Recenzie "Orele indepartate" de Kate Morton

vineri, 12 iulie 2013

| | |
What they said: "O scrisoare care ajunge la destinatar la câteva zeci de ani după ce fusese trimisă bulversează existenţa unei familii din Londra: Edie Burchill, editoare pasionată, descoperă astfel un mister surprinzător legat de mama ei, Meredith, care implică un castel plin de secrete – Milderhurst, un autor celebru – Raymond Blythe, şi pe cele trei fiice ale acestuia – Percy, Saffy şi Juniper. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Meredith este evacuată, alături de alţi copii, din Londra, iar ea ajunge la castelul Milderhurst, devenind cea mai bună prietenă a lui Juniper. Dar castelul, deşi aparent un loc minunat, înconjurat de o grădină fabuloasă, ascunde multe mistere pe care Meredith doar le intuieşte, pentru ca fiica ei, Edie, să le descopere ani mai târziu. Poveşti despre trădare, întâmplări dramatice, iubiri nefericite alcătuiesc un labirint periculos în care Edie e pe cale să se rătăcească, la fel cum mama ei, Meredith, cu jumătate de secol mai devreme, se pierduse pe coridoarele întunecate şi întortocheate ale castelului. Singure zidurile acestuia mai ştiu însă toate poveştile de demult, şi Edie nu trebuie decât să le asculte pentru a le desluşi."

What I say: Desi nu am apucat sa scriu recenziile vara trecuta (dar promit ca o sa o fac), trebuie sa va spun ca Kate Morton este una dintre autoarele mele preferate si cele doua lucrari, traduse in tara noastra de "Humanitas"au fost mai mult decat dementiale. Asadar, va inchipuiti cu cata nerabdare asteptam eu un nou volum al australiencei si singurul lucru care m-a impiedicat sa citesc "Orele indepartate" si "The secret keeper" in engleza a fost vraful de carti care ma asteapta pe birou si urla ca sunt lenesa. Greu e si cu lectura asta...
Cea care m-a initiat in tainele autoarei si a povestilor ei a fost matusa mea, pe care am tot pomenit-o pe aici. E o mare cititoare, credeti-ma. Biblioteca ei ma face sa mor de invidie de fiecare data cand ma duc la ea acasa. Totusi, trebuie sa ii multumes enorm. Fara ea nu as fi pasit niciodata in lumea lui Kate si a frumoaselor ei carti. Si tot ea mi-a spus ca "Orele indepartate" o sa ma surprinda foarte placut.
Categoric am inceput lectura cu dreptul, datorita maratonului. Si daca initial credeam ca cele 500 de pagini se vor duce putin greu si voi termina in doua zile cartea, nu m-am putut insela mai tare. Pentru ca povestea surorilor Blythe si a secretelor care stau ascunse in zidurile castelului Milderhurst m-a atras ca un magnet, m-a inlantuit intre litere si randuri si nu mi-a mai dat drumul pana cand nu am aflat sfarsitul cartii. Nici macar nu am avut nevoie sa imi spun ca trebuie sa trag tare si sa fiu harnica. Magia lui Kate si-a facut efectul si eu nu am putut sa iau mana de pe carte, chiar daca asta a insemnat sa citesc in picioare cat asteptam un autobus, sau sa neglijez cuvintele pentru NaNo.
Dar ce poate fi atat de special la acesta carte, o sa ma intrebati voi. Totul, dragii mei, totul. Dar va sunt datoare cu niste detalii, hm?
Primul element care face, intr-un fel, tot jocul este povestea. Si cea mai buna parte a acesteia sunt incalciturile si povestirea in rama. Avem o poveste din prezent, cu misterele ei, care este strans legata de o alta poveste, din trecut, cu alte mistere si secrete si care, cel mai probabil, are consecinte ce se rasfrang asupra personajelor din prezent. Daca imi spuneti ca ati mai intalnit asa ceva prin alte cartii, ei bine, nu pot sa va raspund decat ca Morton este regina situatiilor incalcite, cu rasturnari de situatie la care nu te asteptai nici intr-o mie de ani si a celor mai bine ascunse secrete de familie, care iti vor da mereu peste cap teoriile. Cu siguranta nu puteati sa cititi ceva atat de bine structurat, atat de bine scris.
Cel mai mult ador imprevizibilitatea unei astfel de naratiuni. Imi place sa fac presupuneri, sa analizez teorii, sa imi bat capul si sa incerc sa descopar ce situatii mi-a mai planuit lectura, pentru ca la sfarsit sa constat ca nu am nimerit decat o mica parte din deznodamant si ca volumul mi-a dat serios peste nas. Si chiar cand credeam ca apele s-au linistit, ca in zece pagini nu se mai poate face nimic, iata ca mi se demonstreza din nou contrariul si sunt pusa in fata cu cea mai mare rasturnare de situatie din intreaga carte. Ati putea crede ca ma simt ciudat, dat fiind faptul ca ipotezele mele se dovedesc, de cele mai multe ori, un element menit sa ma induca in eroare, dar nu este niciodata asa. Mereu ma bucur sa vad o minte ascutita care ma pune la treaba. O iau ca pe o chestie de challenge, nu de orgoliu.
Desigur, o poveste poate sa fie excelenta, dar totul e degeaba daca stilul de scriere este jalnic. Nu e cazul aici. Primul lucru care m-a atras spre genul asta de carti nu este, cum s-ar putea crede, subiectul propus, ci mai degraba maniera in care este expus acesta de catre autor. Cum am mai spus si mai sus, australianca are un mod de naratiune superb, care te captiveaza, te face sa iti doresti mai mult, te transpune intr-o alta lumea si te forteaza (intr-un mod bun, desigur) sa traiesti fiecare moment alaturi de personaje. Intreaga situatie capata proportii colosale, datorita alternarii trecutului cu prezentul si a schimbarii perspectivelor narative. S-ar putea crede ca este destul de probabil sa apara putina confuzie, insa va asigur ca nu este cazul. Fiecare trecere se petrece in momentele de tensiune, astfel incat nu poti sa iei nicio pauza din cauza curiozitatii. Se poate ca ea sa fi omorat pisica, pentru ca eu nu am mancat si nu m-am miscat pana nu am descurcat itele.
Am mai observat un lucru, pe care ar trebui sa il subliniez atat pentru cei care au mai citit ceva de Kate Morton, cat si pentru cei care vor sa o faca in viitor (sper ca cel apropiat). Desi la inceput se poate crede ca actiunea stagneaza sau se invarte in jurul cozii, va sfatuiesc sa aveti rabdare si sa fiti atenti la detalii, pentru ca atunci cand o sa porneasca caruselul, nu o sa mai stiti de unde sa luati evidentele si ati putea sa ratati ceva important. Asadar, luati-o, vorba englezului, step by step pana la final, cand veti fi uimiti de importanta a ceea ce ati citit si puteati rata. Totul face parte din joc. Aveti rabdare; daca va lipseste acesta calitate, probabil ca nu va veti bucura de lectura asa cum am facut-o eu.
Nu am nimic de reprosat nici la capitolul personaje. In ciuda deznodamantului, sau a ceea ce am mai aflat pe parcurs, nu poti sa nu le intragesti pe Juniper, Saffy si Percy. Am o mare afectiune mai ales fata de ultima. Si Edie a fost o protagonista ok si mi-a placut pana si de mama ei. Legaturile de familie sunt, intr-adevar, un lucru tare ciudat, dar sunt cele mai puternice.
Totul porneste cu o scrisoare, care soseste la casa familiei Burchill pe neasteptate. O scrisoare care ar fi trebuit sa ajunga acum multi ani, intr-un moment greu de suportat. Edie este uimita peste masura de reactia mamei sale, o femeie calma si destul de rece, iar curiozitatea o impinge sa cerceteze trecutul. Astfel, va fi atrasa intr-o poveste misterioasa, care implica un castel antic, trei surori misterioase, o dragoste pierduta, un autor celebru cu o taina imensa si un razboi care da lumea peste cap. Tot ce trebuie sa faca protagonista este sa asculte zidurile vechi, in care se ascund orele indepartate. Se pare ca ele sunt singurele care pot lumina misterul.
O recomand cu caldura! Sper ca o sa va placa la fel de mult cum mi-a placut si mie :D

Titlu: Orele indepartate
Titlu original: The distant hours
Autor: Kate Morton
Anul aparitiei: 2010
Editura: Humanitas (colectia "Raftul Denisei")
Site: http://www.katemorton.com/






4 comentarii:

Ale Criss spunea...

Am vazut cartea asta in biblioteca, dar deja imprumutasem alte 6 volume si nuo mai puteam lua. Poate data viitoare

Ale Criss spunea...

PS: Ai o leapsa de la mine: http://paginimarcate.blogspot.ro/2013/07/leapsa-cu-elementele-naturii.html

Iulia I. spunea...

Abiaaa astept s-o citesc.
Am vazut pe Amazon ca a scos 4 carti, dar la noi s-au tradus doar 3. Pana acum am citit Casa de la Riverton si Gradina uitata (am adorat-o) si m-a fermecat etern!!!

dark_eyes spunea...

Abia astept sa imi spui cum ti s-a parut! Personal cred ca e cea mai buna de pana acum.
Intr-adevar, Kate a mai scos o carte, se numeste "The secret keeper". Probabil ca o vor scoate si la noi in viitorul apropiat.

Trimiteți un comentariu