Recenzie "Culoarea sentimentelor" de Kathryn Stockett

joi, 6 iunie 2013

| | |
Inainte de toate, vreau sa va multumesc tuturor :D Blogul tocmai a facut 100 de followeri, ceea ce ma bucura enorm! Sunteti absolut cei mai tari si nu stiu cum sa va mai multumesc ca ati fost alaturi de mine si de puisorul asta pe care tot scriu, dar care vad ca incepe sa creasca pe zi ce trece. Danke :*
What they said: "In oraselul Jackson din  Mississippi, in anii ’60, trei femei care in mod normal nu ar fi avut  nimic in comun se leaga printr-o prietenie incredibila. Ceea ce le apropie este un proiect secret care le primejduieste viata, o carte ce pune in discutie conventiile sociale considerate tabu ale vremii lor.
Culoarea sentimentelor, romanul de debut al autoarei Kathryn Stockett, este ceea ce se cheama un fenomen literar: o carte care a fost respinsa de aproape cincizeci de editori si agenti, publicata in cele din urma de Penguin Group si primita cu un entuziasm extraordinar de librarii, cluburi de carte, bloggeri si critica literara.  Drepturile de traducere au  fost vandute in mai mult de 30 de tari, iar Steven Spielberg a decis sa implice studiourile DreamWorks in ecranizarea cartii.
Definita drept „magica“, „irezistibila“, „plina de umor“, Culoarea sentimentelor s-a mentinut in New York Times Best Sellers List timp de doi ani si s-a vandut in peste 7 milioane de exemplare doar in Statele Unite."

What they said: De obicei, nu ma uit la filmele pe care chiar vreau sa le vizionez fara sa citesc cartea. Insa nu stiu cum s-a potrivit, dar de data asta am facut total inves si m-am trezit uitandu-ma la "The Help" inainte ca macar sa stiu ca exista o carte (desi era destul de logic...). Si dupa ce am terminat, nu m-am putut abtine sa nu ma intreb de ce acest gen de carti nu iese in evidenta mai mult, de ce nu se spunea cu surle si trambite, ca un asemenea film superb are in spate o carte si mai superba.
Totusi, nu m-am lasat descurajata de acest fapt si cand am mers sa ii cumpar matusii mele o carte pentru ziua ei, mama a spus ca pot sa imi iau si eu una (probabil ca imi vedea privirea disperata ca nu aveam niciun ban si imi trebuiau 99% din carti :D). Fara sa mai stau pe ganduri, am pus mana pe "Culoarea sentimentelor" si dusa am fost. Am inceput-o mai mult din plictiseala, pentru ca vroiam sa iau o pauza de la biologie, dar dupa cateva pagini nu am mai putut sa o las din mana, asa ca orice moment liber ii era dedicat. Stergeti peste partile in care am spus ca nu mai citesc cand am teze. Nu ma pot abtine (dar am luat note mari!).
Chiar daca stiam ce se va intampla in carte, "Culoarea sentimentelor" a fost la fel de enjoyable. M-am trezit visand cu ochii deschisi la Mississippi si la aventurile celor trei femei, simtind pe propria-mi piele caldura verii, racoarea iernii, frica negreselor si speranta lor mereu arzanda. Desi filmul a fost extrem de bine realizat, iar actorii au jucat perfect, productia cinematografica nu o sa poata sa imi ajunga la inima niciodata in felul in care a facut-o cartea. O simt mai aproape si pot sa spun cu mandrie ca este una dintre preferatele mele. Pentru ca am citit foarte putine carti care sa transmita un asemenea mesaj si sa fie atat de bogate in sentimente cum a fost volumul de fata.
Cel mai mult m-a atras subiectul. Asta este si motivul pentru care mi-am propus sa aflu ce ofera "Culoarea sentimentelor". Mereu am urat rasismul si am fost impresionata de taria de caracter a persoanelor de culoare. "...Sa ucizi o pasare cantatoare" si "Coliba unchiului Tom" sunt si vor ramane unele dintre cele mai frumoase carti, dupa parerea mea. Asa ca am fost extrem de curioasa daca un roman ca cel de fata poate sa ma marcheze in felul in care au facut-o suratele ei mai tinere. Acum sunt foarte fericita sa spun ca da, fara indoiala, "Culoarea sentimentelor" isi merita locul langa romanele lui Harper Lee si Harriet Beecher Stowe.
Lucrarea lui Stockett a fost ceva unic, un mozaic complex construit de o poveste emotionanta, personaje incredibile, drama, umor si invataturi. Mai ales invataturi. Pentru ca cel mai mult iubesc partile in care Aibileen incearca sa o faca pe Mae Mobley sa constientizeze ca nu exista nicio diferenta intre persoanele albe si cele negre, ca de cele mai multe ori persoanele rele nu au o culoare de piele inchisa si ca cei de care ar trebui sa se teama nu sunt oamenii asupriti.
Personajele au constituit un punct forte important al cartii. Aproape ca o puteam vedea pe Minny la mine acasa, tipand cat o tine gura ca iar nu mi-am facut ordine in camera. Am o vaga senzatie ca ar fi mai rau decat atunci cand imi spune mama :)) Sau pe Skeeter, cu parul ei haios, incercand mereu sa scape de gura lui Maman, straduindu-se sa faca lumina intr-o lume umbrita de prejudecati. Aibileen a fost preferata mea. Pe langa faptul ca era cea mai curajoasa si mai buna la suflet din grupul lor, am admirat devotamentul si iubirea care i-o purta fetitei albe, desi stia ca probabil va deveni slujnica ei badjocorita cand va creste mare. M-a atras felul in care autoarea reuseste sa isi faca personajele atat de reale, ca si cum s-ar putea desprinde in orice moment din carte, cum a scris, pentru fiecare perspectiva narativa, intr-un limbaj adecvat conditiei naratorului, cum a zugravit fara gresala portretele morale ale personajelor, cum a realizat trecerea lenta de la o Skeeter blanda si fara aspiratii la o Skeeter care stie ce sa faca si e stapana pe viata ei. Fiecare personaj evolueaza intr-un ritm surprinzator si foarte natural.
Nu stiu daca sa va spun sa va asteptati la o carte care va va tine cu sufletul la gura, pentru ca, desi sunt unele parti in care stai incordat fiindca vrei sa vezi ce se mai poate intampla, per total volumul nu musteste de suspans (ceea ce nu este un punct slab, mai deloc). Uneori actiunea e mai lenta, insa doar in momentele in care trebuie, pentru a te face sa intelegi mai bine prin ce trec cele doua negrese si prietena lor. Mie mi se pare structurata perfecta, cu doze bine stabilite de umor, tensiune, actiune si drama. Depinde si de cat e de rabdator cititorul, bineinteles. Dar nu cred ca veti abandona "Culoarea sentimentelor" odata ce ati inceput-o.
Asadar, Kathryn Stockett ne transporta, cu a sa lucrare, in Jackson, Mississippi, tocmai in anii '60. In acest stat, rasismul este inca in floare, iar persoanele de culoare sunt nevoite sa suporte badjocura si tiraniile albilor. Totusi, Aibileen si Minny, cele doua protagoniste negre ale cartii, au invatat sa nu spere la vreo schimbare si sa accepte regimul actual. Asta pana cand domnisoara Skeeter, o tanara necasatorita care doreste sa devina scriitoare, le face o oferta care le poate pune in pericol viata, slujbele si familiile, dar poate sa si schimbe conventiile sociale ale micului lor orasel. Cele doua negrese trebuie sa aiba incredere intr-o persoana alba si sa isi riste piele in fiecare seara. Merita toate acestea efortul? Si vor reusi sa schimbe ceva? Dar daca se va afla despre proiectul lor secret?
Recomand din toata inima "Culoarea sentimentelor"! Este o carte care merita citita si savurata si care va pune cateva semne de intrebare unor conventii nu atat de "sanatoase".

Titlu: Culoarea sentimentelor
Titlu original: The Help
Autor: Kathryn Stockett
Editura: Unvers
Anul aparitiei: 2009
Site: http://kathrynstockett.com/

8 comentarii:

furelise spunea...

Foarte frumoasa recenzia :) Eu n-am vazut nici filmul, n-am citit nici cartea si spre rusinea mea nici macar nu stiam de existenta acestora, spre rusinea mea. Mersi de recomandare, cu siguranta daca o sa dau peste ea o sa o citesc :)

roxtao.com spunea...

Nu auzisem de cartea asta pana de curand, cand am citit o recenzie pe blogul lui Shauki. Si el parea la fel de impresionat de povestea aceasta, iar acum si tu... Deci clar s-a cocotat si titlul asta in lista mea :D

Ralu spunea...

Felicitări pentru cei 100 de followeri, la cât mai mulți și de acum încolo! Nu am mai auzit de carte, dar sună ca un must-read! :)

Nastya Paun spunea...

Buna,ai o nominalizare aici:http://live-your-books.blogspot.ro/2013/06/the-versatile-blogger-award-d.html

iri spunea...

super recenzie :x filmul este unul din preferatele mele si m-am tot gandit daca sa imi cumpar cartea (nu obisnuiesc cartea daca am vazut deja filmul), dar cred ca o s-o iau pana la urma

dark_eyes spunea...

Multumesc, fetelor! Da, cartea trebuie citita, este extraordinara!
@Nastya: Am facut leapsa, dar o sa te pun la nominalizari. Multumesc mult!
@Iri: Te rog sa ti-o iei, si eu eram putin reticenta la inceput, dar o sa iti placa la nebunie :)

BuburuzaBia spunea...

Offtopic: Te provoc si pe tine sa citesti "Inainte de culcare" http://buburuzabia.blogspot.ro/2013/06/ce-cititi-in-acesta-seara-o-provocare.html :) probabil ca deja citesti. Astept sa vad ce citesti in seara asta! :D

Mariko21 spunea...

Si eu am inceput mai intai cu filmul de data aceasta. Dar a fost realizat ok, asa ca m-am interesat si de carte, care mi-a mers la suflet.

Trimiteți un comentariu