Recenzie "Mare Tranquillitatis" de Katja Millay

luni, 29 iulie 2013

| | | 7 comentarii
What they said: "Fostul copil- minune al pianului, Nastya Kashnikov, isi doreste doua lucruri: sa treaca prin anii de liceu fara sa i se afle trecutul si sa-l faca pe baiatul care i-a rapit totul- identitatea, spiritul, dorinta de a trai- sa plateasca pentru asta.
Povestea lui Josh Bennett nu e un secret: toti cei pe care i-a iubit au fost luati din viata lui, iar acum ajuns la varsta de saptesprezece ani, nu i-a mai ramas nimeni. Acum, tot ce vrea este sa fie lasat in pace, iar cei din jur ii ingaduie acest lucru, fiinca atunci cand numele iti devine sinonim cu moartea, toti tind sa pastreze distanta. Toti, inafara de Nastya, misterioasa lui colega, nou- venita in scoala, care tot ii apare in cale si nu pleaca  pana cand nu i se infiltreaza in toate aspectele vietii. Dar, cu cat o cunoaste mai bine, cu atat mai enigmatica i se pare. 
Mare Tranquillitatis este o lectura complexa, bogata, intensa, cu o naratiune genial construita, despre un tanar singuratic si o tanara fragila emotional, si despre miracolul celei de-a doua sanse. 

What I say: Multumesc mult Libris, cunoscuta librarie online care a fost atat de amabila sa imi daruiasca sansa de a citi aceasta poveste emotionanta, de care m-am indragostit inca de la prima pagina. Pe langa volumul Katjei, puteti gasi cu un singur click mii de carti online, care va asteapta sa le descoperiti. Mai aveti si transport gratuit, in aceste ultime trei zile ale lui iulie, pe langa promotiile atragatoare. Eu spun sa dati un ochi pe acolo :)
In timp ce scriu asta, "Mare Tranquillitatis" sta langa mine, pe masa. Ma tot opresc din scris pentru a o rasfoi, pentru a mirosi parfumul paginilor si pentru a-mi reaminti, de fiecare data, o noua scena care m-a marcat intr-un fel unic. Ma mananca plamele sa ii ating coperta, sa mai citesc inca o data numele Nastyei, sa ma scufund in sentimentele imprumutate de personaje. Probabil ca o sa recitesc cartea asta de foarte multe ori. Pana cand ajung sa o stiu pe toata, cuvant cu cuvant. Pentru ca, asa cum bine v-ati dat pana acum seama, mi-a placut peste masura de mult.
Nu stiu ce am adorat mai mult... Povestea? Personajele? Scriitura? Toate la un loc? Presupun ca ultima varianta este cea corecta, dar nu stiu daca o sa iau fiecare element in parte, asa cum v-am obisnuit, pentru ca simt ca nu pot. Dar tot am sa va fac sa muriti dupa cartea asta. Pentru ca nu cred sa fie persoana pe aici care sa spuna "nu" acestei opere, asa cum nu poti spune nu nici la "Sub aceeasi stea". Stiu ca sunt doua lucruri diferite, care trateaza subiecte diferite, insa pentru mine ambele au fost carti care m-au marcat destul de profund si care mi-au dat cateva lectii importante de viata, pe care tind sa le aplic. Asadar, ia sa incep cu munca de persuasiune.Ar fi mai usor daca mi-as gasi cuvintele.
Sunt putin nauca, de parca m-as fi dat prea mult intr-un carusel. Capul mi se invarte si m-am deconectat destul de mult de restul lumii. Nu pot sa vad si sa simt nimic. Nimic inafara de sentimentele pe care Katja mi le-a implantat si pe care am fost bucuroasa sa le accept. Nu stiu cum, dar am primit cartea inainte sa merg in tabara si toata ziua de luni a fost dedicata ei. Planuiam sa scriu recenzii, sa fac curatenie, sa mai scriu si mai stiu eu cate... A inceput sa ploua afara si tot ceea ce a mai existat a fost zgomotul de fundal al stopilor, lumina  lampii de birou si cartea. M-am inchis intre litere, m-am cufundat in sentimenete pe care nu le cunosteam pana acum si, fara sa imi dau seama, am citit 300 de pagini si am uitat de realitate. Muream sa vad ce se mai intampla, dar numarul filelor ramase era atat de mic, incat nu m-am simtit gata sa parasesc lumea Nastyei. Asa ca am tras de timp. Am lasat sa treaca mini- vacanta mea, citind maxim sase pagini pe zi, cand apucam.
Cand am ajuns acasa mi-am dat seama ca nu mai pot amana inevitabilul. Asa ca am terminat-o, cei drept, cu lacrimi in ochi si m-am gandit sa o recitesc imediat ce am citit ultimele cuvinte. Apoi am vazut vraful de pe birou (muzica de thriller in spate).
Ce vroiam eu sa spun cu toata povestioara asta despre mine si o noua iubire, este ca am experimentat atat de multe lucruri noi! Erau atate sentimente care m-au umplut si pe care nu le cunosteam... Niciodata nu am simtit cum e sa fii plin de ura, atat de multa ura pentru cei din jur si pentru tine. Niciodata nu am stiut cum e sa simti la intensitate maxima pieredrea intregii familii. Niciodata nu am simtit atata intensitate. Si poate credeti ca m-a lasat cu un gust amar. Ca vad lumea mai intunecata si ca nu mai vad nimic bun. Total gresit. De cum am inchis cartea, toate aceste emotii au disparut, de parca ar fi scos cineva o masina din priza. In tot acest timp am fost intr-un simulator, care m-a condus pe carari nestiute. Si nu au fost numai lucruri negre, pline de regret si amaraciune. Jur ca asta a fost una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste pe care le-am intalnit intr-o carte. Nu stiu cate mi-au incalzit inima asa cum a facut-o cartea asta.
Totul incepe destul de straniu, cu o poveste invaluita de mister. O fata noua, care se imbraca... ei bine, "diferit" este putin spus, cu un trecut straniu si infricosator in spate si care pare sa nu vorbeasca cu nimeni. Ba mai mult, la inceputul fiecarui capitol face niste dezvaluiri ciudate, care iti dau fiori.  Nu o sa spun ca pe parcursul cartii nu iti poti da usor-usor seama de ce i s-a intamplat, lipind bucatelele de puzzle pe care autoarea le strecoara cu abilitate, insa cu siguranta aflarea adevarului te va lasa la fel de socat ca si cand nu ai fi stiut aproape nimic tot timpul. Probabil ca si perspectiva lui Josh ajuta mult la asta.
Alt lucru care mi-a placut! Cele doua perspective, care se imbina atat de frumos si se completeaza reciproc, au fost fara cusur. Nu stiu daca "Mare Tranquillitatis" ar fi fost atat de reusita daca am fi stiut doar o versiune. Probabil ca facea Katja ceva minune :)
Stilul de scriere al autoarei este inrobitor, perfect, divin, sublim, cum vreti voi! Nu m-am putut sa ma abtin si sa nu spun in timp ce citeam ca asa se scrie o carte buna. Dai pagina dupa pagina, citesti la o viteza nebuneasca si nu te poti opri. Trebuie sa continui mereu, chiar daca nu pare a fi actiune explosiva, si nici suspans inecator, ci doar o "simpla" poveste a doi tineri cu probleme. Pun simpla in ghilimele pentru ca volumul de fata este oricum, numai simpu nu.
Intr-un fel, cat esti absorbit in lectura, ti se pare ca intelegi totul. Ca poti sa te confunzi cu cele doua personaje. Abia cand intorci ultima fila iti dai seama ca ai inteles o mica parte din acest intreg. Si realizezi ca nu o sa poti intelege totul decat in momentul in care ai sa o traiesti si in realitate. Ceea ce sper sa nu fie cazul niciodata.
Am adorat totul. Este una dintre cele mai superbe lecturi din toata viata mea. Stiu ca recenzia este putin haotica, si poate nu v-am lamurit eu cu toate, dar va rog mult mult de tot sa cumparati cartea. Nu am sters nimic din recenzie si nici nu am restructurat, cum fac de obicei. Totul este in stare bruta. Am simtit ca orice schimbare putea afecta efectul. Poate de aceea este si atat de lunga. Sper ca ati lecturat-o cu drag si ca v-am convins.
Cititi, cititi, cititi! Si nu judecati o carte dupa coperta!

Titlu: Mare Tranquillitatis
Titlu original: The sea of tranquility
Autor: Katja Millay
Editura: Epica
Anul aparitiei: 2012


Recenzie "Creatura" de Nely Cab

joi, 25 iulie 2013

| | | 1 comentarii
NU UITATI CA RECENZIA ESTE O ANALIZA CRITICA PROPRIE! ASTA INSEAMNA CA PUTEM AVEA GURSTURI DIFERITE!
What they said: "Isis Martin, o fata de saptesprezece ani, incepe sa sufere de tulburari de somn dupa ce o silueta neagra si inaripata ii apare in vis, hartuind-o. Nu trece mult pana cand Isis se hotaraste sa-si infrunte frica, descoperind cu surprindere identitatea celui care se ascunde in spatele entitatii amenintatoare cu chip uman.
Barbatul din vis incearca sa o asigure ca nu este o plasmuire a imaginatiei ei. Tulburata, Isis pune aceasta afirmatie sub semnul intrebarii, cerandu-i necunoscutului sa aduca dovezi; o provocare pe care el o accepta cu bucurie. Si astfel, Isis ajunge sa ii cunoasca  pe membrii unei familii din spita divina a acelora de mult uitati de omenire.
Intr-un orasel obscur din sudul Texasului, Isis paseste pe drumul unei iubiri nepermise si al unei vieti captivante, de natura sa schimbe legile pamantesti. In mod sigur, acesta extraordinara calatorie ii va captiva si incanta pe iubitorii povestilor de dragoste. Iar povestea se afla de-abia la inceput...

What I say: Urasc sa scriu recenzii negative. Dar, daca m-am inhamat la munca asta (pe care o ador, nu stiu ce as face fara blog), trebuie sa fiu constienta ca nici lumea lecturii nu este perfecta. Sunt parti foarte bune, parti bune si parti rele. Recenziile negative sunt din ultima categorie. Totusi, daca dati un dexonline, veti vedea ca recenzia tine in totalitate de subiectivitatea persoanei care o intocmeste. Ce mie nu-mi place, altuia s-ar putea. "Creatura" este cel mai bun exemplu.
Aruncati o privire la amicul goodreads. Cartea are un rating de 4.02 din 5. E ceva, nu? Dati un ochi la prima pagina de recenzii. Numai 5 stele. Asadar, nu judecati o carte numai dupa un review. Cititi mai multe, faceti un soi de medie aritmetica si decideti daca merita sa va apucati de carte sau ba. Luati-va dupa persoane care au aproximativ aceleasi gusturi cu voi. Poate eu sunt una dintre ele, de aceea scriu ceea ce scriu acum.
Ca si majoritatea dintre voi, am asteptat cu nerabdare cartea lui Nely. Atatea pareri bune! Foarte multe bloguri o promovau intens, sa faceau enorm de multe giveaway-uri, iar cand am vazut ca e vorba si de zeitati la mijloc nu m-am putut abtine sa nu comand cartea asta. Vestea buna data de editura Leda m-a facut sa zburd prin casa si sa o pun imediat pe lista de citit pentru maraton, fara sa imi pese de volumele care asteptasera rabdatoare, la coada, pana acum. Cum am terminat "Heist society", cum am inceput "Creatura".
Sunt unele carti pe care le ador de la primele pagini. Sunt unele care scartaie chiar de la inceput. Incerc sa nu bag in seama prima parere, pentru ca am gasit cazuri care mi-au aratat ca trebuie sa sap adanc ca sa dau de aur. Asta si ambitia mea de a duce la bun sfarsit orice carte pe care o incep. Din pacate, cu cat am inaintat mai mult, cu atat volumul a fost tot mai greu de finalizat.
Va intrebati probabil ce m-a facut sa stramb din nas de la primele pagini? Din pacate si regeret enorm sa spun asta, stilul de scriere. Sunt unii care pot sa treaca cu vederea acest aspect sau sa il ignore. Din pacate nu fac parte din aceasta categorie. Pun mare pret pe modul in care este redactata cartea si ma enerveaza teribil cand vad un potential atat de mare irosit. In cazul volumului de fata, am vrut sa ma arunc pe geam. Unele chestii se bateau pur si simplu cap in cap. La un moment dat am devenit confuza: uneori, "Creatura" parea scrisa de un pusti de clasa a patra, iar alte ori venea cu niste fraze atat de elevate si exagerate incat am ras o mare parte din carte. Nu ca ar fi fost ceva amuzant pe acolo, dar infloriturile si trecerile bruste, precum si limbajul personajelor m-au facut sa mor de haz din cauza penibilului de situatie. Nu uitati, asta e doar pararea mea.
Cel mai tare ma enerveaza pierderea ideii. Din descriere reiese ca va fi o carte plina de actiune, de momente tensionate, care va veni cu o conceptie destul de noua. Pe naiba! Nu stiu unde au disparut toate acestea, dar tot ceea ce am citit o fost o siroposenie exagerata, plina de romance adolescentin de proasta calitate si cu un aer de Twilight care m-a intoxicat fara doar si poate. Am inteles ca Nely a vrut sa puna accent pe sentimentele care se nasc intre cei doi, dar asta a fost cea mai exagerata carte de dragoste pe care am citit-o. Fiecare fraza pe care David o scotea pe gura ma facea sa rad si sa plang in acelasi timp. Si chiar am tras de mine. M-am fortat sa accept ca tipul vine din alt secol, ca asa vorbeste el, dar la un moment dat a fost prea mult. Eu, marea iubitoare de carti de epoca, o romantica destul de impatimita, care adora gesturile atente... am cedat nervos.
Putina actiune care a fost prezenta a fost destul de nasoala si ea. Descrierea modului de desfasurare a fost saraca, fara detalii, de parca nu ar fi fost mai mult decat un plan de idei. Nu stiu de ce volumul de fata a fost transformat in fantasy, pentru ca putea sa fie lasat la stadiul de YA si poate aduna ceva puncte bonus. Partea de mitologie nu a fost rea, dar a fost exploatata foarte putin, fara amanunte. Mi-a placut faptul ca au fost amintite si chiar implicate pentru scurt timp zeitati cunoscute, insa acestea au avut un rol insignifiant. Cel mai mult mi-a placut de Nyx. Clar a fost cel mai bine construit personaj.
Imi pare teribil de rau ca trebuie sa inchei aici, atat de scurt si brusc, dar am senzatia ca daca as continua nu as spune decat lucruri neplacute. Va rog sa mai adunati parerei inainte de a lua o decizie. Puteti rata o lectura placuta.

Titlu: Creatura
Titlu original: Creatura
Autor: Nely Cab
Anul aparitiei: 2011
Editura: Leda
Site:  http://www.nelycab.com/  


M-am intors :D (tabara draga, leapsa, chestii si trestii)

miercuri, 24 iulie 2013

| | | 3 comentarii
Sunt aici, dragilor si nu, nu am murit! Am fost in cea mai awesome tabara de pe Pamant :) Imi pare rau ca nu am apucat sa imi programez postarile sau sa va raspund la comentarii, dar au fost zilele alea de care toti avem nevoie: in care stai afara cat poti tu de mult, alergand sau prostindu-te, razi pana te doare stomacul cu prietenii, legi noi legaturi, dansezi pe cele mai aiurea melodii pana simti ca iti cad picioarele, canti pana ragusesti la focul de tabara... A fost frumos, ba nu, mai mult decat frumos. Si pot sa spun ca mi-am dat seama de multe lucruri, ca am invatat destule despre oameni si viata si acum pot sa tin capul putin mai sus in si mai multe situatii.Cred ca m-am maturizat inca putin, chiar daca asta nu imi aduce o deosebita placere. O sa vina si pozele cand le voi primi. Nu ramaneti voi fara sa vedeti ce minunatie de loc am prins!
Paranteza: Ati auzit noua melodie de la Birdy? Eu chiar ador cantecul asta! Mi se pare atat de frumos si de meaningful :D Mama, ce dor mi-a fost de muzica mea! Inca o tura de Tranquila sau Thrift Shop si muream o_O Ei, asta e, cand esti cu gasca, asculti ce vrea gasca.

Am vazut ca am primit o leapsa foarte draguta de la Ralu, careia ii multumesc frumos!

1.Pune imaginea pe blogul tau:
Cu mare drag! Imi place de mor :))

2. Mentioneaza persoana care te-a nominalizat:
Done :)

3.Spune 7 lucruri despre tine:
Si se intampla din nou...

  1. Sunt aiurita.
  2. Imi ador muzica si nu mai suport comercialitatiile din ziua de azi.
  3. Sunt o persoana care tine mult la familie si prieteni.
  4. Mananc ciocolata ca si o obsedata si beau cafea ca si o drogata. 
  5. Desenez. Rar. Dar o fac.
  6. Nu ma fardez aproape niciodata. La ocazii speciale pun un rimel (care nu se prea observa). Si am o obsesie nesanatoasa cu hanoracele. 
  7. Vreau sa raman mereu copil. Din pacate, nu se prea poate.
4. Nominalizeaza 15 persoane:
Eu sunt mai intarziata si cred ca toata lumea a primit-o, dar cei care nu au facut-o sunt invitatii mei! Va rog dulce de tot sa imi lasati un link jos, ca sa o pot citi. Am ramas in urma cu blogosfera asta...

Pai, cred ca asta fuse totul. Revin maine cu o recenzie, si vineri cu alta, pentru ca acum am destul timp pentru tot ce vreau. A, si era sa uit o chestie: mi-a fost enorm de dor de voi!!!




Finalul maratonului de lectura- bilant :D

luni, 15 iulie 2013

| | | 4 comentarii
Cum a zburat si saptamana trecuta... Parca ieri intram in vacanta :( Am inceput sa constientizez tot mai mult ca timpul zboara cu o viteza mult prea mare, ca sunt atatea lucruri pe care vreau sa le fac si nu pot. Mi-ar folosi o clepsidra ca si a lui Hermione. Mi-as dori sa pot sa pun "stop" cateodata, sa stau si sa privesc dar sa nu fac parte din lume. Sa pot admira haosul, pentru a-l putea preveni. Si totusi, e mai bine sa stai pe tusa sau doar sa traiesti haotic, asa cum iti cere viata?
Pff, iar m-am bagat in sentimentalisme si imi cer scuze. Doar ca nu stiu ce e si cu timpul asta. Inca nu am reusit sa ma prind cum functioneaza (si oare o sa o fac vreodata?).
Anyway, multumesc mult Larisa pentru ca ai avu o idee atat de frumoasa, care mi-a diminuat putin vraful de carti necitite. Am reusit, cu acesta ocazie, sa ma mai organizez si eu, sa imi dau seama ca pot jongla cu mai mult lucruri in acelasi timp, ca nimic nu e imposibil daca vrei cu adevarat sa reusesti :D Cine spune ca sa faci ceea ce iti place nu poate sa fie si ceva care te lasa cu o invatatura?
Hai sa va spun ce am citit eu...
Prima zi o puteti vizualiza aici: http://www.alexandraslibrary.blogspot.ro/2013/07/maratonul-de-lectura-prima-zi.html

A doua zi:
Pagini citite: 205
Pagini citite in total: 715
Carti terminate: 0
Am inceput sa citesc "Creatura", o carte care m-a dezamagit teribil, dar nu uitati: totul tine de gustul fiecaruia. Sunt destule recenzii pozitive, cititi cat mai multe si va formati voi o parere. Recenzia mea vine maine :D

A treia zi:
Pagini citite: 243+ 50= 293
Pagini citite in total: 1008
Carti terminate: 1

Am terminat "Creatura" de Nely Cab si m-am apucat de cel de-al doilea volum al seriei "Heist society" de Ally Carter, "Uncommon criminals". Ce pot sa mai spun: e clar una dintre seriile mele favorite! Si il iubesc pe Hale, dar asta era din oficiu :)

A patra zi:
Pagini citite: 248
Pagini citite in total: 1256
Carti terminate: 1

Am terminat "Uncommon criminals" si a trebuit sa fac o pauza. Tabara NaNo avea si ea nevoie de atentie...

A cincea zi:
Pagini citite: 328
Pagini citite in total: 1584
Carti terminate: 1

M-am avantat in cel de-al treilea volum al trilogiei lui Ally, "Perfect scoundrels" si l-am terminat cat ai clipi. A fost una dintre cele mai frumoase carti citite de mine si nu imi vine sa cred ca trebuie sa imi iau la revedere de la Kat, Hale si echipa de soc. O sa imi lipseasca teribil :((

A sasea zi:
Pagini citite: 106
Pagini citite in total: 1690
Carti terminate: 1

Ca sa mai uit de necazul meu cu Heist Society m-am apucat de "Warm bodies" de Isaac Marion. Din pacate nu am fost foarte activa in ale cititului...

A saptea zi: 
Pagini citite: 142
Pagini citite in total: 1832
Carti terminate: 1

Pe ultima suta de metrii m-am ambitionat si am terminat "Warm Bodies", o carte amuzanta si usurica care mi-a placut destul de mult. Si iata ca am reusit sa duc acest challenge pana la capat cu succes :) Nici la NaNo nu stau prea rau; mai am putin si ajung la 9000. Yey!

Am urmarit blogurile care au intrat in maraton si chiar pot sa spun ca intreaga populatie cititoare s-a pus serios pe treaba. Ma bucur ca am reusit sa participam atat de multi. A fost o ocazie buna pe care nu trebuia sa o ratam. Multumim Larisa, pentru imbold si mobilizare! Sper sa se mai faca provocari de genul!
Ei dragilor, eu am zburat. Trebuie sa imi fac bagajul pentru tabara, sa mai scriu la NaNo, sa programez recenziile, si sa le si scriu. Plus ca "Mare Tranquillitatis" ma asteapta sa o incep si sa o dau gata azi. Zi aglomerata (din nou). Voi ce mai faceti? Sunteti la fel de ocupati? 

Leapsa cu elementele naturii

sâmbătă, 13 iulie 2013

| | | 7 comentarii
Multumesc mult Ale Criss pentru acesta leapsa! Este una care ma face sa imi mai studiez biblioteca (si sa o mai aranjez)  :D

1. Gaseste o carte cu apa pe coperta.

Volumul doi din "Shadow Falls" de C.C.Hunter, Trezita in zori de zi, care ma asteapta sa ii transcriu recenzia...

2.Gaseste o carte cu albastru pe coperta


Una dintre cele mai frumoase carti, "Sub aceeasi stea" de John Green, de la editura Trei. Trebuie sa o cititi! E un must-read.

3. Gaseste o carte cu foc pe coperta


Inca o carte pe care o iubesc din tot sufletul: "Forsaken" de Jana Oliver, primul volum din saga "The demon trappers". O sa ii scriu recenzia vara asta, este una dintre seriile mele de suflet :D

4.Gaseste o carte cu rosu pe coperta

"Numere" de Rachel Ward, pe care nu am apucat sa o incerc inca, dar presimt ca nu mai are mult :)

5. Gaseste o carte cu ceva legat de pamant/natura pe coperta.

Cred ca "Orele indepartate" de Kate Morton nu mai necesita nicio introducere...

6. Gaseste o carte cu verde pe coperta.

Eu si obsesia mea pentru dragoni... Volumul doi din "Temeraire" de Naomi Novik, "Tronul de jad".

7. Gaseste o carte cu vant pe coperta.

Nu se poate sa nu citit seria asta: "Shadow Reader" de Sandy Williams. Cel de aici e volumul doi, "The shattered dark".

8. Gaseste o carte cu alb pe coperta.

"Fior" de Maggie Stiefvater, o carte pentru iubitorii de romance intens si fantasy.

9.Gaseste o carte cu rosu, verde, albastru si galben pe coperta.

Dupa indelungi cautari... "Stranii surate" de Terry Pratchett ;) Super autor!

O dau mai departe spre...

  • Irina 
  • Vero
  • Leontina
  • Furelise
  • Anca
  • Ralu
  • toata lista mea de blogroll; serios, luati-o toti (eu sunt prea obosita sa mai scriu, imi cer scuze, chiar nu vreau sa desconsider pe nimeni)
Sa aveti un sfarsit de saptamana excelent! Ne revedem luni, cu o noua recenzie! 

Recenzie "Orele indepartate" de Kate Morton

vineri, 12 iulie 2013

| | | 4 comentarii
What they said: "O scrisoare care ajunge la destinatar la câteva zeci de ani după ce fusese trimisă bulversează existenţa unei familii din Londra: Edie Burchill, editoare pasionată, descoperă astfel un mister surprinzător legat de mama ei, Meredith, care implică un castel plin de secrete – Milderhurst, un autor celebru – Raymond Blythe, şi pe cele trei fiice ale acestuia – Percy, Saffy şi Juniper. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Meredith este evacuată, alături de alţi copii, din Londra, iar ea ajunge la castelul Milderhurst, devenind cea mai bună prietenă a lui Juniper. Dar castelul, deşi aparent un loc minunat, înconjurat de o grădină fabuloasă, ascunde multe mistere pe care Meredith doar le intuieşte, pentru ca fiica ei, Edie, să le descopere ani mai târziu. Poveşti despre trădare, întâmplări dramatice, iubiri nefericite alcătuiesc un labirint periculos în care Edie e pe cale să se rătăcească, la fel cum mama ei, Meredith, cu jumătate de secol mai devreme, se pierduse pe coridoarele întunecate şi întortocheate ale castelului. Singure zidurile acestuia mai ştiu însă toate poveştile de demult, şi Edie nu trebuie decât să le asculte pentru a le desluşi."

What I say: Desi nu am apucat sa scriu recenziile vara trecuta (dar promit ca o sa o fac), trebuie sa va spun ca Kate Morton este una dintre autoarele mele preferate si cele doua lucrari, traduse in tara noastra de "Humanitas"au fost mai mult decat dementiale. Asadar, va inchipuiti cu cata nerabdare asteptam eu un nou volum al australiencei si singurul lucru care m-a impiedicat sa citesc "Orele indepartate" si "The secret keeper" in engleza a fost vraful de carti care ma asteapta pe birou si urla ca sunt lenesa. Greu e si cu lectura asta...
Cea care m-a initiat in tainele autoarei si a povestilor ei a fost matusa mea, pe care am tot pomenit-o pe aici. E o mare cititoare, credeti-ma. Biblioteca ei ma face sa mor de invidie de fiecare data cand ma duc la ea acasa. Totusi, trebuie sa ii multumes enorm. Fara ea nu as fi pasit niciodata in lumea lui Kate si a frumoaselor ei carti. Si tot ea mi-a spus ca "Orele indepartate" o sa ma surprinda foarte placut.
Categoric am inceput lectura cu dreptul, datorita maratonului. Si daca initial credeam ca cele 500 de pagini se vor duce putin greu si voi termina in doua zile cartea, nu m-am putut insela mai tare. Pentru ca povestea surorilor Blythe si a secretelor care stau ascunse in zidurile castelului Milderhurst m-a atras ca un magnet, m-a inlantuit intre litere si randuri si nu mi-a mai dat drumul pana cand nu am aflat sfarsitul cartii. Nici macar nu am avut nevoie sa imi spun ca trebuie sa trag tare si sa fiu harnica. Magia lui Kate si-a facut efectul si eu nu am putut sa iau mana de pe carte, chiar daca asta a insemnat sa citesc in picioare cat asteptam un autobus, sau sa neglijez cuvintele pentru NaNo.
Dar ce poate fi atat de special la acesta carte, o sa ma intrebati voi. Totul, dragii mei, totul. Dar va sunt datoare cu niste detalii, hm?
Primul element care face, intr-un fel, tot jocul este povestea. Si cea mai buna parte a acesteia sunt incalciturile si povestirea in rama. Avem o poveste din prezent, cu misterele ei, care este strans legata de o alta poveste, din trecut, cu alte mistere si secrete si care, cel mai probabil, are consecinte ce se rasfrang asupra personajelor din prezent. Daca imi spuneti ca ati mai intalnit asa ceva prin alte cartii, ei bine, nu pot sa va raspund decat ca Morton este regina situatiilor incalcite, cu rasturnari de situatie la care nu te asteptai nici intr-o mie de ani si a celor mai bine ascunse secrete de familie, care iti vor da mereu peste cap teoriile. Cu siguranta nu puteati sa cititi ceva atat de bine structurat, atat de bine scris.
Cel mai mult ador imprevizibilitatea unei astfel de naratiuni. Imi place sa fac presupuneri, sa analizez teorii, sa imi bat capul si sa incerc sa descopar ce situatii mi-a mai planuit lectura, pentru ca la sfarsit sa constat ca nu am nimerit decat o mica parte din deznodamant si ca volumul mi-a dat serios peste nas. Si chiar cand credeam ca apele s-au linistit, ca in zece pagini nu se mai poate face nimic, iata ca mi se demonstreza din nou contrariul si sunt pusa in fata cu cea mai mare rasturnare de situatie din intreaga carte. Ati putea crede ca ma simt ciudat, dat fiind faptul ca ipotezele mele se dovedesc, de cele mai multe ori, un element menit sa ma induca in eroare, dar nu este niciodata asa. Mereu ma bucur sa vad o minte ascutita care ma pune la treaba. O iau ca pe o chestie de challenge, nu de orgoliu.
Desigur, o poveste poate sa fie excelenta, dar totul e degeaba daca stilul de scriere este jalnic. Nu e cazul aici. Primul lucru care m-a atras spre genul asta de carti nu este, cum s-ar putea crede, subiectul propus, ci mai degraba maniera in care este expus acesta de catre autor. Cum am mai spus si mai sus, australianca are un mod de naratiune superb, care te captiveaza, te face sa iti doresti mai mult, te transpune intr-o alta lumea si te forteaza (intr-un mod bun, desigur) sa traiesti fiecare moment alaturi de personaje. Intreaga situatie capata proportii colosale, datorita alternarii trecutului cu prezentul si a schimbarii perspectivelor narative. S-ar putea crede ca este destul de probabil sa apara putina confuzie, insa va asigur ca nu este cazul. Fiecare trecere se petrece in momentele de tensiune, astfel incat nu poti sa iei nicio pauza din cauza curiozitatii. Se poate ca ea sa fi omorat pisica, pentru ca eu nu am mancat si nu m-am miscat pana nu am descurcat itele.
Am mai observat un lucru, pe care ar trebui sa il subliniez atat pentru cei care au mai citit ceva de Kate Morton, cat si pentru cei care vor sa o faca in viitor (sper ca cel apropiat). Desi la inceput se poate crede ca actiunea stagneaza sau se invarte in jurul cozii, va sfatuiesc sa aveti rabdare si sa fiti atenti la detalii, pentru ca atunci cand o sa porneasca caruselul, nu o sa mai stiti de unde sa luati evidentele si ati putea sa ratati ceva important. Asadar, luati-o, vorba englezului, step by step pana la final, cand veti fi uimiti de importanta a ceea ce ati citit si puteati rata. Totul face parte din joc. Aveti rabdare; daca va lipseste acesta calitate, probabil ca nu va veti bucura de lectura asa cum am facut-o eu.
Nu am nimic de reprosat nici la capitolul personaje. In ciuda deznodamantului, sau a ceea ce am mai aflat pe parcurs, nu poti sa nu le intragesti pe Juniper, Saffy si Percy. Am o mare afectiune mai ales fata de ultima. Si Edie a fost o protagonista ok si mi-a placut pana si de mama ei. Legaturile de familie sunt, intr-adevar, un lucru tare ciudat, dar sunt cele mai puternice.
Totul porneste cu o scrisoare, care soseste la casa familiei Burchill pe neasteptate. O scrisoare care ar fi trebuit sa ajunga acum multi ani, intr-un moment greu de suportat. Edie este uimita peste masura de reactia mamei sale, o femeie calma si destul de rece, iar curiozitatea o impinge sa cerceteze trecutul. Astfel, va fi atrasa intr-o poveste misterioasa, care implica un castel antic, trei surori misterioase, o dragoste pierduta, un autor celebru cu o taina imensa si un razboi care da lumea peste cap. Tot ce trebuie sa faca protagonista este sa asculte zidurile vechi, in care se ascund orele indepartate. Se pare ca ele sunt singurele care pot lumina misterul.
O recomand cu caldura! Sper ca o sa va placa la fel de mult cum mi-a placut si mie :D

Titlu: Orele indepartate
Titlu original: The distant hours
Autor: Kate Morton
Anul aparitiei: 2010
Editura: Humanitas (colectia "Raftul Denisei")
Site: http://www.katemorton.com/






Recenzie "Viata lui Pi" de Yann Martel

miercuri, 10 iulie 2013

| | | 4 comentarii
What they said: "Pi Patel, fiul unui director de gradina zoologica din Pondicherry (India), are doua pasiuni neobisnuite : curiozitatea vie fata de religie, vizitind pe rind si fara sa aleaga biserica, sinagoga si moscheea, si dragostea fata de animale. Cind tatal lui Pi hotaraste ca familia va emigra in Canada, adolescentul politeist nici nu banuieste aventura ce-l asteapta. Nava pe care, alaturi de ai lui, Pi isi incepe calatoria peste ocean se scufunda. Putinii supravietuitori, adunati in pripa pe-o barca, fac cunostinta abrupt : o superba zebra oloaga, o hiena patata, un urangutan, un roi de gindaci si paraziti, Richard Parker – un tigru bengalez ametit de raul de mare – si, ingrozit de neasteptatii tovarasi de calatorie, Pi Patel. Legea junglei si conditiile precare ale Pacificului isi spun cuvintul si pe barca, supravietuind alaturi timp de 227 de zile, ramin Pi si Richard Parker. Ajunsi pina la urma la tarm, tigrul dispare fara urma, iar Pi isi spune povestea celor ce-l asculta. O poveste pe cit de realista in detaliile ei pamintesti, pe atit de fabuloasa, parca scoasa din sertarul cu plasmuiri al lui Edgar Allan Poe."

What I say: Recunosc ca vroiam sa vad filmul inca de cand a aparut trailer-ul. Dar apoi am vazut cartea in librarii si mi-am spus ca pot rezista pana o sa am bani pentru ea. Destul de greu de facut, mai ales cand tata tot lauda in sus si jos adaptarea cinematografica si efectele. Asa ca, iata ca ma gasesc pusa din nou in situatia de a multumi matusii mele pentru volumul de fata. Fara ea nu puteam sa citesc genialitatea asta :)
Am auzit numai pareri impartite despre "Viata lui Pi". Unii au gasit-o plictisitoare, cu mult prea multa descriere; altii, pe de alta parte, mi-au spus ca este mai mult decat geniala si ca iti da cu adevarat de gandit. Din ce categorie fac eu parte? Cu mana pe inima, din cea de-a doua.
In romanul de fata am gasit o poveste fascinanta, care m-a purtat de pe taramul indian pana in Oceanul Pacific si mai apoi in Mexic. O poveste ce parea, la inceput, una de pura aventura, dar s-a dovedit a fi mai mult de atat. Si mi-ar placea sa va pot relata tot ce am simtit pe parcursul acestei carti, dar este dincolo de cuvinte. Am asteptat o saptamana sa scriu aceasta recenzie, mare parte pentru ca imi era frica si pentru ca nu prea stiam ce sa spun. Dar a trecut ceva vreme si inca nu mi s-au clarificat gandurile astea imprastiate, asa ca va trebui sa va multumiti cu o recenzie mai mult sau mai putin coerenta,
Cred ca lucrul care m-a impresionat cel mai mult la aceasta carte a fost finalul si, daca e sa intru mai in detaliu, modul in care autorul lasa la latitudinea cititorului stabilirea verdictului, decizia pe care o poate lua in legatura cu alegerea versiunii care il atrage cel mai mult.De obicei sunt destul de reticenta fata de finalurile deschise, pentru ca sunt genul de persoana care isi doreste ca totul sa fie clarificat si sa nu mai existe dubii (si sunt constienta ca, de cele mai multe ori, acest lucru nu este posibil). Insa nu pot numi incheierea acestui volum drept una deschisa. E mai mult una care iti aduce aminte de liberul arbitru. Fiecare are dreptul la propria lui opinie. Partea proasta este ca nu va pot lamuri mai mult de atat in legatura cu acest aspect; partea buna o constituie surpriza pe care o veti gasi chiar voi, daca veti citi cartea.
Surpinzatoare au fost si metaforele cu care a fost presarata cartea. Nu se poate sa nu stiti, daca ati auzit de acesta "Viata lui Pi", si de controversele care s-au iscat cand a venit vorba de interpretarea simbolurilor. Asa ca m-am surprins incercand sa gasesc explicatii pentru fiecare lucru care aparea si putea fi echivoc. Unele chestii chiar s-au nimerit, altele aveau o semnificatie mult mai profunda si mai surprinzatoare. Pontul meu este sa incercati si voi; o sa ramaneti socati la final, cand se vor dezvalui toate si veti vedea in ce masura presupunerile voastre au fost corecte.
Ma simt totusi datoare sa atrag atentia asupra unui aspect, pentru a atentiona viitorii amatori. Nu vreau sa va descurajez, din contra, este ultimul lucru pe care mi l-as dori, insa nu pot sa nu precizez acest lucru. Nu spun ca "Viata lui Pi" este o lectura greoaie. Poate ca, pentru cei care cauta mereu adrenalina si aventura, ritmul poate fi destul de lent, insa cred ca ideea principala este ca trebuie sa aveti chef de cartea asta. Trebuie sa simtiti ca aveti dispozitia necesara sa va ascultati mesajele volumului, sa va mai bateti capul ici- colo cu ce vrea sa spuna, sa nu abandonati lectura odata inceputa, doar pentru ca nu va convine ceva. Daca nu credeti ca e momentul potrivit, ar fi cazul sa o lasati pe mai tarziu. Poate aveti nevoie de o anumita dispozitie ca sa va bucurati de carte cum trebuie. Mai bine o faceti cum trebuie, decat sa nu va bucurati de rezultat.
Personajele nu au fost numeroase si e clar ca accentul a fost pus pe protagonist. Cu ocazia asta, dragii mei prieteni londonezi si nu numai, aflati ca numele lui Pi se pronunta ca si simbolul pentru 3,14 si nu ca si placinta. Asta este mai ales pentru tipul din statia de metrou din Londra, care a avut tupeul sa ma contrazica. Touche nene :) In rest, ai fost de treaba (singurul care a spus "bloody hell" cu accent si nu m-a crezut nebuna ca l-am intrebat). Dar ar trebui sa trec peste, el nu va citi niciodata chestia asta... *sob sob*
Trairile lui Pi au fost foarte atent expuse, mai ales pentru ca, la un moment dat este singurul posesor de ratiune de pe barca. Uneori m-am intrebat cum de nu a innebunit, ca mai apoi sa nu fiu atat de convinsa de acest lucru. Chestia e ca Yann Martel reuseste sa justifice fiecare gand, fiecare actiune si sa le descrie perfect, astfel incat ajungi sa te intrebi daca nu cumva a fost chiar el pe o barca in mijlocul oceanului. Desi povestea este parte dintr-o alta poveste, care implica un narator si o persoana care relateaza intrabarile. O sa va prindeti voi daca cititi. Este tehnica povestirii in rama, doar ca foarte slab evidentiata. Interventiile vocii narative sunt putine si au rolul de a zugravi prezentul, pentru a ne da seama ce se alege de eroul nostru.
Ce sa va mai spun... Pentru cei care nu vor sa aleaga lectura din cauza temelor religioase pe care le abordeaza, va spun ca sunt destul de rar tratate (cel putin, daca priviti superficial) si apar cu precadere la inceput. Dar, cine stie, poate Pi si Yann Martel vor putea sa va schimbe viziunea. Pana la urma, naratorul ne spune ca a fost incredintat la inceput ca va auzi o poveste care il va face sa creada in Dumnezeu.
Sper sa imi spuneti la ce concluzii ati ajuns, daca ati decis sa alegeti "Viata lui Pi" ca urmatoarea voastra lectura. Sunt curioasa de cum ati perceput-o, daca pentru voi e doar un roman de aventura, care spune povestea unui naufragiat, sau o teorie asupra mintii umane, ce final ati ales si, mai ales, ce impac a avut asupra voastra. Recomand din tot sufletul! Spor la citit!

Titlu: Viata lui Pi
Titlu original: Life of Pi
Autor: Yann Martel
Anul aparitiei: 2001
Editura: Polirom


Maratonul de lectura: prima zi

marți, 9 iulie 2013

| | | 6 comentarii
Iata ca a inceput si maratonul de lectura :) Initial am crezut ca nu voi putea posta, pentru ca era planificat sa merg la bunica, dar am amanat plecarea si iata-ma! Imi cer scuze ca nu am postat ieri, insa pot sa spun ca am fost foarte ocupata. In fine, postez azi de doua ori.
Pagini citite: 510
Pagini citite in total: 510
Carti terminate: 1

Am reusit sa incep si sa termin "Orele indepartate" de Kate Morton, care a trecut rapid intre preferatele mele! A fost o lectura superba, care m-a tinut mereu cu sufletul la gura si m-a lasat socata in cel mai dramatic mod dupa ce am trecut de ultima pagina. Plina de rasturnari de situatie, cu o atmosfera unica... Ei, dar ce fac eu aici? Toate astea o sa vi le spun in recenzie, care sper sa para azi-maine pe aici :) 
Azi ma apuc de citit "Creatura", cred ca o sa o pot finaliza repede, pentru ca pare foarte interesanta si originala. Mai am de scris putin la NaNoWriMo si ajung la 7000 de cuvinte!!! Ceea ce imi aduce aminte ca trebuie sa imi uploadez profilul... Ei, eu am zburat, azi e inca o zi plina de citit si scris. Perfect, ce mai!


Sunt o pesoana aiurita+ lista cartilor pentru maratonul de lectura

sâmbătă, 6 iulie 2013

| | | 5 comentarii

Pfui, da' ocupate mai sunt vacantele astea! Parca uneori esti mai aglomerat ca si la scoala... Ba ai maraton, bai trebuie sa scrii, ba mai citesti :)) Glumeam, eu chiar am avut o saptamana grea, am fost ocupata cu organizatul zilei de nastere pentru mama mea (La multi aaani!), cu ocazia careia am aflat ca "Infeno" de Dan Brown nu e publicata inca la noi O_o.
Merg eu azi la Carturesti, dupa ce bat tot afurisitul de oras ca sa ajung la mall, ca deh, numai acolo gasesc carti de Ileana Vulpescu (autoarea favorita a mamei) si ajung, intr-un final glorios. Planuiam sa ii iau doua, ca sa aiba ce citi pentru vacanta. Ajung eu acolo, caut, caut si caut si gasesc "Arta compromisului" (happy dance!). Mai caut si dupa "Arta conversatiei", dar nu mai vad nici macar un titlu, asa ca dau fuga pana la casa si o rog frumos pe doamana sa ma lumineze. Nu mai aveau nimic de tanti Vulpescu. Bineee... Ma holbez pe acolo, sa vad ce as putea lua caaand....(suspans) dau cu ochii de "Inferno" de Dan Brown. Nici nu mai stau, o iau la mana, ma uit la pret, exclam in minte "Are you fu**ing kidding me? 100 de lei?", dar spun ca na', odata e si ziua mamei si pot face un sacrificiu *Adio Hale, adio Kat*. Asa ca ma duc sa platesc si ma grabesc spre Auchan, sa iau sucuri si tampenii de rontait. Noroc, Doamne, ca sunt soarece de biblioteca si ca m-am grabit sa intorc cartea pe toate fetele. Altfel nu vedeam ca toate citatele de pe spate erau in limba engleza si imi cumparam singura cadou, pentru ca mama nici nu vrea sa auda de altceva, inafara de limba ei si franceza. Plus ca am mai bagat o spaima, pentru ca nu gaseam bonul nicaieri. Intr-un final, o inspiratie divina mi-a spus sa caut in buzunarul din spate de la blugi. Si dupa ce am mai dat trei sau patru semnaturi ca sa imi iau suma exorbitanta inapoi (caserita a fost draguta si mi-a spus ca i s-a mai intamplat; yey, deci nu sunt singura cascata!), ma multumesc sa ii iau mamei inca o carte de Paler si sa ma duc, intr-un final, acasa.
Grea viata de aiurit...
In fine, saptamana viitoare, pana vineri sau joi sunt plecata la bunica, asa ca am sa citesc in draci pentru maraton. Curiosi de lista?
  • Orele indepartate- Kate Morton
  • Creatura- Nely Cab
  • Uncommon Criminals- Ally Carter
  • Perfect Scoundrels- Ally Carter
  • Warm bodies- Isac Marion
Asta ar fi... 1820 pagini :D
Ei, voi ce cititi?



Recenzie "Heist Society" de Ally Carter

joi, 4 iulie 2013

| | | 6 comentarii
* Aici trebuia sa fie acum recenzia de la "Viata lui Pi", dar nu m-am putut abtine..."
What they said: "When Katarina Bishop was three, her parents took her on a trip to the Louvre…to case it. For her seventh birthday, Katarina and her Uncle Eddie traveled to Austria…to steal the crown jewels. When Kat turned fifteen, she planned a con of her own—scamming her way into the best boarding school in the country, determined to leave the family business behind. Unfortunately, leaving “the life” for a normal life proves harder than she’d expected.
Soon, Kat's friend and former co-conspirator, Hale, appears out of nowhere to bring Kat back into the world she tried so hard to escape. But he has a good reason: a powerful mobster has been robbed of his priceless art collection and wants to retrieve it. Only a master thief could have pulled this job, and Kat's father isn't just on the suspect list, he is the list. Caught between Interpol and a far more deadly enemy, Kat’s dad needs her help.
For Kat, there is only one solution: track down the paintings and steal them back. So what if it's a spectacularly impossible job? She's got two weeks, a teenage crew, and hopefully just enough talent to pull off the biggest heist in her family's history--and, with any luck, steal her life back along the way."

What I say: Isi mai aminteste cineva de pe aici cum era pe vremea in care devoram in fiecare saptamana un volum din fetele Gallagher? Cat eram de incantati cea mai mare parte, povestind despre cat am ras cand Cammie l-a trantit peste banca pe Josh? Nu se poate sa nu, a trecut numai un an de atunci!
Aveti in fata varianta mai plina de actiune, la fel de amuzanta, cu o trupa si mai de soc, pe care nu trebuie sa o ratati sub nicio forma! Am adorat fiecare pagina, fiecare plan nebunesc pe care il faceau, fiecare personaj (da mai, si pe Gabrielle, ea e sarea si piperul). M-am apucat de ea de dimineata si nu am putut sa o las din mana. I mean, behind the awesome idea (o afacere de familie foarte unica...)! Ar trebui sa detaliez putin, ca sa nu ma pierd in fangirling, nu? Bine, bine...
Asadar, hai sa vorbim despre originalitatea din zilele noastre. Mai ales despre originalitatea genului YA, de fantasy nu pot sa ma leg aici. Pentru ca eu una m-am saturat pana peste cap de stereotipuri. Le intalnesc tot mai des, fie ca imi place, fie ca nu. In unele carti, situatia are sens. Altele o au doar de dragul xeroxului. Chestia e ca avem tot mai putine idei unice, care sa vina pe post de oxigen. O astfel de salvare o reprezinta Ally Carter. Vedeti voi fata bleaga- baiatul rau pe aici. Mai, culmea ca eu nu-i zaresc. Vad toar sclipirea unei idei care are curajul sa se detaseze de tipare si sa aiba mai multa actiune decat romance, care te incurajaza sa iti bati putin capul impreuna cu personajele si care are si amuzament, pe langa toate astea. Asadar, dragii mei, cat de stereotipici am devenit toti in ultima vreme?
Actiunea a fost...uf, dementiala e putin spus. Fazele in care patrundeau prin efractie sau luau probele pentru a patrunde in Henley debordau de suspans, dar si de o usoara urma de umor, strecurat pe ici-colo. Cat despre final, ce sa va mai spun? Patruzeci de pagini am stat ca pe ace, tot sucind in minte problemele lui Kat si cum ar putea sa iasa basma curata din o siutuatie extrem de dificila. Toata cartea a fost plina de dinamica, fiecare moment era construit cu atentie si avea schitate atat de bine planurile si urmatoarele miscari incat, trebuie sa recunosc, m-am gandit ca Carter a experimentat pe bune chestia cu jefuitul. Hey, Ally esti geniu sau hot profesionist? Sau poate amandoua?
V-a placut limbajul de specialitate utilizat in seria de spionaj? Oho, stati, pana acum nu ati vazut nimic! Numele manevrelor folosite m-au facut sa rad in hohote, precum si cei doi gemeni si proiectele lor explozive (la propriu). Numai mie mi se pare ca aduc putin cu Fred si George? Daca o cititi, nu uitati sa imi spuneti.
Personajele au fost priceless. De la Kat pana la Simon, fiecare membru al trupei de soc m-a incantat la maxim si mi-a adus cate un zambet pe buze. Aveau replici superbe, atitudine, o unitate care facea ca rezultatul sa fie si mai spectaculos. Am mai spus si o mai spun: personajele construite de acesta autoare sunt incredibile, realiste, amuzante si dau dovada, de fiecare data, de un spirit de solidaritate greu de gasit.
Protagonista a fost magnifica. Nu se poate sa nu iti placa de ea. Intelegi cu usurinta motivul plecarii ei, dar si decizia pe care o ia in final. Si cel mai mult mi-a placut felul in care ationeaza si cum isi pune mintea la contributie. Hale a fost... Hale. De fiecare data cand aparea Nick pe acolo, vroiam sa ii cada o caramida in cap, numai ca sa nu il mai vad pe bietul baiat supus la chinuri. Serios, he's brilliant. Pana si de Arturo Taccone, care este un soi de antagonist, mi-a placut foarte mult.
Stilul de scriere nici macar nu il mai comentez. Am adorat faptul ca a fost scrisa la persoana a treia, ca a avut curgere frumoasa, ca nimic nu a fost fortat, ca aproape fiecare plot twist te lua prin surprindere. Ally a reusit sa ilustreze si trecutul lui Kat si Hale fara sa stagneze actiunea. Personal, cred ca autoarea asta are un dar pe care nu multi il au. Si il foloseste la maxim.
Putin romance, dar a fost si aici o picatura minuscula. Cat trebuie, pentru ca, atunci cand ai tensiune si suspans intr-o cantitate atat de mare, nu prea it arde de nimic de genul.
Ce sa va mai spun? E cartea perfecta pentru o zi de vara! Nu o poti lasa din mana, dar te relaxeaza si de binedispune in acelasi timp. Si te lasa sa cersesti volumul doi. Ca de obicei.
Katarina Bishop fuge de ceva timp de afacerea familiei. A reusit sa intre la una dintre cele mai bune scoli si incearca sa fie normala, un lucru pe care nu l-a mai experimentat nicioadata. De ce? Pai, daca te-ai nascut intr-o familie cu cei mai mari si mai iscusiti din lume, normalul se cam duce! Protagonista a decis ca cincisprezece ani de activitate ii ajung, asa ca se straduieste sa fure o viata mundana. Da, cum sa nu!
Intr-o secunda, planul lui Kat se duce de rapa atunci cand e data afara din liceu si afla ca tatal ei este singurul suspect intr-un jaf de proportii, a carui miza este mai mare decat ar fi crezut vreodata. Acum fata este aruncata intr-o misiune fara sanse de izbanda, alaturi de cea mai traznita trupa si un barbat periculos pe urmele ei.
Ei, va mai trebuie ceva?

Titlu: Heist Society
Autor: Ally Carter
Nr. pagini: 287
Editura: Disney-Hyperion

Inainte de culcare #2 si inceputul meu de vacanta

marți, 2 iulie 2013

| | | 9 comentarii
V-am spus ca nu scapati de posturile mele aiurite :D
A trecut ceva vreme de la prima postare "Inainte de culcare" si am inceput si terminat trei carti de atunci, dar am fost extrem de aiurita (nicio noutate) si am uitat complet. Mda, pai, revin! Pentru cei ce nu stiu, acesta provocare este lansata de BuburuzaBia, pe a carui blog puteti gasi mai multe informatii daca vreti sa adoptati acest challenge. Eu va invit cu mare drag!

Scuzati calitatea, stiti voi ca bietul telefon a trecut prin multe traume (acum trei saptamani l-am pierdut; defapt il uitasem in laboratorul de info si l-am regasit dupa o zi). Asadar, in aceasta seara nu ma pot hotari intre "Orele indepartate" de Kate Morton si "Heist Society" de Ally Carter. Probabil ca o sa citesc cateva pagini din ambele, ca mai apoi sa dorm mai ceva ca si un tanc. Sunt obosita de mor, desi e vacanta...
Despre prima carte pot sa spun ca deja o ador, pentru ca iubesc stilul lui Kate si abia astept sa vad ce intrigi si secrete mi-a mai pregatit. Celalalte doua carti traduse la noi sunt excelente, le recomand cu caldura. Ii multumesc matusii, care mi-a luat cartea de ziua mea (desi nu stie de existenta acestui blog, dar trecem peste).
De romanul lui Ally ce sa va mai spun... Stiti deja cat o ador pe autoare! Sunt la pagina 50 si imi place de mor. Are asa un stil superb, unic, amuzant! Ma da pe spate cu fiecare carte. Si pot sa spun ca volumul de fata este la fel de bun ca si Gallagher Girls. Poate chiar mai bun, dar inca nu pot sa imi formez o astfel de opinie.

Acum... A MAI AVUT CINEVA UN INCEPUT DE VARA ATAT DE TRAZNIT?
Nu stiu de ce, dar parca s-a intors lumea cu susul in jos. Am facut o gramada de chestii pe care nu le aveam in plan, m-am inscris la o gramada de challenge-uri si am reusit, intr-un sfarsit, sa imi asigur locul intr-o tabara (defapt doua). V-am lasat in ceata? Credeti-ma, si eu sunt!
Pentru inceput, nu imi vine sa cred, dar m-am inscris in Camp NaNoWriMo :D Yey, azi am fost ca si un unicorn hiperactiv, atat am fost de incantata de marea mea realizare. Aici e profilul meu. Acum continui Between Worlds si inca sunt destul de entuziasmata de idee, desi mi-am dat seama ca are enorm de mult hibe. Ei, le rezolv eu pe parcurs.
Ador imaginea <3
Puteti sa vedeti ce am mai scris pe Wattpad, unde public capitolele scrise in word. Aveti imaginea in lateral, gasiti voi.
De asemenea, m-am inscris si aici, la acest maraton de lectura, organizat de blogul Some books are to be tasted. Click ca sa vedeti ditamai provocarea. Si incepe de saptamana viitoare. Sper sa va bagati si voi, aveti sansa sa mai diminuati considerabil din lista de lecturi :) Oricum imi era in plan sa citesc cat pot, asa ca motivatia a venit la fix.
Nu uitati sa verificati blogul pentru detalii!
Bine-nteles, am mai taiat niste titluri de pe lista, puteti sa treceti pe acolo si sa va convingeti :)
Ei, cred ca, pe langa problemele personale (cu carul), cam atat am avut de spus ca sa va intereseze si pe voi. A, da, era sa uit de obsesia mea pentru Paramore. Nu ma pot opri din ascultat. Here's my favorite:

Voi ce ati mai facut prin vacanta? Pe la ce provocari v-ati bagat?

Recenzie "Cand esti vrajitoare..." de Carolyn MacCullough

luni, 1 iulie 2013

| | | 5 comentarii
*da, stiu ca asta este a treia recenzie consecutiva; nu, nu stau inchisa in casa si citesc toata ziua, promit ca vor veni si posturi aiurite despre vara*
What they said: " Fiica ta va fi una dintre cele mai puternice vrajitoare pe care le-am avut vreodata in familia noastra. Va fi ca un far calauzitor pentru noi toti.
Tamsin Greene face parte dintr-o familie de vrajitoare cu lunga traditie. In ziua in care s-a nascut, bunica ei a prezis ca va fi cea mai Talentata dintre ele. Dar Talentul lui Tamsin inca nu s-a confirmat. 
Acum, la varsta de saptesprezece ani, este eleva la o scoala cu internat din Manhattan, unde macar poate pretinde ca este normala. Insa, in timpul vacantelor de vara, este obligata sa revina acasa si sa lucreze la libraria magica pe care o detine familia sa. 
Cand un tanar foarte atragator, profesor la Universitatea New York, intra in librarie intr-o seara si o confunda pe Tamsin cu soar ei mai mare, pentru prima oara in viata ei tanara se simte privita cu respect si admiratie. Inainte de a apuca sa se gandeasca mai bine, accepta sa gaseasca pentru el un obiect valoros si vechi pe care familia lui l-a pierdut cu mai bine de un secol in urma. Dar cautarea se dovedeste a fi mult mai ciudata decat parea la prima vedere..."

What I say: Nu stiti cu cata nerabdare vroiam sa citesc cartea asta. Mi se facuse, de cum am citit prima oara descrierea, un dor nebun de ceva aventuri cu vrajitoare. Si cum volumul de fata imi aducea aminte, intr-un mod foarte ciudat, de filmul "Practical magic" (mama, ce mi-a placut!), eram chiar incantata cand am reusit, intr-un glorios final, sa pun mana pe el.
A fost chiar mai draguta decat m-am gandit! Spre marea mea bucurie, am gasit multe elemente noi, foarte originale, dar si aerul ala la care ma asteptam, atmosfera magica care pluteste in jurul familiei de vrajitori, pe care lumea ii evita ziua, dar ii frecventeza noaptea pentru tot soiul de potiuni. Pe scurt, autoarea a reusit sa impleteasca cu succes miturile mai vechi cu cateva elemente noi autentice. Dar sa detaliez putin mai mult, ca sa va faceti si voi o idee.
Cel mai mult din carte mi-a placut actiunea. Si am fost extrem- ba nu, fanatic- de fericita ca nu am dat peste drama romantica. A fost o picatura minuscula de romance, si aceea foarte putin concentrata. M-am bucurat enorm, pentru simplul motiv ca Carolyn s-a axat mai mult pe curgerea evenimentelor si nu pe problemele amoroase ale lui Tamsin. V-am mai spus ca sunt o romantica incurabila. Don't get me wrong, chiar sunt. Insa, cateodata am nevoie de actiune si un mister cu care sa imi bat capul. Si in cartea de fata am primit ceea ce vroiam :D
Nu stiu cum sa descriu intamplarile din "Cand esti vrajitoare...", insa -nu, nu sunt nebuna- mi-au adus aminte intr-un fel foarte ciudat de Harry Potter si orice carte politista. Partile interesante ale elementului magic au fost, fara indoiala, Talentele magice pe care le stapaneau toti membrii familiei foarte numeroase. Am remarcat  faptul ca unii aveau puteri foarte originale, altii destul de traditionale. In orice caz, nu ma intrebati de ce am sentimentul acela dubios de asemanare, pentru ca habar nu am. Apoi a fost si partea cu doua clanuri de vrajitori rivale, cu o lunga istorie de conflicte in spate. Aici, mintea mea hiperactiva a inceput sa produca tot soiul de dueluri intre vrajitori (dupa care mi-am amintit ca, in cazul de fata, nu se folosesc baghete... epic fail).
De ce carti politiste? Ei, aspectul asta este putin mai concret. De fiecare data cand credeam ca am o pista, ca am descoperit ceva care poate fi previzibil, cartea imi dadea peste nas si continua cu rasturnarile ei de situatie. La un singur aspect ma asteptam: schimbarea conditiei lui Tamsin. Lucru care sarea efectiv in ochi din descriere.
Mi-a placut si stilul de scriere al autoarei. Cartea a fost lejera, cu un limbaj simplu, foarte usor de citit (eu am terminat-o in patru ore). Este perfecta pentru o lectura usoara, cand nu ai chef de probleme existentiale si vrei sa te relaxezi un moment. Misterul care graviteaza in jurul lui Tamsin, precum si atmosfera creata sunt doua componente care vor contribui la savurarea volumului. Asadar, nu ratati cartea asta, mai ales daca sunteti in vacanta!
Cea mai enjoyable parte din "Cand esti vrajitoare..." au fost calatoriile in timp. Actul propriu-zis nu a fost atat de spectaculos, insa personajele pe care le intalnesc Tamsin si Gabriel sunt superbe, uneori amuzante, alteori destul de infricosatoare. Cea de-a doua calatorie mi s-a parut fascinanta, iar originea numelui protagonistei a fost clar un moment in care mi-am permis sa rad, din cauza ironiei. Da, Carolyn MacGullough reseste sa faca de toate :)
Personajele au fost extrem de diversificate, iar relatia dintre cititor- text a fost asigurata cu usurinta datorita caracterelor lor, precum si a schimbului de replici. Sora protagnistei, Rowena, ma ducea mereu cu gandul la vechiul aparat de cafea Rowenta :)) La modul serios: mama ce m-a enervat fata aia! Inteleg perfect de ce sora sa o detesta. Tamsin are niste reactii foarte amuzante uneori si mi-a placut de ea. Gabriel, hmm, cred ca nu am apucat sa il cunosc atat de bine. E inca in perioada de testare. Cel mai tare personaj a fost Agatha, prietena cea mai buna a eroinei, care nu are nici cea mai vaga idee despre cat de diferita este familia Greene. Replicile ei m-au facut sa zambesc de multe ori. Personajele figurante au fost, intr-adevar, surprinzator de bine conturate. La fel si antagonistul. Nu puteai sa nu simti dezgust de fiecare data cand aparea.
Asadar, in "Cand esti vrajitoare..." facem cunostinta cu o familie putin mai neobisnuita... Dar ce spun eu? Familia Greene nu are nimic normal in ea! Poate doar daca consideri ca fermecarea unei persoane cu ajutorul vocii sau gasirea unui lucru pierdut in orice situatie, pentru ca acesta iti vorbeste este ceva comun. Dar poate ca exista o farama de normalitate prin casa lor: Tamsin, o adolescenta de saptesprezece ani a carui Talent nu s-a manifestat niciodata, desi era prevazut ca ea sa fie o mare vrajitoare. Din cauza acestui fapt, eroina evita cat mai mult sa stea cu familia (si mai ales cu scarba de sora-sa) si vine acasa numai cand este nevoita. Insa ce se intampla daca gelozia lui Tamsin, precum si dorinta de a demonstra de ce este capabila, vor duce la rasturnari de situatie neasteptate si chiar la un nou razboi vrajitoresc?
O lectura perfecta pentru o zi "lenesa"! Daca vreti magie, suspans si aventura, aveti cartea potrivita in fata :D