Recenzie "Mare Tranquillitatis" de Katja Millay

luni, 29 iulie 2013

| | |
What they said: "Fostul copil- minune al pianului, Nastya Kashnikov, isi doreste doua lucruri: sa treaca prin anii de liceu fara sa i se afle trecutul si sa-l faca pe baiatul care i-a rapit totul- identitatea, spiritul, dorinta de a trai- sa plateasca pentru asta.
Povestea lui Josh Bennett nu e un secret: toti cei pe care i-a iubit au fost luati din viata lui, iar acum ajuns la varsta de saptesprezece ani, nu i-a mai ramas nimeni. Acum, tot ce vrea este sa fie lasat in pace, iar cei din jur ii ingaduie acest lucru, fiinca atunci cand numele iti devine sinonim cu moartea, toti tind sa pastreze distanta. Toti, inafara de Nastya, misterioasa lui colega, nou- venita in scoala, care tot ii apare in cale si nu pleaca  pana cand nu i se infiltreaza in toate aspectele vietii. Dar, cu cat o cunoaste mai bine, cu atat mai enigmatica i se pare. 
Mare Tranquillitatis este o lectura complexa, bogata, intensa, cu o naratiune genial construita, despre un tanar singuratic si o tanara fragila emotional, si despre miracolul celei de-a doua sanse. 

What I say: Multumesc mult Libris, cunoscuta librarie online care a fost atat de amabila sa imi daruiasca sansa de a citi aceasta poveste emotionanta, de care m-am indragostit inca de la prima pagina. Pe langa volumul Katjei, puteti gasi cu un singur click mii de carti online, care va asteapta sa le descoperiti. Mai aveti si transport gratuit, in aceste ultime trei zile ale lui iulie, pe langa promotiile atragatoare. Eu spun sa dati un ochi pe acolo :)
In timp ce scriu asta, "Mare Tranquillitatis" sta langa mine, pe masa. Ma tot opresc din scris pentru a o rasfoi, pentru a mirosi parfumul paginilor si pentru a-mi reaminti, de fiecare data, o noua scena care m-a marcat intr-un fel unic. Ma mananca plamele sa ii ating coperta, sa mai citesc inca o data numele Nastyei, sa ma scufund in sentimentele imprumutate de personaje. Probabil ca o sa recitesc cartea asta de foarte multe ori. Pana cand ajung sa o stiu pe toata, cuvant cu cuvant. Pentru ca, asa cum bine v-ati dat pana acum seama, mi-a placut peste masura de mult.
Nu stiu ce am adorat mai mult... Povestea? Personajele? Scriitura? Toate la un loc? Presupun ca ultima varianta este cea corecta, dar nu stiu daca o sa iau fiecare element in parte, asa cum v-am obisnuit, pentru ca simt ca nu pot. Dar tot am sa va fac sa muriti dupa cartea asta. Pentru ca nu cred sa fie persoana pe aici care sa spuna "nu" acestei opere, asa cum nu poti spune nu nici la "Sub aceeasi stea". Stiu ca sunt doua lucruri diferite, care trateaza subiecte diferite, insa pentru mine ambele au fost carti care m-au marcat destul de profund si care mi-au dat cateva lectii importante de viata, pe care tind sa le aplic. Asadar, ia sa incep cu munca de persuasiune.Ar fi mai usor daca mi-as gasi cuvintele.
Sunt putin nauca, de parca m-as fi dat prea mult intr-un carusel. Capul mi se invarte si m-am deconectat destul de mult de restul lumii. Nu pot sa vad si sa simt nimic. Nimic inafara de sentimentele pe care Katja mi le-a implantat si pe care am fost bucuroasa sa le accept. Nu stiu cum, dar am primit cartea inainte sa merg in tabara si toata ziua de luni a fost dedicata ei. Planuiam sa scriu recenzii, sa fac curatenie, sa mai scriu si mai stiu eu cate... A inceput sa ploua afara si tot ceea ce a mai existat a fost zgomotul de fundal al stopilor, lumina  lampii de birou si cartea. M-am inchis intre litere, m-am cufundat in sentimenete pe care nu le cunosteam pana acum si, fara sa imi dau seama, am citit 300 de pagini si am uitat de realitate. Muream sa vad ce se mai intampla, dar numarul filelor ramase era atat de mic, incat nu m-am simtit gata sa parasesc lumea Nastyei. Asa ca am tras de timp. Am lasat sa treaca mini- vacanta mea, citind maxim sase pagini pe zi, cand apucam.
Cand am ajuns acasa mi-am dat seama ca nu mai pot amana inevitabilul. Asa ca am terminat-o, cei drept, cu lacrimi in ochi si m-am gandit sa o recitesc imediat ce am citit ultimele cuvinte. Apoi am vazut vraful de pe birou (muzica de thriller in spate).
Ce vroiam eu sa spun cu toata povestioara asta despre mine si o noua iubire, este ca am experimentat atat de multe lucruri noi! Erau atate sentimente care m-au umplut si pe care nu le cunosteam... Niciodata nu am simtit cum e sa fii plin de ura, atat de multa ura pentru cei din jur si pentru tine. Niciodata nu am stiut cum e sa simti la intensitate maxima pieredrea intregii familii. Niciodata nu am simtit atata intensitate. Si poate credeti ca m-a lasat cu un gust amar. Ca vad lumea mai intunecata si ca nu mai vad nimic bun. Total gresit. De cum am inchis cartea, toate aceste emotii au disparut, de parca ar fi scos cineva o masina din priza. In tot acest timp am fost intr-un simulator, care m-a condus pe carari nestiute. Si nu au fost numai lucruri negre, pline de regret si amaraciune. Jur ca asta a fost una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste pe care le-am intalnit intr-o carte. Nu stiu cate mi-au incalzit inima asa cum a facut-o cartea asta.
Totul incepe destul de straniu, cu o poveste invaluita de mister. O fata noua, care se imbraca... ei bine, "diferit" este putin spus, cu un trecut straniu si infricosator in spate si care pare sa nu vorbeasca cu nimeni. Ba mai mult, la inceputul fiecarui capitol face niste dezvaluiri ciudate, care iti dau fiori.  Nu o sa spun ca pe parcursul cartii nu iti poti da usor-usor seama de ce i s-a intamplat, lipind bucatelele de puzzle pe care autoarea le strecoara cu abilitate, insa cu siguranta aflarea adevarului te va lasa la fel de socat ca si cand nu ai fi stiut aproape nimic tot timpul. Probabil ca si perspectiva lui Josh ajuta mult la asta.
Alt lucru care mi-a placut! Cele doua perspective, care se imbina atat de frumos si se completeaza reciproc, au fost fara cusur. Nu stiu daca "Mare Tranquillitatis" ar fi fost atat de reusita daca am fi stiut doar o versiune. Probabil ca facea Katja ceva minune :)
Stilul de scriere al autoarei este inrobitor, perfect, divin, sublim, cum vreti voi! Nu m-am putut sa ma abtin si sa nu spun in timp ce citeam ca asa se scrie o carte buna. Dai pagina dupa pagina, citesti la o viteza nebuneasca si nu te poti opri. Trebuie sa continui mereu, chiar daca nu pare a fi actiune explosiva, si nici suspans inecator, ci doar o "simpla" poveste a doi tineri cu probleme. Pun simpla in ghilimele pentru ca volumul de fata este oricum, numai simpu nu.
Intr-un fel, cat esti absorbit in lectura, ti se pare ca intelegi totul. Ca poti sa te confunzi cu cele doua personaje. Abia cand intorci ultima fila iti dai seama ca ai inteles o mica parte din acest intreg. Si realizezi ca nu o sa poti intelege totul decat in momentul in care ai sa o traiesti si in realitate. Ceea ce sper sa nu fie cazul niciodata.
Am adorat totul. Este una dintre cele mai superbe lecturi din toata viata mea. Stiu ca recenzia este putin haotica, si poate nu v-am lamurit eu cu toate, dar va rog mult mult de tot sa cumparati cartea. Nu am sters nimic din recenzie si nici nu am restructurat, cum fac de obicei. Totul este in stare bruta. Am simtit ca orice schimbare putea afecta efectul. Poate de aceea este si atat de lunga. Sper ca ati lecturat-o cu drag si ca v-am convins.
Cititi, cititi, cititi! Si nu judecati o carte dupa coperta!

Titlu: Mare Tranquillitatis
Titlu original: The sea of tranquility
Autor: Katja Millay
Editura: Epica
Anul aparitiei: 2012


7 comentarii:

iri spunea...

doamne, lista mea de TBR se mareste cu fiecare blog post :)) ce naiba? super recenzie :*

dark_eyes spunea...

Multumesc :) Si sper sa pui mana pe ea cat mai repede. Vreau sa vad recenzia!

roxtao.com spunea...

Si eu m-am simtit la fel de bulversata dupa ce am citit cartea asta. Si la fel de haotica mi s-a parut si recenzia mea, parca nu gaseam cele mai potrivite cuvinte ca sa exprim tot haosul ala de emotii....

roxtao.com spunea...

Off topic: Spuneai cumva la un moment dat ceva de o vizita prin Bucuresti?

dark_eyes spunea...

Spuneam, spuneam... Cred ca o sa se intample dupa 13 august, undeva pe la sfarsitul lunii. Cel putin asa sper :D

Krisz spunea...

E superba cartea si Katja are un talent incredibil. Stiai ca initial scria pe foi ce idei, fragmente ii veneau in minte, pana cand a vazut ca povestea are o continuitate si se leaga toate textele ei? Sub aceeasi stea imi doresc mult sa o citesc, am facut o mica obsesie pentru ea. Dar nu am apucat inca sa mi-o cumpar, si nu stiu daca sa o citesc in engleza.

dark_eyes spunea...

Oau, chiar nu stiam! Mi se pare incredibil!
Eu spun sa citesti "Sub aceeasi stea" in engleza. Personal asa am citit-o si a fost incredibila. La traducere se poate pierde. Plus ca unele jocuri de cuvinte, pe care chiar mi le amintesc, nu pot sa fie la fel de enjoyable daca sunt traduse. Sa o citesti, este superba!

Trimiteți un comentariu