzie".
Am pornit chiar cu dreptul cu cartea asta. Nu m-am lasat influentata de alte pareri si am spus cu voce tare ca nu poate fi dracu' atat de negru pe cat se spune. Si trebuie sa recunosc ca au fost unele parti care mi-au placut foarte mult. Nu o sa le neg si o sa le pun in evidenta, pentru ca merita. Ca de pilda, personajele secundare: cameristele Americii au fost preferatele mele. Atata devotament si atata iubire nu cred ca am  mai intalnit. Chiar mi-au placut fetele astea, inca de cand le-am intalnit pentru prima data. Sau Marlee. O, Doamne, am iubit-o pe Marlee! Chiar eram curioasa de secretul ei si aveam o banuiala care mi-a fost confirmata, dar asta nu mi-a schimbat cu nimic parerea despre ea. Tot respectul pentru ce a facut si chiar pot  sa spun ca sunt foarte fericita pentru ea. Povestea ei a fost cea mai incantatoare parte si m-a tinut putin in cumpana, pentru ca nu stiam cum o sa se finalizeze.
Mai stiti cand am spus cat de mult imi place caracterul Americii? Chiar o admiram, pentru ca nu se lasa impresionata cu una, cu doua de toate farmecele palatului si nici nu se transforma intr-o concurenta setata numai sa castige. In volumul doi este cu totul si cu totul alta protagonista. Mi se pare ca a uitat de unde vine, ca a uitat de toate problemele pe care le avea si ca singurul ei gand e "Maxon sau Aspen?" Si nici nu m-ar fi enervat atat de rau, daca nu facea ce a facut la sfarsitul volumului. Ok, ai vrut sa faci aia, ai muncit si era chiar o idee buna, desi cam revolutionara. Insa felul in care a pus-o in practica si modul in care a acceptat atat de usor ca a facut o prostie (desi nu era), mi-a calcat efectiv si ultimul dram de afectiune pentru ea. Si ceea ce a facut Maxon mi se pare perfect normal. Chiar a primit ce merita!
Nu o sa mai spun ca intregul volum este un bla-bla plictisitor despre cum protagonista nu e instare sa se decida daca il vrea pe Maxon sau pe Aspen si daca e capabila sa isi asume rolul de conducatoare sau ba.  Numai umplutura.
In "The Elite", America trebuie sa ia o decizie. Inima ei este pierduta intre Maxon, printul fermecator care ii ofera sansa unui nou viitor si inima lui si Aspen, persoana legata de trecutul ei, de a carui iubire simpla este sigura. Ramasa intre ultimele sase concurente, protagonista trebuie sa aleaga pe drum mai merge, pentru a se pregati. Si atmosfera devine tot mai tensionata, odata cu atacurile tot mai dese ale fortelor rebele.
Titlu: The Elite
Autor: Kiera Cass
Nr. pagini: 323
Editura: Harper Teen
Din aceeasi serie:

  • The Selection (vol. 1)
  • The Prince (vol. 0.5)
  • The One (vol. 3)- coming soon



7 comentarii:

roxtao.com spunea...

:) Sincer, chiar speram sa nu fii la fel de dezamagita pe cat am fost si eu.. Dar vad ca exact chestiile care m-au scos pe mine din sarite te-au enervat si pe tine.. Si eu imi pun toate sperantele in volumul 3, cred ca o sa fiu super suparata daca va fi la fel de slab ca asta..

Anca spunea...

Oh, altă serie care se termină la primul volum?!
Dacă nu eram sigură dacă să citesc seria până acum, după recenezia asta nu mai pun mâna pe ea.

Vero spunea...

Of, și eu care speram ca măcar ție să-ți placă :( Și eu am fost foarte dezamăgită și pur și simplu am fost super-enervată: când America se săruta de mama-focului cu Aspen, nu se gândea că poate Maxon ar fi supărat. Dar când l-a văzut cu aia *cum o chema?!*... Celeste! Când l-a văzut cu Celeste a făcut pe naiba-n patru. Presupun că nu e prea plăcut, nu? x.x Oh, uită-te la recenzia asta fiindcă o să te simți înțeleasă, când o vezi pe Christine agitându-se nevoie mare (pe mine m-a mai calmat puțin:)) ): http://www.youtube.com/watch?v=m7UHt8a4G9g

dark_eyes spunea...

@Anca: Nu, nu, nu, te rog sa nu o iei asa! Recenzia este o opinie persoanala si nu ar trebui sa ratezi povestea superba din primul volum doar pentru ca eu am scris ca nu imi place cel de-al doilea. Te rog :)
@Vero: O iubesc pe Christine! E atat de... eu cand ma bucur/ sunt frustrata :)) Cred ca ne intelege cel mai bine!

Larisa Papy spunea...

Cele mai interesante parti ale cartii mi s-au parut atacurile si momentele acelea dintre America si Maxon, spre sfarsit, cand erau in ascunzatoare. M-a lasat curioasa si scena in care a facut fata aceea reverenta cand a vazut-o pe America in copac. De asemenea, nu ti se pare tatal ei putin cam suspect? Pe mine m-a bagat la banuieli.

dark_eyes spunea...

Da, tatal ei este ceva mister. Nu m-am prea gandit la fata care a facut reverenta, credeam doar ca, intr-un fel a luat-o peste picior, dar s-ar putea sa fie ceva putred la mijloc!

Ale Criss spunea...

Hmm... Am auzit ca o sa apara primul volum la Leda (sau ma insel?). Oricum, eu chiar vreau sa citesc seria. M-ai facut curioasa cu primul volum, nu gluma!

Trimiteți un comentariu