Recenizie "Crima pe terenul de golf" de Agatha Christie

miercuri, 4 septembrie 2013

| | |
What they said: "Un apel urgent la ajutor îl aduce pe Poirot în Franţa. Însă acesta ajunge prea târziu pentru a-şi salva clientul, al cărui trup înjunghiat cu brutalitate zace cu faţa în jos într-un mormânt săpat pe terenul de golf. Dar de ce poartă mortul un palton prea mare pentru el? Şi pentru cine era scrisoarea pasională din buzunarul lui? Înainte ca Poirot să răspundă la aceste întrebări, cazul este răsturnat în urma descoperirii unui al doilea cadavru..."

What I say: Multumesc mult Libris, cunoscuta librarie online care a fost atat de amabila incat sa imi ofere sansa de a citi aceasta carte si de a face cunostinta, intr-un final glorios, cu regina romanelor politiste. Pe langa acest volum, puteti gasi mii de carti online, gata sa va incalzeasca zilele mohorate de toamna. Plus ca luna aceasta aveti transport gratuit la o comanda de peste 75 de lei :)
Fiindca multe bloguri pe care le frecventez au inceput sa scrie tot mai multe despre micutul belgian si despre talentul scriitoarei, m-am hotarat ca e cazul sa incerc si eu ceva nou si sa mai adaug un gen pe lista. Asa ca am  cumparat cu prima ocazie un volum de la chioscul din colt, dat fiind faptul ca inca se distribuie romane cu ziare. Nu a fost tocmai ce ma asteptam, din cauza ca am pus mana pe "Triunghiul etern", un volum de patru povestiri scurte, dar un lucru a fost cert: iubeam modul in care imi punea mintea la treaba si felul in care Poirot dezlega mister dupa mister. Asa ca am continuat cu "Nemesis", unde m-am imprietenit cu Miss Marple si am luat decizia ca vreau sa iau fiecare carte de la inceput, in ordinea in care au fost scrise. Si asa a ajuns la mine in biblioteca "Crima pe terenul de golf".
In cel de-al doilea roman al scriitoarei, prietenul detectivului, Arthur Hastings, care este de asemenea si naratorul, il insoteste pe Poirot intr-o calatorie in Franta, unde este chemat printr-o scrisoare cel putin bizara. Domnul Renauld, un milionar cunoscut, ii adreseaza acesta misiva pentru a-l chema de urgenta la locuinta sa, deoarece se teme ca viata ii este pusa in pericol. Fara a mai sta pe ganduri, cei doi pornesc spre locatia respectiva, insa ajung mult prea tarziu pentru a-i salva viata. Si pentru ca vorbim de Hercule Poirot si nu de orice alt detectiv, belgianul hotaraste sa ramana si sa ancheteze crima. Sau ar trebui sa spun crimele?
Dupa lectura mea anterioara in care aparea vestitul detectiv, nu am putut sa nu ma intreb cum va solutiona Poirot o crima serioasa, de la cap pana la coada si cum va gandi problema. De asemenea, nu pot sa nu va marturisesc ca am luat lectura si drept o provocare, pentru ca vroiam sa vad daca rationamentul meu va fi coliniar macar in unele cazuri cu cel pe care il are personajul. Imi place cand mi se pune mintea la treaba, asa ca aceasta "joaca de-a detectivul" a fost o placere si o evaluare. Doi in unu, ca si la detergent :))
Bineinteles, e greu sa egalezi mintea Agathei. Ma intreb uneori cum ar fi daca femeia asa ar fi comis o crima. S-ar fi gasit faptasul? Sau ar fi inca un mister nerezolvat? Dupa "Crima pe terenul de golf", tind sa inclin spre a doua optiune. Mi se pare mai mult decat genial modul in care scriitoarea te duce pe piste false sau arunca cu indicii care nu par vrednice de observat, pentru ca mai taziu sa iti dai seama ce greseala ai facut cand nu le-ai aruncat o a doua privire. E ca si cum solutia ar fi pe scena, in vazul tuturor, iar tu esti in spatele cortinei. De cate ori incerci sa te strecori dincolo, Agatha are grija sa mute discret perdeaua, asa ca, in cel mai fericit caz, apuci sa vezi o sclipire din cheia cazului. Si singurul care se afla in lumina reflectoarelor este Poirot.
Probabil ca acest efect este datorat in mare parte naratorului, care devine una cu cititorul, incercand sa descalceasca itele incurcate si sa isi dea seama cum functioneaza mintea belgianului. Te simti bagat in aceeasi oala cu Hastings, invartindu-te in cerc, indus in eroare de piste false, cu toate intrebarile vajaindu-ti prin cap. E un sentiment frustrant dar si placut. Veti vedea de ce am spus asta daca o sa incercati cartea.
Un alt lucru pe care l-am gasit foarte agreabil a fost atmosfera construita. La inceput planeaza acel aer de linsite aparenta, dupa care este introdusa crima si implicit starea de agitatie, inconjurata de o aura de mister foarte bine pusa in scena. In timpul investigatiei, chiar daca pare ca apele s-au mai calmat, nu poti sa scapi de senzatia ca norii de furtuna nu au parasit cerul; si totusi tresari la descoperirea celui de-al doilea cadavru. Insa cred ce cea mai frumoasa atmosfera e aceea a ultimelor 50 de pagini, in care totul se precipta, se dezleaga si iar se innoada, se modifica continuu, pana cand ultima surpriza cade ca si o bomba. E un sentiment de triumf cum rar am mai simtit cand intorci ultima pagina si intampini inevitabilul cuvant "sfarsit". Te indragostesti iremediabil de ambianta romanelor politiste. Si, in cazul in care nu era clar, totul se rezuma la suspans. Pana la urma, vorbim de o crima.
Desi ai crede ca probabil nu e cazul in care te poti atasa de personaje, ei bine, ti se dovedeste destul de rapid contrariul. Naratorul este unul foarte simpatic, pe care ajungi sa il indragesti tocmai datorita faptului ca e in aceeasi situatie cu tine, Poirot este... Poirot; nu se poate sa nu il admiri. Pana si personajele secundare sunt extrem de bine conturate.
In concluzie, va recomand cu caldura sa incercati orice carte scrisa de Agatha Christie. Veti avea parte de o lectura de calitate, destul de rapida, pe care nu o sa puteti sa o lasati din mana. Si aveti si un avantaj: va pune mintea la treaba cum nici problemele de mate nu o fac. Spor la citit!

Titlu: Crima pe terenul de golf
Titlu original: Murder on the Links
Autor: Agatha Christie
Editura: Rao
Anul aparitiei: 1924


5 comentarii:

Leontina spunea...

Pe asta încă nu am citit-o, dar cărțile lui Agatha Christie îmi plac foarte mult, mai ales că nici nu îmi pot da seama cine e făptașul, asta deși încerc de fiecare dată :))
Prima carte a ei pe care am citit-o a fost "Zece negri mititei", și încă de atunci am zis că autoarea e genială și Poirot la fel :D

Anca spunea...

Nu am citit-o pe asta dar sper să am parte de ea. Superbă recenzia!
Ironia, și eu tot de Agatha Christie am scris astăzi pe blog.

dark_eyes spunea...

@Leontina: Am auzit multe pareri foarte bune despre "Zece negrii mititei" asa ca sper sa pun mana pe ea cat mai repede :)
@Anca: E foarte faina, trebuie sa o citesti. Chair ca e o coincidenta ciudata :)

Waryna spunea...

Am vazut ca multa lumea spune ca Agatha Christie e geniala si ca trebuie sa citesti macar o carte de-a ei!Mie imi e cam teama sa o incerc.Am sentimentul ca dupa ce o sa pun mana pe prima carte,nu o sa mai pot dormi daca nu ii citesc toate cartile! :D :))

dark_eyes spunea...

@Waryna: Nu stiu daca o sa vrei sa le citesti chiar pe toate, avand in vedere ca sunt intr-un numar foarte mare, dar chiar trebuie sa citesti ceva de la ea. Are un stil aparte de a prezenta cazurile si, dupa cum am spus, suspansul e... ucigator!

Trimiteți un comentariu