Recenzie "Hotul de carti" de Markus Zusak

vineri, 16 august 2013

| | |
What they said: "Este anul 1939. Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi. Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi. Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre."

What I saiy: *stares at the computer for an hour...sigh*
Dupa ce Marie Lu a avut grija sa ma distruga emotional si mai tare cu "Prodigy" (de care am sa va povestesc curand, foarte curand), aveam nevoie de o pauza cat mai lunga de la tot ce inseamna fantasy si distopii. Si cum Jane Austen nu prea mergea dupa atata actiune, m-am decis sa ma apuc de ceva serios, care sa imi dea o ocupatie si sa nu ma lase o epava dupa lectura. Asa ca am ales "Hotul de carti". Aici vine momentul in care soarta rade malefic. Mda, foarte haios...
Am auzit de cartea asta de multe ori. Profa mea de engleza. BuburuzaBia. Colegul de banca. Si toti spuneau ca ar fi buna. Asa ca mi-a sarit in ochi destul de usor cand imi rasfoiam lista de lecturi. Poate nu am ascultat destul de bine sau poate ca au avut gija sa nu mentioneze... dar cartea asta este mai mult decat buna. Este unica, superba, marcanta, profunda, de neuitat, originala. Si lista poate continua.
Ne tot lovim de perspective narative la persoana I si III. De naratori obiectivi, subiectivi, omniscienti si restul cuvintelor cu o. Aparent, nici cartea asta nu vine cu ceva deosebit, daca treci cu vederea cuvintele scrise cu rosu de sub titlu. Si asa cade bomba. Cred ca ati ghicit cine e naratorul. Nu? Ei, atunci va spun eu: nimeni altul decat moartea. Da, da, cea cu pelerina si coasa, care se amuza teribil cand i se face un astfel de portret. Si cu acest "mic detaliu" incepe o carte incredibila despre povestea unei fetite din Germania nazista, despre ce influenta au literele asupra noastra si despre oameni, in general. Ar trebui sa nu ma mai surprinda alegerea unei voci narative atat de neobisnuite, dar mi-a placut atat de mult de acest povestitor, cu toate marturisirile, implicatiile, notele si definitiile lui, incat imi e greu sa nu privesc Moartea drept o prietena. Suna ciudat, acum cand recitesc ultima fraza, dar asa este.
In ultimul timp am citit multe carti care mi-au placut si care m-au obligat sa le pun pe raftul favoritelor. Insa niciuna nu mi-a ajuns la inima cum a facut-o "Hotul de carti". Poate ca este din cauza obsesiei mele legate de tot ceea ce inseamna copilarie, poate din cauza faptului ca inca ador povestile, cert este ca volumul australianului este unul pe care l-as lua si l-as rasfoi cu placere de cate ori as avea ocazia. L-as lua si as reciti pasaje... ce spun eu, as lua toata cartea de la inceput intr-o secunda :)
Autorul are un stil superb de scriere. Te incurajeaza sa intorci pagina dupa pagina, te imbie cu povestea si te introduce in lumea razboiului. Te inlantuieste intre pagini, te face sa traiesti totul cu intensitate maxima, sa uiti in ce secol traiesti, ce oameni iti sunt alaturi. Cartea de fata este, defapt, o singur si lunga poveste, depanata cu enorm de multa subiectivitate de catre un narator special. M-am simtit iar un copil, asteptand sa vad unde ma duce vocea lui, incercand sa ilustrez cat mai viu imaginea oraselului Molching, traind alaturi de Liesel toate "peripetiile" ei.
As spune cu draga inima ca nu exista persoana care sa nu iubesca "Hotul de carti", dar as minti. Cine stie, poate unii dintre voi nu ar putea sa o citeasca din cauza ritmului destul de lent, sau a actiunii destul de putine, sau din cauza ca nu le place locul de desfasurare. Dar mai mult de trei sferturi dintre voi ar adora-o, ar devora-o cu entuziasm si ar aprecia-o la adevarata ei valoare.
E greu sa incerc sa fac o recenzie tipica pentru o carte care iese din tipare, pentru ca nu simt nevoia sa ma leg de nimic, doar sa va povestesc si iar sa va povestesc. Asa ca va rog sa ma scuzati daca ma intind putin. Totusi, imi asum riscul si va rog sa cititi in continuare.
Clar nu sunt o fana a Germaniei. Dupa toate lectiile de istorie despre Hitler si atrocitatile lui, imi este destul de greu sa am la suflet acest popor. Insa cartea asta mi-a deschis ochii cum nicio lectie predata nu putea sa o faca. Pentru ca m-a facut sa inteleg ca pe langa marea majoritate, care slavea nazismul si conducatorul si ura evreii, exista o parte altfel. Una care nu se revolta decat foarte rar, dar care o facea, cu gesturi mici si acoperite foarte repede, musamalizate si tainuite de catre trupe. Am aflat ca existau oameni ca si Hans si Rosa Huberman, oameni cu inima, oameni carora nu le placea in ce situatie se afla, dar se supuneau pentru ca nu puteau face nimic pe fata. Si sa nu imi spuneti ca asta poate fi doar in carte. Markus s-a inspirat din cateva fapte reale.
Nu as putea spune daca "Hotul de carti" poate fi incadrata intr-o anumita categorie pentru o anumita varsta. O poti citi daca esti copil? Da. O poti citi daca esti adult? Da. O vei percepe la fel? Nu. Dar fiecare varsta are avantajele ei. Cei mici vor privi jocurile copiilor intr-un fel si vor experimenta copilaria mult mai usor. Cei mai mari vor ajunge mult mai repede la mesaj si poate se vor regasi in unele fapte ale protagonistei. Un lucru e clar: trebuie citita!
Personajele sunt... mai mult decat senzationale. Se desprind cu usurinta din carte si devin reale; nu poti sa nu iubesti fiecare copil, nu poti sa nu razi la modul de manifestare al Rosei, sa nu simti caldura emanata de Hans sau gesturile infantile si atat de frumoase ale lui Rudy. Sa te atasezi de ele este cel mai usor. Sa le lasi in urma... o corvoada. Iar Liesel este genul de protagonista pe care o intelegi inca de la prima pagina, de la primul moment in care o intalnesti.
Asadar, ne aflam in Germania, in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial; intr-o iarna aspra, in compartimentul unui tren, facem cunostinta pentru prima data cu protagonista noastra si cu momentul care va declansa totul: moartea fratelui lui Liesel. Cei doi copii erau dusi de catre mama lor spre un mic orasel, pentru a fi dati spre adoptie unei familii. Moartea baiatului o determina pe fata sa fure prima ei carte si sa se intalneasca pentru prima oara cu naratorul cartii. Ajunsa in Molching, eroina descopera adevarata putere a cuvintelor, noi parinti, o alta fata a razboiului, dar mai presus de toate, identitatea sa: cea a hotului de carti.
Recomand cartea asta tuturor, asa cum am mai spus. Dar ceva ma obliga sa spun ca iubitorii de lecturi de la o varsta frageda, precum si cei care prefera lecturi emotionante, cei care adora sa planga la carti bune si cei care stiu cu adevarat puterea cuvintelor o vor primi peste masura de bine.
Daca as avea destule carti as darui-o tuturor. Dar nu ma las pana cand nu fac un concurs. E o promisiune :D


Titlu: Hotul de carti
Titlu original: The book thief
Autor: Markus Zusak
Anul aparitiei: 2006
Editura: Rao
Site: http://zusakbooks.tumblr.com/

P.S. Filmul apare anul asta si ador actorii :)


5 comentarii:

BuburuzaBia spunea...

ma bucur sa vad ca ti-a placut! :)

dark_eyes spunea...

Nu mi-a placut... am adorat-o :))

Leontina spunea...

Am tot auzit lucruri bune despre cartea asta, o am pe kindle dacă nu mă înșel. Mi-am propus să ajung și la ea, sper că în curând :)

Krisz spunea...

O carte marcanta din toate punctele de vedere si o lectie e viata pentru oricare dintre noi. Insa si o carte despre care pentru mine a fost a naibii de greu sa scriu, tin minte ca am stat o saptamana inainte si in fiecare zi doar la asta ma gandeam, la recenzia ei, la ce as putea spune in asa fel incat sa se ridice la macar un sfert din valoarea cartii si sa trezeasca interesul celor din jur.

roxtao.com spunea...

Probabil nu o sa te surprinda sa iti spun ca da, si pe asta o am in wish list de nu stiu cand. Adica... sa nu stiu nimic despre ea si tot as fi curioasa datorita titlului. Oricum, probabil trebuie sa ma grabesc cu ea, mai ales ca urmeaza sa apara si filmul. Plus ca tu si Krisz puneti paie pe foc cu astfel de recenzii :))

Trimiteți un comentariu