Recenzie "The eternity cure" (Blood of Eden #2) de Julie Kagawa

sâmbătă, 31 august 2013

| | | 5 comentarii
What they said: "Allison Sekemoto has vowed to rescue her creator, Kanin, who is being held hostage and tortured by the psychotic vampire Sarren. The call of blood leads her back to the beginning—New Covington and the Fringe, and a vampire prince who wants her dead yet may become her wary ally.
Even as Allie faces shocking revelations and heartbreak like she’s never known, a new strain of the Red Lung virus that decimated humanity is rising to threaten human and vampire alike."

What I say: Probabil ca, daca sunteti de ceva vreme pe aici, va amintiti cat de incantata eram de primul volum al acestei trilogii. Si cum abia asteptam sa pun mana pe urmatoarea carte. Ei bine, am facut rost de ea de cum a aparut . Totusi, ideea ca va mai trebui sa astept pana in 2014 pentru a-mi continua aventurile alaturi de Allison si compania m-a facut sa o aman, planificand-o pentru vacanta de vara. Si pana la urma s-a produs inevitabilul: dupa ce am termina "Heist Society" am spus ca este timpul sa vad ce a mai lucrat Julie.
Pentru cei care nu stiu, trilogia autoarei se axeaza pe aventurile unei tinere, Allison Sekemoto, un vampir tanar aflat intr-o lume distopica, unde un virus mortal ameninta sa decimeze toata populatia. Singurul care ar avea o sansa sa impiedice raspandirea lui este Kanin, creatorul  lui Allie, luat prizonier de catre un lord nebun si sadic. Manata de instinct si de constiinta, eroina porneste in cautarea lui, cu gandul de a-l salva si de a gasi un remediu. Numai ca, stiti si voi, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, asa ca avem parte de actiune, suspans, romance si tot ce are mai bun de dat aceasta autoare :) O combinatie superba, ce mai! Daca vreti sa vedeti cum a pornit toata incalceala de mai sus, dati un ochi pe descrierea de la "The Immortal Rules" (primul volum) si recenzia mea... aici.
Daca am spus mai sus ca prima carte m-a incantat peste masura si m-a facut sa imi doresc sa citesc volumul de fata, ei bine, "The eternity cure" a schimbat total situatia. Pentru ca acum ma declar obsedata de tot ce inseamna "Blood of Eden" si mor sa aflu finalul unei asemenea povesti! Mai ales dupa acel sfarsit, un cliffhanger din cele mai rele, care m-a lasat in lacrimi, blestemand toata populatia autorilor sadici care vor sa faca baie in lacrimile fanilor. Foarte frumos din partea voastra (aplauze pe fundal).
In ciuda sfarsitului traumatizant, nu pot sa ma intorc impotriva lui Julie. De ce? E mult de explicat, asa ca o sa o fac, dupa cum m-am obisnuit, pe subpuncte. Si cel mai important lucru ar fi povestea.
Cu riscul de a repeta ce am mai spus, trebuie sa subliniez cateva lucruri. Stiu ca cei mai multi dintre voi s-au uitat lung la cuvantul "vampir" si ati spus ca ati vazut voi multe la viata voastra. De cele mai multe ori (ok, in 90% din cazuri) si eu imi dau ochii peste cap. A fost mania coltosilor, acum tot ce se mai face este destul de stereotipic si comercial, povesti care nu ne mai dau nimic inafara de dureri de cap. Am avut serii cu aceste creaturi care mi-au placut cu adevarat, care au fost originale si m-au facut sa traiesc fiecare moment si sa tanjesc dupa mai mult. Ca de exemplu "Academia Vamiprilor" de Richele Mead, care mi-a deschis portile urban fantasy-ului si m-a facut sa cred ca mai exista serii de calitate cu "sugatori de sange", asa cum adora tata sa le spuna, de fiecare data cand ma vede cu o carte de genul in mana.
Nu o sa spun ca Julie transforma vampirii sau miturile lor si vine cu o inovatie, ceea ce poate ca este mai bine, uitandu-ma in urma la ce disco ball-uri au devenit unii. Ba din contra, cred ca este una dintre traditionaliste, cu tepusa si arbaleta si toate cele, cu exceptia usturoiului. Ala e exclusiv de-al nostru, din Transilvania, made in Romania :D Dar reuseste atat de bine sa combine aceste legende cu lumea pe care o creeaza! Rezultatul este unul surprinzator de bun, cu o atmosfera predominant intunecata si un potential urias, care este, de altfel, exploatat la maxim. Imi place cum se impleteste fiecare detaliu, cum aflam pe parcurs despre istoria lor si despre cum a devenit teritoriul ce a devenit. Plus ca lumea asta post- apocaliptica se apropie, cu pasi marunti si siguri, de un loc de top al clasamentului pentru cele mai bine construite taramuri.
Si daca tot vorbeam de atmosfera... Nu stiti ce este suspansul daca nu ati citit ceva scris de Kagawa! Momentele cheie sunt atat de bine construite incat de mult ori m-am chinuit sa imi amintesc ca trebuie sa respir! Pur si simplu nu te poti desprinde de Allie, de adrenalina pe care ti-o pompeaza situatia, de efectul pe care il are asupra ta. Este clar una dintre volumele pe care le ador din acest motiv: sunt pur si simplu aspirata in carte! Cum am spus si la recenzia de la "Sub aceeasi stea", asta e lucrul meu favorit, motivul de baza pentru care sunt dependenta de lectura, pe langa multe altele. Bineinteles, tot ce am scris mai sus nu ar fi valabil fara stilul magic de scriere al autorului si pentru ca stiu din propria experienta cum se poate duce pe Apa Sambetei o idee magnifica datorita modului de redactare, va asigur ca aici avem talent si munca cu carul. Nu se poate sa nu va placa cum scrie femeia asta! Face totul atat de dinamic si de captivant!
Probabil ca veti spune ca v-am plictisit cu atata actiune (mie imi plac cartile mai energice) si ca marii romantici nu au ce cauta prin zona asta. Va inselati amarnic... Si stiti ce preaslavesc eu in situatia asta? Inexistenta unui trunghi amoros! O spun din toata inima cand va marturisesc ca imi scade glicemia cand il vad ca se contureaza si nici nu e reusit (si cam asa se intampla in majoritatea cazurilor). Nu e romance cu galeata, dar cand este, puteti sa va asteptati la calitate si nu siroposenii.
Si iata ca ajungem si la personaje. Desi nu am avut inca ocazia sa redactez recenzia pentru saga "Iron Fey", va pot dezvalui ca sub condeiul lui Julie iau nastere numai personaje extrem de bine construite, fie ca este vorba de protagonista sau de figuranti. In volumul de fata ne reintalnim cu cateva personalitati de care chiar eram foarte curioasa cum vor evolua. Asa ca nici la capitolul asta nu pot sa pun niciun punct negru.
Tragand linia (pentru ca m-am intins iar destul de mult), nu mai pot sa astept pentru "The Forever Song", sper sa cititi acesta minunata trilogie si sa imi spuneti cum vi s-a parut si, mai presus de toate, recomand cu toata inima "Blood of Eden" pentru cei care cauta o carte cu multa actiune, o eroina superba, romance, suspans si toate mirodeniile cu care trebuie asezonata o carte buna! Spor, dragilor!

Titlu: The eternity cure (Blood of Eden #2)
Autor: Julie Kagawa
Editura: Harlequin Teens
Nr. pagini: 434

Puteti comanda "The immortal rules" de aici si volumul doi de aici  :) Pretul e bun si aveti si reducere, plus ca vine in 10 zile!

Recenzie "Shadow and bone" de Leigh Bardugo

miercuri, 28 august 2013

| | | 4 comentarii
What they said: " The Shadow Fold, a swathe of impenetrable darkness, crawling with monsters that feast on human flesh, is slowly destroying the once-great nation of Ravka.
Alina, a pale, lonely orphan, discovers a unique power that thrusts her into the lavish world of the kingdom’s magical elite—the Grisha. Could she be the key to unravelling the dark fabric of the Shadow Fold and setting Ravka free?
The Darkling, a creature of seductive charm and terrifying power, leader of the Grisha. If Alina is to fulfill her destiny, she must discover how to unlock her gift and face up to her dangerous attraction to him.
But what of Mal, Alina’s childhood best friend? As Alina contemplates her dazzling new future, why can’t she ever quite forget him?

Glorious. Epic. Irresistible. Romance."

What I say: Am inceput "Shadow and bone" pentru ca vroiam sa citesc altceva. Ceva diferit, care sa nu fie distopie, sau un fantasy a carui actiune se petrece in lumea noastra, sau YA. Partea proasta era ca nu aveam chef nici de un clasic. Si ca nu aparuse inca al doilea volum din "Throne of glass" (dar a aparut azi => dans frenetic prin casa). Asa ca m-am gandit ca cea mai buna solutie era sa schimb lumea. Si exact asta a facut cartea lui Leigh Bardugo pentru mine: m-a transportat pe un al taram si m-a facut sa traiesc noi aventuri senzationale. Si mentionez asta pentru a aduce primul subiect in discutie: lumea pe care o creeaza autoarea este un element important si mediculos contruit inca de la primele pagini.
Mereu mi-au placut seriile sau trilogiile in care autorul pune bazele unei noi lumi. Cred ca sunt favoritele mele pentru ca e clar ca toata povestea devine mult mai originala si ca nu o sa te plictisesti de un taram pe care abia l-ai cunoscut. A fost cazul ciclului "Mostenirea" de Christopher Paolini (la care sunt groaznic de in urma cu recenziile; jalnic...), sau al trilogei "Cronicile Lumii Pamantene" de Licia Toisi. Si mai sunt multe cazuri de care promit solemn ca o sa vorbim in viitorul apropiat. Nu ai cum sa nu iubesti sentimentul de a afla atatea chestii noi despre o tara sau un stat sau un regat nou, sa cunosti diviziunile, oamenii, capitalele, obiceiurile. Pe mine ma pasioneaza. Imi da senzatia ca sunt un calator pe meleagurile respective. Sau poate am eu o imaginatie hiperactiva.
In orice caz, Leigh a facut cu adevarat o treaba excelenta cu al sau roman de debut. Ravka, "regatul" in care se desfasoara actiunea, este extrem de bine descris si structurat, uneori surprinzator, pentru ca desi dupa ilustrare pare unul de secol XVI sau XV, exista elemente moderne, cum ar fi pistoalele. De asemenea, atentia mea a fost atrasa de alegerea conceptului de alchimie si stiinta si nu magie, cum s-ar putea crede. Ideea organziarii societatii in mai multe ordine mi-a placut destul de mult, intregul element de "Fold" mi s-a parut o chestie brilianta iar limbajul... O My God! Leigh spunea intr-un interviu ca totul a fost creat de tipul care s-a ocupat si de limbajul dothraki pentru A Song of Ice and Fire. Daca asta nu este awesome, atunci nu stiu ce este. Imi plac influentele rusesti foarte mult (de fapt, imi place destul de mult Rusia) si respect faptul ca tipa s-a chinuit sa nu ia limba asa cum e, ci doar sa se inspire putin din ea. Jos palaria pentru munca depusa.
Pe langa toate acestea, trebuie sa recunosc ca povestea m-a atras enorm de tare atunci cand am pus-o pe raftul de "to-read" pentru aceasta vacanta. Desi nu era exact la ce m-am gandit, cu siguranta ca directia in care a luat-o este mai buna, pentru ca volumul doi imi sopteste atatea promisiuni de si mai bine. Desi dam de ideea unui talent descoperit mult mai tarziu decat trebuia si perioada de "novice" care urmeaza dupa recunoasterea lui, doua elemente de care ne-am tot lovit in carti, intervine un fel de intoarcere la 180 de grade si cursul pe care te asteptai sa il ia toata tarasenia nu se potriveste cu ce are Bardugo in minte. Nu va spun mai mult despre asta, o sa trebuiasca sa o cititi daca sunteti curiosi :P
Un lucru pe care chiar trebuie sa il mentionez este ca (tobele va rog!) cartea asta transmite cu adevarat ceva! Da, stiu, toate cartile iti baga ceva in cap, dar asta are o lectie pe care nu ai cum sa nu o asimilezi dupa ce ai trecut prin ce a trecut Alina, protagonista trilogiei. Momentele in care toata bogatia de care este inconjurata, precum si luxul in care este tinuta si atentia care i se acorda fetei o zapacesc si o fac sa uite cine este, in ce valori crede si de unde vine, cine ii sunt cu adevarat prietenii si care este telul ei... astea sunt lucruri pe care multi le-am simtit pe propria noastra piele. Cand esti in al noualea cer, rasfatat, inconjurat de oameni care te adora si crezi ca totul e perfect si ca aparti acelei lumi... pentru ca in secunda urmatoare sa iti dai seama de toate minciunile care te preseaza, de felul in care te-ai schimbat si ai uitat cine esti, imbatat de faima si comfort sau orice altceva. Va suna ca o situatie cunoscuta? Si da, autoare indrazneste sa administreze palma pentru trezirea la realitate si iti da de gandit o vreme.
Personajele sunt bine construite, desi nu am simtit nicio sclipire din partea lor. E drept, am o slabiciune de fata pentru Mal, dar nu am reusit sa ma atasez de protagonista sau de baiat intr-un mod special, cum am facut-o cu ocazia altor lecturi. Dar Alina are cu siguranta o sclipire si abia astept sa vad cum evolueaza in "Siege and storm". Sper sa devina mult mai puternica, pentru ca are nevoie.
Stilul lui Leigh este unul relaxat, dar se vede ca are darul unui povestitor desavarsit. A reusit sa ma introduca in atmosfera, sa trateze intamplarile cu doza de dinamism si suspans potrivita, m-a intrigat in unele momente, asa ca eu ma declar sadisfacuta si abia astept sa vad ce mi-a mai pregatit :)
Asadar, in primul volum al trilogiei Grisha facem un pas intr-un regat macinat de disperare, Ravka, pe taramul caruia un loc intunecat in care se ascund creaturi oribile ingrozeste locuitorii si separa o parte de cealalta. Intreaga  natiune este lovita de razboi si cu toate incercarile regelui nu s-a ajuns la pace. Speranta locuitorilor o constituie Grisha, persoane inzestrate capabile sa manevreze mica stiinta, luptatorii cunoscuti si temuti din Prima Armata, tratati in mod special inca de mici, cand le este descoperit talentul.
In acesta lume traiesc si cei doi orfani, Alina si Mal, prieteni inca din copilarie, inrolati in Armata pentru a servi tara. Tot ce spera cei doi este sa treaca cu bine de Fold si sa isi continuie pregatirile. Insa totul se schimba in momentul in care pasesc in temutul intuneric si Alina isi descopera destinul.
Alchimie, un strop bunicel de romance, actiune si suspans. O carte numai buna pentru iubitorii genului :)

Titlu: Shadow and bone (The Grisha #1)
Autor: Leigh Bardugo
Nr. pagini: 358
Editura: Henry Holt & Co.

Vine toamna... apar carti+ trailer Divergent :)

marți, 27 august 2013

| | | 2 comentarii
Se vede ca nu mai este mult si incepe... neh, nu pot sa spun inca cuvantul ala. Asa ca s-a dat drumul la carti pe banda rulanta.


VIITORUL NOSTRU de Jay Asher şi Carolyn Mackler

Un roman pentru tinerii de azi, despre viaţa lor de mâine
Este anul 1996, şi nici jumătate din elevii de liceu din America nu au folosit vreodată internetul. Viaţa în cyberspace este la începuturi, iar reţelele de socializare nu există nici măcar în proiect.
Şi totuşi…
Emma tocmai a primit primul ei computer şi un misterios CD-ROM de la America Online.
Josh este vecinul ei şi prietenul ei cel mai bun, chiar dacă din  noiembrie trecut lucrurile au fost puţin cam dificile între ei. Cei doi se conectează şi se loghează…şi ajung automat pe Facebook… dar Facebook-ul nu a fost inventat încă!!!
Josh şi Emma îşi privesc fascinaţi profilurile din viitor, peste cincisprezece ani. Soţii, prietenii, carierele, casele, destinele lor ─ totul este aici. Dar nu e ceea ce aşteptau ei; şi de fiecare dată când îşi deschid pagina, viitorul lor se modifică. Şi în timp ce se luptă cu suişurile şi coborâşurile vieţii lor viitoare, sunt obligaţi să se confrunte cu lucrurile bune ─ sau rele ─ pe care le fac în prezent.

Cartea are 368 pagini, formatul 13 x 20 cm, ediţia este broşată şi preţul de listă 39,90 RON. La precomandă beneficiaţi de 25% reducere şi transport gratuit. Precomanda este programata pentri 26 august si aparitia in librarii pentru 13 septembrie.


FEBRA NEAGRĂ, volumul 1 din seria MACKAYLA LANE, de Karen Marie Moning  

BESTSELLER NEW YORK TIMES

Filozofia mea de viaţă se poate rezuma în câteva cuvinte: o zi bună este una în care nu încearcă nimeni să mă ucidă.
Vă mărturisesc că nu am avut prea multe astfel de zile de la o vreme încoace.
Când MacKayla află că sora ei Alina a fost ucisă în Irlanda ─ după ce i-a lăsat un mesaj criptic pe telefon ─, decide să plece la Dublin în căutarea unor răspunsuri.
Dar încercarea de a-l descoperi pe asasinul Alinei o atrage într-o lume de umbre în care nimic nu e ceea ce pare, unde binele şi răul poartă aceeaşi mască seducătoare. Curând, MacKayla trebuie să facă faţă unei provocări majore: să rămână în viaţă şi să înveţe să mânuiască o putere pe care nu ştia că o deţine ─ o putere care îi îngăduie să vadă dincolo de lumea oamenilor, în periculosul tărâm locuit de Fae…
Pe măsură ce pătrunde în enigma morţii surorii ei, iar graniţa între lumi începe să se năruie, adevărata misiune a lui Mac devine tot mai clară: trebuie să găsească misterioasa Sinsar Dubh ─ Cartea Neagră, un manuscris vechi de milioane de ani care conţine între paginile sale încifrate cea mai primejdioasă dintre vrăji  ─, căci cel care pune primul mâna pe ea va deţine controlul total asupra celor două lumi.

„Un minunat roman în genul dark fantasy …” -  Charlaine Harris

„Un amestec seducător de mitologie celtică şi mistere periculoase.” -  Chicago Tribune


„Un roman dark fantasy, cu accente erotice, despre o Buffy printre Fae, compus cu un ascuţit simţ al umorului şi o maturitate a scriiturii care fac din această lectură o adevărată încântare.” -  BookPage


KAREN MARIE MONING este o cunoscută autoare de bestselleruri, printre care se numără seriile Highlander (premiului RITA) şi MacKayla Lane, care s-a bucurat de un mare succes internaţional. Cărţile sale s-au publicat în peste treizeci şi trei de limbi şi evenimentele la care participă autoarea atrag fani din întreaga lume.
Moning şi-a început cariera scriind cărţi de romance paranormal, cu acţiunea situată în Scoţia, dar – devenind tot mai fascinată de mitologia celtică -, a decis să abordeze genul urban fantasy, luând drept cadru oraşul Dublin din Irlanda, astfel încât să se poată concentra pe Tuatha de Danann, sau Fae – o rasă străveche de fiinţe nemuritoare care au trăit în mod secret printre oameni vreme de milenii.
Moning îşi împarte viaţa între munţii din Georgia şi plajele din Florida.

Cartea are 384 pagini, formatul 10.5 x 17,5 cm, ediţia este broşată şi preţul de listă 39,90 RON. La precomandă beneficiaţi de 25% reducere şi transport gratuit. Linkul de precomanda va fi postat pe 28 august si veti putea achixitiona cartea din librarii dupa data de 18 septembrie.

Si aici aveti trailerul, de si l-a vazut toata blogosfera pana acum... Dar nu ma pot abtine, pentru ca este perfect!
http://www.youtube.com/watch?v=S6HHCxLZftQ&feature=youtube  (nu stiu de ce dar nu ma lasa sa pun video-ul)

Revin azi cu o recenzie... sper.

Trailer "The book thief"

vineri, 23 august 2013

| | | 2 comentarii
Si pentru ca tot vorbeam de cartea "Hotul de carti" si despre cat de minunata este...

Mi se pare perfect, cand am vazut primele secvente mi s-a ridicat parul de pe ceafa... Actorii sunt superbi, mai ales fetita aleasa pentru Liesel. Poate accentul este putin ciudat, si Roza a spus "lazy pig" in loc de "saukerl" si nu prea stiu cum vor face cu naratorul... dar tot ramane excelent. Sper ca filmul sa ne lase fara respiratie :) 
Plus ca Geoffrey Rush joaca impecabil, cum ne-am obisnuit.
Ei, ce parere aveti?

Recenzie "Legend" de Marie Lu

luni, 19 august 2013

| | | 7 comentarii
What they said: "What was once the western United States is now home to the Republic, a nation perpetually at war with its neighbors. Born into an elite family in one of the Republic’s wealthiest districts, fifteen-year-old June is a prodigy being groomed for success in the Republic’s highest military circles. Born into the slums, fifteen-year-old Day is the country’s most wanted criminal. But his motives may not be as malicious as they seem.
From very different worlds, June and Day have no reason to cross paths—until the day June’s brother, Metias, is murdered and Day becomes the prime suspect. Caught in the ultimate game of cat and mouse, Day is in a race for his family’s survival, while June seeks to avenge Metias’s death. But in a shocking turn of events, the two uncover the truth of what has really brought them together, and the sinister lengths their country will go to keep its secrets."

What I say: Primul lucru pe care ar trebui sa il spun este ca acesta carte va aparea la editura Leda in cursul acestui an sau anul viitor (nu pot sa spun o data, dar va tin la curent). Asa ca, atunci cand o veti vedea pe rafturile librariilor, faceti bine si puneti mana pe ea. O sa aveti parte de o poveste epica.
So... deja stiti cat de mult ador eu distopiile si ca nu ma pot plictisi de ele niciodata. Asa ca nu mai trebuie sa ma justific in alegerea acestei carti. Ceea ce nu stiam cand m-am hotarat sa ma apuc de "Legend" este ca trilogia asta superba concureaza pentru locul intai in topul preferintelor mele. De ce? Pai, ia sa vedem: avem societate distopica. Eroina bad ass. Tip rebel. Actiune. Rasturnari de situatie. Actiune. Scene incendiare. Mild romance. Actiune. Suspans la greu. Tensiune cu carul. Nu stiu pentru voi, dar pentru mine e mai mult decat de ajuns. Si combinat cu stilul de scriere al autoarei... bum! Dar sa intram mai in amanunt.
Nu pot sa spun ca volumul lui Lu vine cu o inovatie in acest gen de literatura, pentru ca este prezenta si aici scheletul tipic distopiilor: societate aparent perfecta, o protagonista care urmeaza orbeste ordine, fortele rebele care stiu adevarul si asa mai departe. Partea buna este ca, cu toate acestea, "Legend" reuseste sa se detaseze si sa iasa din tipare, remarcandu-se cu ajutorul altor elemente. Plus ca nu toata povestea respecta sablonul si unele idei sunt foarte frumoase si pline de originalitate. Mai ales in volumul doi, cand se precipita totul (si asta nu trebuia mentionat aici, dar shhh).
Partea care face aceasta carte sa merite toti banii si tot timpul vostru este, fara doar si poate, actiunea. De mult nu am mai dat de o carte cu un ritm atat de alert, care sa ma faca sa nu o pot lasa din mana nici macar o secunda si care sa ma faca sa imi doresc cu atata disperare sa trec de punctul culminant, ca sa pot rasufla usurata. Cum sa va spun, chestia asta cu actiunea are doua taisuri. Te bucuri ca este atat de multa, pentru ca te face sa evadezi din cotidian si sa ai parte de adrenalina. Odata ce ajungi la apogeu vine greul. Eram intr-o permanenta contradictie. Ma bucuram enorm sa vad scene atat de bine descrise, care te fac sa uiti sa respiri si sa traiesti incredibil intens toata drama, dar pe de alta parte nu stiam cum sa fac termin mai repede. Pentru ca suspansul ma dobora. Pentru ca nu mai aveam rabdare si vroiam sa stiu cum se termina in momentul ala. Pentru ca eram moarta de curiozitate si pentru ca ma nu mai puteam continua cu acel stil alert. Si atunci puneam cartea jos. Pentru maxim un minut. Dupa care o luam iar, fiindca mintea mea se intorcea continuu la Day si June si la toate posibilitatiile lasate neexplorate. Asa ca, acum este clar de ce am citit cartea asta intr-o zi si jumatate, chiar daca am vrut sa o savurez cat mai mult. La unele este imposibil.
Va spuneam de stilul de scriere al autoarei. Tipa reuseste sa te capteze intre litere pe cat de bine stie sa manuiasca creionul (o sa va arat cat de bestial deseneaza mai incolo). Pe langa faptul ca face o treaba minunata cu descrierea, fie ca este vorba de momente dinamice sau pur si simplu o priveliste statica, desfasurarea nu este deloc fortata, totul merge de la sine si Marie are un stil prietenos, usor de citit, incurajand la fiecare pas lectura.
Despre cursul actiunii ce pot sa spun... Unele lucruri, care se vroiau previzibile, s-au lasat asteptate in timp ce adevaratele rasturnari de situatie sunt spectaculoase si exploreaza potentialul acestei trilogii la maixim. Mereu este ceva sa te pastreze in priza, sa mentina ritmul si sa inainteze defasurarea actiunii.
Si acum ajungem la un capitol pe care il intragesc destul de mult: personajele. Nu stiu daca ati citit postul in care ma plangeam de autori si de tendintele lor de a ne lasa finalurile in coada de peste, dar am spus la un moment dat ca Marie Lu se crede George R. R. Martin. Si nu am glumit deloc. Fata omoara pe capete, asa ca aveti grija de cine va atasati. Daca reusiti sa treceti cu bine peste acest aspect, veti ajunge sa va bucurati de June, Day, Tess si celalalte personaje secundare, extrem de bine construite si de inexistenta (Slava Cerului!) unui triunghi amoros. Cei doi protagonisti se completeaza reciproc, lucru imbunatatit de prezenta celor doua perspective, nimic nu pare fortat intre ei si romance-ul cartii nu devine mult prea mult, dar este totusi destul cat sa ma faca pe mine si alti impatimiti niste cititori fericiti (o mica rima). Si ador faptul ca June este dura si lupta. Mi s-a umplut podul de eroine blege, fara suparare. Da, vreau sa traga cu pistolul, sa se bata mai bine ca un baiat si sa le taie gatul inamicilor cu orice unealata taioasa. Numiti-ma violenta si feminista. Sunt. Day, pe de alta parte, este un nou crush... Mama, nici nu stiti cat il iubesc pe baiatul asta :) Si nici cu celalalte pesonaje nu imi este rusine. Fiecare este construit foarte amanuntit si imi place cu Marie le-a atribuit tuturor cate o mica poveste in spate.
Si stiti care este cea mai buna parte? Potentialul viitoarei carti. Nici nu stiti cat de multe lucruri raman neclarificate, gata sa iasa la iveala in "Prodigiy", pentru a ne delecta cu un nou volum incendiar. Asa ca eu va propun sa cititi cartea. E o lectura usoara, incantatoare, cu un viitor senzational. Va spun eu ca trilogia va ocupa un loc de frunte pe rafturile voastre.
In "Legend" suntem transportati intr-o America distopica, condusa de o forma de guvernare stricta, ce pune accentul pe forta militara, precum si pe valorificarea potentialului tarii.Societatea este triata in functie de rezultatele obinute la un test, care verifica cunostintele tuturor tinerilor ce ating varsta la care pot fi repartizati intr-o Universitate, pot munci sau pot fi trimisi in asa numitele institutii de reeducare. Si in acesta Republica traiesc cei doi protagonisti: June, o fata de cincisprezece ani, singurul om din istorie care a obtinut punctajul maxim la Test si al carui viitor este unul cel putin stralucitor si Day, cel mai temut rebel al natiunii, un tanar a carui chip nu este cunoscut si a carui nume este legat de sfidari grave ale ordinii publice si ale legii. O intorsatura de situatie din viata lor ii va aduce pe cei doi tineri fata in fata, sub forma de inamici. Si aceeasi soarta le va dezvalui secretele natiunii in care traiesc.

Titlu: Legend
Autor: Marie Lu
Editura: Putnam Juvenile
Nr. pagini: 320

Si v-am promis ca va arat desene:

Si restul le aveti aici: http://www.marielu.org/media.html

Recenzie "Hotul de carti" de Markus Zusak

vineri, 16 august 2013

| | | 5 comentarii
What they said: "Este anul 1939. Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi. Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi. Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre."

What I saiy: *stares at the computer for an hour...sigh*
Dupa ce Marie Lu a avut grija sa ma distruga emotional si mai tare cu "Prodigy" (de care am sa va povestesc curand, foarte curand), aveam nevoie de o pauza cat mai lunga de la tot ce inseamna fantasy si distopii. Si cum Jane Austen nu prea mergea dupa atata actiune, m-am decis sa ma apuc de ceva serios, care sa imi dea o ocupatie si sa nu ma lase o epava dupa lectura. Asa ca am ales "Hotul de carti". Aici vine momentul in care soarta rade malefic. Mda, foarte haios...
Am auzit de cartea asta de multe ori. Profa mea de engleza. BuburuzaBia. Colegul de banca. Si toti spuneau ca ar fi buna. Asa ca mi-a sarit in ochi destul de usor cand imi rasfoiam lista de lecturi. Poate nu am ascultat destul de bine sau poate ca au avut gija sa nu mentioneze... dar cartea asta este mai mult decat buna. Este unica, superba, marcanta, profunda, de neuitat, originala. Si lista poate continua.
Ne tot lovim de perspective narative la persoana I si III. De naratori obiectivi, subiectivi, omniscienti si restul cuvintelor cu o. Aparent, nici cartea asta nu vine cu ceva deosebit, daca treci cu vederea cuvintele scrise cu rosu de sub titlu. Si asa cade bomba. Cred ca ati ghicit cine e naratorul. Nu? Ei, atunci va spun eu: nimeni altul decat moartea. Da, da, cea cu pelerina si coasa, care se amuza teribil cand i se face un astfel de portret. Si cu acest "mic detaliu" incepe o carte incredibila despre povestea unei fetite din Germania nazista, despre ce influenta au literele asupra noastra si despre oameni, in general. Ar trebui sa nu ma mai surprinda alegerea unei voci narative atat de neobisnuite, dar mi-a placut atat de mult de acest povestitor, cu toate marturisirile, implicatiile, notele si definitiile lui, incat imi e greu sa nu privesc Moartea drept o prietena. Suna ciudat, acum cand recitesc ultima fraza, dar asa este.
In ultimul timp am citit multe carti care mi-au placut si care m-au obligat sa le pun pe raftul favoritelor. Insa niciuna nu mi-a ajuns la inima cum a facut-o "Hotul de carti". Poate ca este din cauza obsesiei mele legate de tot ceea ce inseamna copilarie, poate din cauza faptului ca inca ador povestile, cert este ca volumul australianului este unul pe care l-as lua si l-as rasfoi cu placere de cate ori as avea ocazia. L-as lua si as reciti pasaje... ce spun eu, as lua toata cartea de la inceput intr-o secunda :)
Autorul are un stil superb de scriere. Te incurajeaza sa intorci pagina dupa pagina, te imbie cu povestea si te introduce in lumea razboiului. Te inlantuieste intre pagini, te face sa traiesti totul cu intensitate maxima, sa uiti in ce secol traiesti, ce oameni iti sunt alaturi. Cartea de fata este, defapt, o singur si lunga poveste, depanata cu enorm de multa subiectivitate de catre un narator special. M-am simtit iar un copil, asteptand sa vad unde ma duce vocea lui, incercand sa ilustrez cat mai viu imaginea oraselului Molching, traind alaturi de Liesel toate "peripetiile" ei.
As spune cu draga inima ca nu exista persoana care sa nu iubesca "Hotul de carti", dar as minti. Cine stie, poate unii dintre voi nu ar putea sa o citeasca din cauza ritmului destul de lent, sau a actiunii destul de putine, sau din cauza ca nu le place locul de desfasurare. Dar mai mult de trei sferturi dintre voi ar adora-o, ar devora-o cu entuziasm si ar aprecia-o la adevarata ei valoare.
E greu sa incerc sa fac o recenzie tipica pentru o carte care iese din tipare, pentru ca nu simt nevoia sa ma leg de nimic, doar sa va povestesc si iar sa va povestesc. Asa ca va rog sa ma scuzati daca ma intind putin. Totusi, imi asum riscul si va rog sa cititi in continuare.
Clar nu sunt o fana a Germaniei. Dupa toate lectiile de istorie despre Hitler si atrocitatile lui, imi este destul de greu sa am la suflet acest popor. Insa cartea asta mi-a deschis ochii cum nicio lectie predata nu putea sa o faca. Pentru ca m-a facut sa inteleg ca pe langa marea majoritate, care slavea nazismul si conducatorul si ura evreii, exista o parte altfel. Una care nu se revolta decat foarte rar, dar care o facea, cu gesturi mici si acoperite foarte repede, musamalizate si tainuite de catre trupe. Am aflat ca existau oameni ca si Hans si Rosa Huberman, oameni cu inima, oameni carora nu le placea in ce situatie se afla, dar se supuneau pentru ca nu puteau face nimic pe fata. Si sa nu imi spuneti ca asta poate fi doar in carte. Markus s-a inspirat din cateva fapte reale.
Nu as putea spune daca "Hotul de carti" poate fi incadrata intr-o anumita categorie pentru o anumita varsta. O poti citi daca esti copil? Da. O poti citi daca esti adult? Da. O vei percepe la fel? Nu. Dar fiecare varsta are avantajele ei. Cei mici vor privi jocurile copiilor intr-un fel si vor experimenta copilaria mult mai usor. Cei mai mari vor ajunge mult mai repede la mesaj si poate se vor regasi in unele fapte ale protagonistei. Un lucru e clar: trebuie citita!
Personajele sunt... mai mult decat senzationale. Se desprind cu usurinta din carte si devin reale; nu poti sa nu iubesti fiecare copil, nu poti sa nu razi la modul de manifestare al Rosei, sa nu simti caldura emanata de Hans sau gesturile infantile si atat de frumoase ale lui Rudy. Sa te atasezi de ele este cel mai usor. Sa le lasi in urma... o corvoada. Iar Liesel este genul de protagonista pe care o intelegi inca de la prima pagina, de la primul moment in care o intalnesti.
Asadar, ne aflam in Germania, in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial; intr-o iarna aspra, in compartimentul unui tren, facem cunostinta pentru prima data cu protagonista noastra si cu momentul care va declansa totul: moartea fratelui lui Liesel. Cei doi copii erau dusi de catre mama lor spre un mic orasel, pentru a fi dati spre adoptie unei familii. Moartea baiatului o determina pe fata sa fure prima ei carte si sa se intalneasca pentru prima oara cu naratorul cartii. Ajunsa in Molching, eroina descopera adevarata putere a cuvintelor, noi parinti, o alta fata a razboiului, dar mai presus de toate, identitatea sa: cea a hotului de carti.
Recomand cartea asta tuturor, asa cum am mai spus. Dar ceva ma obliga sa spun ca iubitorii de lecturi de la o varsta frageda, precum si cei care prefera lecturi emotionante, cei care adora sa planga la carti bune si cei care stiu cu adevarat puterea cuvintelor o vor primi peste masura de bine.
Daca as avea destule carti as darui-o tuturor. Dar nu ma las pana cand nu fac un concurs. E o promisiune :D


Titlu: Hotul de carti
Titlu original: The book thief
Autor: Markus Zusak
Anul aparitiei: 2006
Editura: Rao
Site: http://zusakbooks.tumblr.com/

P.S. Filmul apare anul asta si ador actorii :)


Autorii ma urasc...

marți, 6 august 2013

| | | 11 comentarii

Nu aruncati cu rosii :( Stiu ca nu am mai postat de ceva vreme, dar acum sunt in vacanta in Bulgaria si chiar nu pot sa remediez situatia. Insa promit ca din 14 august revin cu recenzii zilnice.
Voi ce mai faceti? Cum e in vacanta sau pe acasa? E la fel de cald peste tot? Aici nu poti sta la soare dupa ora 12, daca nu vrei sa mori deshidratat si ars. M-am bronzat atat de tare (desi am stat sub umbrela) incat nu cred ca ma mai recunoaste nimeni.
Oricum, nu despre asta era postul. Ci despre cum ma distrug pe mine emotional autorii...
Sa incepem cu saptamana trecuta. Ma apuc, intr-un glorios final, de volumul doi din "Blood of Eden". Stiam eu de ce am amanat-o atat (Julie Kagawa, te cunosc eu!), dar pana la urma eram mult prea curioasa de ce se intampla in "The Eternity Cure" si am spus ca nu poate fi atat de rau...
Draga de Julie s-a gandit ca ma distrez prea tare in vacanta si ca am nevoie de portii bune de plans. Asa ca m-a pus sa citesc cartea asta noaptea la unu, ca mai apoi sa ma faca sa plang jumatate de ora si sa adorm pe la trei. Si sa ma trezesc din cinci in cinci minute, pentru ca aveam cosmaruri cu ultimele scene. Serios, daca volumul asta nu are cel mai idiot, mai nasol, mai lasat-in-coada-de-peste final din toate (e mai rau decat "Opal"), atunci eu ma arunc de pe stanca!
CUM PUTETI SA NE FACETI UNA CA ASTA??? Adica... chiar nu va pasa prin ce chinuri trecem noi, cititorii? Mai ales cand urmatorul volum apare in 2014!!! Nu se stie nici macar o data precisa :(( Cum e posibil sa imi traiesc in continuare viata, cand nu stiu ce se intampla in seria mea preferata?!
Nu am putut sa mai citesc nimic doua zile. Am incercat sa ma apuc de "Mila 2.0", dar dupa 30% era sa imi arunc Kindle-ul pe geam, asa ca am renuntat.
Dupa perioada de jelit si privit absent pe geam, am spus ca trebuie sa ies din starea asta nasoala si m-am apucat de prima carte care mi-a venit la mana: Shadow and Bone. Mai era 15% din carte caaaand...nici macar autoarea asta draguta nu s-a putut abtine si mi-a trantit un suspans de era sa nu o aud pe tipa de la vama care imi cerea buletinul! Ca sa nu mai vorbesc de un alt final marca na-tine-si-tu-emotii!
Nororc ca din Grisha am volumul doi, dar sincera sa fiu, nu stiu daca ma apuc de el. Ultimul volum nu are nici macar coperta. Daca se termina si asta nasol?
Asa ca imi acord timp de gandire si ma apuc de Legend de Marie Lu aka tipa care se crede George R.R. Martin. Totul bine, frumos, pana cand mai moare cineva. Serios!? Marie draga, iti iubesc din tot sufletul cartea, dar nu te poti stapani? Chiar trebuia sa omori persoana aia la sfarsitul volumului? Si sa o si faci in asemenea hal? Jur, si vorbesc serios, ca mi-am scapat kindle-ul din mana in nisip de suparare (biata jucarie, nu mai apuca ziua de maine). Am crezut ca mor. Mi-a venit sa bat pe cineva si tot ce am putut sa fac era sa dau cu pumnii de pamant in timp ce mama se intreba daca e cazul sa ma duca la spital...
description
Acum m-am apucat de "Prodigy", pentru ca nu pot sa supravietuiesc fara sa stiu ce se mai intampla, dar m-a pus sfantu' Trompi sa ma uit fugitiv pe Goodreads... Guess what? Toata lumea se plange de finalul decapitat!!!
CONCLUZIA: Dragi autori, sa stiti ca, daca ne place cartea, o sa cumparam si volumul urmator. Nu trebuie sa ne distrugeti emotional cu finalurile voastre, doar ca sa va asigurati ca o sa aveti cititori. Avem si noi sentimente. Ori voi numai le folositi, ne faceti sa credem ca totul este bine, ca mai apoi sa ne dati plame. Stapaniti-va, oameni buni!



Sper sa mai pot posta pana in 14 august. Daca nu, inseamna ca Marie Lu a reusit si m-a facut sa ma sinucid. Wish me good luck! Si cititi cartile mentionate mai sus. Sunt geniale si traumatizante!