Recenzie "Heist Society" de Ally Carter

joi, 4 iulie 2013

| | |
* Aici trebuia sa fie acum recenzia de la "Viata lui Pi", dar nu m-am putut abtine..."
What they said: "When Katarina Bishop was three, her parents took her on a trip to the Louvre…to case it. For her seventh birthday, Katarina and her Uncle Eddie traveled to Austria…to steal the crown jewels. When Kat turned fifteen, she planned a con of her own—scamming her way into the best boarding school in the country, determined to leave the family business behind. Unfortunately, leaving “the life” for a normal life proves harder than she’d expected.
Soon, Kat's friend and former co-conspirator, Hale, appears out of nowhere to bring Kat back into the world she tried so hard to escape. But he has a good reason: a powerful mobster has been robbed of his priceless art collection and wants to retrieve it. Only a master thief could have pulled this job, and Kat's father isn't just on the suspect list, he is the list. Caught between Interpol and a far more deadly enemy, Kat’s dad needs her help.
For Kat, there is only one solution: track down the paintings and steal them back. So what if it's a spectacularly impossible job? She's got two weeks, a teenage crew, and hopefully just enough talent to pull off the biggest heist in her family's history--and, with any luck, steal her life back along the way."

What I say: Isi mai aminteste cineva de pe aici cum era pe vremea in care devoram in fiecare saptamana un volum din fetele Gallagher? Cat eram de incantati cea mai mare parte, povestind despre cat am ras cand Cammie l-a trantit peste banca pe Josh? Nu se poate sa nu, a trecut numai un an de atunci!
Aveti in fata varianta mai plina de actiune, la fel de amuzanta, cu o trupa si mai de soc, pe care nu trebuie sa o ratati sub nicio forma! Am adorat fiecare pagina, fiecare plan nebunesc pe care il faceau, fiecare personaj (da mai, si pe Gabrielle, ea e sarea si piperul). M-am apucat de ea de dimineata si nu am putut sa o las din mana. I mean, behind the awesome idea (o afacere de familie foarte unica...)! Ar trebui sa detaliez putin, ca sa nu ma pierd in fangirling, nu? Bine, bine...
Asadar, hai sa vorbim despre originalitatea din zilele noastre. Mai ales despre originalitatea genului YA, de fantasy nu pot sa ma leg aici. Pentru ca eu una m-am saturat pana peste cap de stereotipuri. Le intalnesc tot mai des, fie ca imi place, fie ca nu. In unele carti, situatia are sens. Altele o au doar de dragul xeroxului. Chestia e ca avem tot mai putine idei unice, care sa vina pe post de oxigen. O astfel de salvare o reprezinta Ally Carter. Vedeti voi fata bleaga- baiatul rau pe aici. Mai, culmea ca eu nu-i zaresc. Vad toar sclipirea unei idei care are curajul sa se detaseze de tipare si sa aiba mai multa actiune decat romance, care te incurajaza sa iti bati putin capul impreuna cu personajele si care are si amuzament, pe langa toate astea. Asadar, dragii mei, cat de stereotipici am devenit toti in ultima vreme?
Actiunea a fost...uf, dementiala e putin spus. Fazele in care patrundeau prin efractie sau luau probele pentru a patrunde in Henley debordau de suspans, dar si de o usoara urma de umor, strecurat pe ici-colo. Cat despre final, ce sa va mai spun? Patruzeci de pagini am stat ca pe ace, tot sucind in minte problemele lui Kat si cum ar putea sa iasa basma curata din o siutuatie extrem de dificila. Toata cartea a fost plina de dinamica, fiecare moment era construit cu atentie si avea schitate atat de bine planurile si urmatoarele miscari incat, trebuie sa recunosc, m-am gandit ca Carter a experimentat pe bune chestia cu jefuitul. Hey, Ally esti geniu sau hot profesionist? Sau poate amandoua?
V-a placut limbajul de specialitate utilizat in seria de spionaj? Oho, stati, pana acum nu ati vazut nimic! Numele manevrelor folosite m-au facut sa rad in hohote, precum si cei doi gemeni si proiectele lor explozive (la propriu). Numai mie mi se pare ca aduc putin cu Fred si George? Daca o cititi, nu uitati sa imi spuneti.
Personajele au fost priceless. De la Kat pana la Simon, fiecare membru al trupei de soc m-a incantat la maxim si mi-a adus cate un zambet pe buze. Aveau replici superbe, atitudine, o unitate care facea ca rezultatul sa fie si mai spectaculos. Am mai spus si o mai spun: personajele construite de acesta autoare sunt incredibile, realiste, amuzante si dau dovada, de fiecare data, de un spirit de solidaritate greu de gasit.
Protagonista a fost magnifica. Nu se poate sa nu iti placa de ea. Intelegi cu usurinta motivul plecarii ei, dar si decizia pe care o ia in final. Si cel mai mult mi-a placut felul in care ationeaza si cum isi pune mintea la contributie. Hale a fost... Hale. De fiecare data cand aparea Nick pe acolo, vroiam sa ii cada o caramida in cap, numai ca sa nu il mai vad pe bietul baiat supus la chinuri. Serios, he's brilliant. Pana si de Arturo Taccone, care este un soi de antagonist, mi-a placut foarte mult.
Stilul de scriere nici macar nu il mai comentez. Am adorat faptul ca a fost scrisa la persoana a treia, ca a avut curgere frumoasa, ca nimic nu a fost fortat, ca aproape fiecare plot twist te lua prin surprindere. Ally a reusit sa ilustreze si trecutul lui Kat si Hale fara sa stagneze actiunea. Personal, cred ca autoarea asta are un dar pe care nu multi il au. Si il foloseste la maxim.
Putin romance, dar a fost si aici o picatura minuscula. Cat trebuie, pentru ca, atunci cand ai tensiune si suspans intr-o cantitate atat de mare, nu prea it arde de nimic de genul.
Ce sa va mai spun? E cartea perfecta pentru o zi de vara! Nu o poti lasa din mana, dar te relaxeaza si de binedispune in acelasi timp. Si te lasa sa cersesti volumul doi. Ca de obicei.
Katarina Bishop fuge de ceva timp de afacerea familiei. A reusit sa intre la una dintre cele mai bune scoli si incearca sa fie normala, un lucru pe care nu l-a mai experimentat nicioadata. De ce? Pai, daca te-ai nascut intr-o familie cu cei mai mari si mai iscusiti din lume, normalul se cam duce! Protagonista a decis ca cincisprezece ani de activitate ii ajung, asa ca se straduieste sa fure o viata mundana. Da, cum sa nu!
Intr-o secunda, planul lui Kat se duce de rapa atunci cand e data afara din liceu si afla ca tatal ei este singurul suspect intr-un jaf de proportii, a carui miza este mai mare decat ar fi crezut vreodata. Acum fata este aruncata intr-o misiune fara sanse de izbanda, alaturi de cea mai traznita trupa si un barbat periculos pe urmele ei.
Ei, va mai trebuie ceva?

Titlu: Heist Society
Autor: Ally Carter
Nr. pagini: 287
Editura: Disney-Hyperion

6 comentarii:

Ale Criss spunea...

Ma bucur ca ti-a placut. Si ai dreptate cu stereotipurile in literatura YA. Trebuie sa fac si eu rost de cartea asta, cumva. Vacanta placuta!

dark_eyes spunea...

Multumesc, si tie! O, stai sa vezi cum arata postarea initiala... Gandesti ca eram la revolutie. Pana la urma am schimbat-o, ca sa nu ma trezesc ca supar pe cineva :)

Anca spunea...

Oh, cât de dor îmi e de stilul lui Ally! Recenzia ta mi-a făcut așa o poftă de fetele Gallagher. Mi-aș dori să am cartea asta... din păcate, am destule de citit acum. :-w
Oricum, și eu sunt sătulă de cărțile YA care zici că sunt scoase de la xerox.

roxtao.com spunea...

Vreau de multa vreme sa citesc si eu seria asta, dar tu ma faci sa o vreau ACUM! :))

Vero spunea...

Da! La inceput nu prea imi placea de Gabrielle si nici de Hale, fiindca i-au distrus ca tampitii viata scolara lui Kitty-Kat, dar acum sa vezi ce dezastre fac amandoi in capul meu:))
Aaa, si, Hamish si Angus au fost chiar niste mici Fred si George. Pocnitorile sunt punctul lor forte:o3 In cartea a treia o sa arate exact scena in care s-au cunoscut Kat si Hale, cu tabloul ala:)) Si volumul doi e la fel de bun (si al treilea). Citeste-l repede!

dark_eyes spunea...

@Anca: Sa iti faci timp cat mai repede!
@Rox: :)) Evil me...
@Vero: Da sa traiti!

Trimiteți un comentariu