Recenzie "Iubita locotenentului francez" de John Fowles

marți, 25 iunie 2013

| | |
What I say: Si de aceasta data cunoscuta librarie online mi-a oferit sansa de a citi o carte foarte frumoasa. Da, da, despre Libris este vorba :) Nu uitati sa aruncati o privire peste miile de carti online care va asteapta pe site-ul lor, gata sa fie adoptate de cititori impatimiti si nu numai! Stiu sigur ca acolo puteti gasi lecturi fascinante pentru o vara reusita :D
Am pus ochii pe "Iubita locotenentului francez" datorita povestii si a secolului in care se petrecea actiunea. Daca ma fascineaza o anumita perioada de timp, aceea este cea cuprinsa intre secolul XVIII si XIX. Asadar, cum anul in care incepe naratiunea este 1867, era clar ca urma sa am parte de moda rochiilor incomode, a culorilor tipatoare, a prejudecatilor dar si a celor mai multe contradictii din istoria umanitatii. Exact ce imi trebuia! Cel putin, la asta ma asteptam eu cand am inceput cu lectura volumului.
Nu pot sa spun ca asteptarile mele au fost eronate, insa pot sa marturisesc cu siguranta ca motivele care au dus la alegerea cartii au fost destul de superficiale. De ce? Pentru ca romanul lui Fowles nu m-a uimit prin poveste si nici prin expunerea etichetelor specifice secolului, desi au fost si acestea destul de bine conturate. Nu, cel mai magnific lucru mi s-a parut modul in care a fost scrisa, precum si perspectiva narativa care ne insoteste pe tot parcursul volumului.
"Iubita locotenentului francez" e una dintre cele mai frumos scrise carti publicate pana acum. In fiecare pagina esti intampinat de metafore extraordinare, de descrieri captivante si de cea mai profunda analiza a rasei umane. Desi la inceput am intampinat unele dificultati, a fost una dintre cele mai placute lecturi de care am avut parte in ultima vreme. Si credeti-ma, am citit o gramada de carti bune anul asta :D
Nu vreau, totusi, sa ma intelegeti gresit. Scriitura lui Fowles nu este una lejera si nici facila. Prima data cand am inceput sa citesc m-am izbit de un zid invizibil care nu ma lasa sa ma arunc in vartejul de litere, asa cum fac de obicei. Dadeam de o gramada de cuvinte sosfisticate, de multe explicatii si o gramada de personalitati istorice de care nu aveam habar. Va spun asta pentru ca nu vreau sa fiti dezamagiti atunci cand incepeti. Si pentru un cititor neexperimentat, care nu dispune de vointa si nici de curiozitate, probabil ca romanul de fata va fi mai mult o corvoada. De aceea, daca stiti ca nu aveti rabdare si nici chef de ceva cu care sa va bateti putintel capul, better drop it... Desi stiu ca veti pierde ceva foarte pretios.
Acum, daca am lamurit asta si am ramas cu partea care vrea, intr-adevar, sa aiba parte de o experienta de neuitat in compania lui Fowles si a personajelor sale, sa trecem mai departe. Dupa cum spuneam, am depasit faza in care eram putin speriata de stilul autorului si am continuat sa avansez cu cartea. Pentru ca sunt genul care nu abandoneaza lectura, indiferent de prima impresie. Si nici ca am putut fi mai recunoscatoare incapatanarii mele :)
Fiecare fraza, fiecare interventie a naratorului, fiecare explicatie pe care mi-a dat-o  (si asa ma lamurea foarte usor in momentele cand ma intrebam "ce Dumnezeu se intemplase in anul ala?") a fost o adevarata placere. Mi-a placut enorm implicarea vocii narative, care mi s-a parut ea insasi cel mai bun personaj. Exista capitole in care se vorbeste exclusiv despre ipostaza de scriitor, despre cum esti creatorul unor personaje care devin independente si uneori preiau controlul. Despre cum fiecare figura creata are sute de povesti in spate. Asa ca, datorita acestui lucru am reusit sa apreciez un final dual la adevarata sa valoare. E drept ca atunci cand citesti o carte marca Fowles trebuie sa te concentrezi cu adevarat pe litere. Poti pierde sirul extrem de usor.
Cele mai frumoase parti ale cartii sunt, fara doar si poate, pasajele descriptive. Am apreciat, in mod special, zugravirile care ilustrau micul orasel Lyme Regis, tipul de targ de provincie tipic Angliei, asezat chiar langa mare. Fowles mi-a dat impresia unui pictor iscusit; in loc de pensula, insa, el folosea cuvinte. Efectul obtinut era, fara indoiala, acelasi. Sa nu uitam insa ca autorul a trait intre anii 1926 si 2005. Cum a reusit el sa reinvie atat de perfect anii secolului nouasprezece nu imi dau seama .Geniu pur!
Iubita locotenentului francez este prima carte in care nu am putut interactiona cu personajele. De la Sarah nu am avut nicio pretentie, pentru ca a ramas pana la final o mare enigma pentru mine si Charles. Insa ma asteptam sa se formeze putina empatie intre mine si protagonist; totusi, relatia noastra a ramas la fel de rece pe tot parcursul cartii. Nu ma intrebati de ce.
Facem un salt in timp si ne gasim in anul 1867 in Lyme Regis, unde ne intalnim cu doi tineri proaspat logoditi, gata sa isi inceapa viata impreuna: Charles si Ernestina. Desi traim intr-o societate manierata, nu trebuie sa uitam de prejudecatile intalnite la tot pasul; astfel intalnim si un al treilea personaj, pe Sarah sau "Tragedia" cum i se spune prin partea locului, o tanara femeie acuzata ca ar fi pacatuit grav atunci cand a ingrijit un locotenent francez naufragiat. O serie de imprejurari ii aduc pe protagonist si pe strania si enigmatica femeie unul in fata altuia si astfel ia nastere o poveste care, desi se desfasoara intr-un ritm destul de lent, va va lasa cu gura cascata.
Sper sa acordati o sansa acestei carti. Nu pot sa spun ca va placea tuturor, dar cred ca cei cu experienta in literatutra o vor aprecia mult. Chiar merita!

13 comentarii:

Anca spunea...

Nu știu ce magie ai folosit tu aici, dar clar recenzia asta m-a făcut să vreau cartea. Citesc multe cărți de genul ăsta de când a început anul. Mă enervează cât mă chinui cu ele, cu începutul mai ales, dar merită.
Repet, superbă recenzie!
Și a fost bine la examen azi, mersi de întrebare! :)

dark_eyes spunea...

Aww, multumesc!
Da, intr-adevar sunt putin mai greute. Am vazut ca o sa citesti Shirley de Charlotte Bronte :) Abia astept sa vad cum ti se pare.
Ei, inseamna ca o sa o vad curand la tine in biblioteca, hm?

Sayuki spunea...

Tu mereu folosesti vreun fel de magie in recenziile tale:) Imi place mult cum scrii<3
Cat despre Iubita locotenentului francez, am mai auzit de ea, suna destul de interesant, mai ales cum o descrii tu, dar deocamdata e pierduta undeva prin wishlist. Poate dupa ce mai raresc cartile necitite din biblioteca si fac loc pentru altele noi, am sa-i dau o sansa:)

iri spunea...

eu am citit doar magicianul de fowles, dar am inteles ca si asta e absolut geniala, iar recenzia ta nu ma face decat sa vreau si eu s-o citesc :-)

Krisz spunea...

sa incerci si colectionarul si magicianul tot ale lui fowles, sunt carti foarte bune si captivante!

dark_eyes spunea...

Multumesc tuturor! Sunteti toate niste dragute :)
Sper sa va placa cartea :D
Si cu siguranta voi mai citi si alte carti de Fowles. Chiar imi place mult cum scrie. Multumesc pentru recomandari!

Roxana Matfei spunea...

Am citit si eu cartea. A fost foarte frumoasa. Iti recomand de asemenea Magicianul (la fel de complexa, si cu multe rasturnari de situatie) si Colectionarul (este scrisa sub forma unor jurnale, mai lejera, dar cu o actiune emotionanta si intensa).
In liceu cred ca mi se pusese pata pe Fowles, si am cam citit tot ce aparuse la noi. Copacul nu mi-a placut si am abandonat-o.

dark_eyes spunea...

Am de gand sa citesc anul asta cel putin inca o carte de la el. Mi se pare superb stilul de scriere. Cred ca o sa incerc cat de curand "Colectionarul". Multumesc pentru recomandari!

roxtao.com spunea...

Asta e una dintre cartile acelea pe care eu le plasez in categoria "must read", doar ca nu prea ma simt niciodata tentata sa ajung la ele... Mai am pe lista si alte titluri de-ale autorului, mai ales ca de Magicianul am auzit ca ar fi mindblowing!
E superba recenzia, faci o treaba minunata in a face oamenii sa arda de curiozitate cu privire la povestile despre care scrii! :D

dark_eyes spunea...

:)) Multumesc!

roxana maria spunea...

Tocmai ce mi-am achizitionat si eu aceasta carte.Abia astept s-o citesc,am citit atat Magicianul(pe care acum trei zile am inceput-o a patra oara),cat si Colectionarul.Multumim pentru recenzie.

dark_eyes spunea...

Si eu multumesc pentru comentariu! Spor la citit! :)

gabri3ll 67 spunea...

Imi place nespus de mult stilul tau,o recenzie foarte buna...cat despre roman,este superb,in stilul inconfundabil al lui Fowles.Multumiri si....sa ai parte de tot ce este mai bun in aceasta lume.

Trimiteți un comentariu