Recenzie "Daughter of smoke and bone" de Laini Taylor

duminică, 22 septembrie 2013

| | |
*Imi cer scuze pentru absenta asta oribila, doar ca am avut o perioada ingrozitoare: a inceput scoala, de o saptamana ma doare gatul si am febra (si tot m-am dus la scoala) si capac peste toate, trec si prin cel mai aiurea reading slump. Asa, ca incurajare de inceput!*
What they said: "Around the world, black handprints are appearing on doorways, scorched there by winged strangers who have crept through a slit in the sky.
In a dark and dusty shop, a devil’s supply of human teeth grown dangerously low.
And in the tangled lanes of Prague, a young art student is about to be caught up in a brutal otherwordly war.
Meet Karou. She fills her sketchbooks with monsters that may or may not be real, she’s prone to disappearing on mysterious "errands", she speaks many languages - not all of them human - and her bright blue hair actually grows out of her head that color. Who is she? That is the question that haunts her, and she’s about to find out.
When beautiful, haunted Akiva fixes fiery eyes on her in an alley in Marrakesh, the result is blood and starlight, secrets unveiled, and a star-crossed love whose roots drink deep of a violent past. But will Karou live to regret learning the truth about herself?"

What I say: Cu siguranta am auzit multe lucruri bune despre cartea asta. Se intampla uneori sa ma tot lovesc de un anumit volum, intr-o perioada foarte scurta de timp. La fel s-a intamplat si cu "Shadow and bone". Am auzit de ea prin vloguri, de pe bloguri straine si cand am vazut ca fetele de la Book Geek i-au acordat cartii 5 stele pe Goodreads (lucru care se intampla din secol in secol), ei bine, hai sa spunem ca asta a pus capacul si a trebuit pur si simplu sa o citesc. Si de obicei, cum bine stiti, cand imi pun in cap ceva, e destul de greu sa nu ma tot gandesc la acel lucru si trebuie sa il fac atunci, altfel o sa ma descompun intr-un jeleu. Stiu, stiu, trebuia sa citesc de 'enspe milioane de ani "Origin" (Lux #4 de Jennifer L. Armentrout), dar cand ma gandesc la finalele marca Jennifer si la faptul ca trebuie sa astept inca un an pentru un nou volum... pai, ma cam dezumflu. Aiurea, I know. Si cum chiar imi intrase in creier ideea fixa ca o sa mor daca nu citesc cat mai repede cartea lui Laini, am renuntat sa mai imi fac morala singura si m-am pus pe citit.
Totusi, nu ma asteptam sa imi placa chiar atat de mult. Sau sa fie atat de originala.
In "Daughter of smoke and bone" ne intalnim cu Karou, o tanara de saptesprezece ani destul de diferita. Si nu spun asta doar pentru ca are parul azuriu, tatuaje nemaintalnite si tot felul de obiecte stranii prin buzunare. Sau pentru ca subiectul ei preferat de desen sunt niste monstrii complicati, cu unele aspecte umane. Ciudatenia lui Karou consta in obiceiul de a disparea fara niciun cuvant, fie pentru cateva ore, fie pentru zile sau saptamani intregi. Asadar, puteti intelege de ce are atat de putini prieteni sau de ce stie atat de multe limbi straine. Si totusi, nimeni nu cunoaste adevaratul lucru bizar despre Karou: cine este ea. De fapt, e atat de bizar incat nici macar ea nu stie.
Crescuta de niste creaturi necunoscute, numite chimaera si insarcinata cu niste misiuni extrem de.. ei, nu o sa folosesc "ciudat" iar, desi cuvantul asta descrie cel mai bine cartea si situatia, eroina noastra nu stie ce viitor incurcat o asteapta. Va afla raspunsuri la intrebarile care o macinau de mult. Va gasi noi intrebari si indoieli. Isi va umple golul, pentru a-l revendica din nou. Si mai presus de toate, va afla, intr-un final, adevarul: cine este cu adevarat.
Si acum ca v-am luminat despre ce e vorba, sa trecem la lucruri serioase.
Nu ma asteptam sa gasesc ce v-am descris mai sus. Nici nu stiu la ce ma asteptam mai exact. Poate un cliseu cu inger vs. demon foarte YA, sau ceva pe acolo. La un setting mai nepamantean. La niste creaturi umane. Gresit. Total gresit. Cartea asta urla originalitate pana raguseste, nu exista nimic cliseic in ea, iar Praga este decorul extraordinar descris al acestei frumoase povesti. De creaturi nici nu va mai spun, pentru ele m-au surprins cel mai tare.
Nu stiu de ce, dar mereu a fost prezenta tendinta asta de a umaniza pana si creaturile supernaturale. De a le aduce la o forma cat mai umana, cat mai asemanatoare de a noastra. Daca fiinta respectiva avea cateva caracteristici mai nepamantene, erau in general ascunse de magie/personaj in sine. Ei bine, nu si in cartea lui Taylor. Nu trebuie sa va mirati cand va spun ca mi-a fost extrem de greu sa imi portretizez in minte personaje precum Issa sau Brimstone. Imaginea lor aduce atat de multe elemente pe care nu sunt obisnuita sa le combin, incat a trebuit sa schitez putin personajele, luand descrierea cuvant cu cuvant pentru a ajunge in cele din urma la un aspect care sa ma multumeasca. Si rezultatul este, va asigur, pe cat de straniu, pe atat de frumos si de original. Mi-e drag, ca sa spun asa, sa stiu ca se mai pot crea fiinte noi, care sa nu semene cu nimic din cate am mai intalnit. E o gura de aer proaspat in lumea asta a cartilor.
Si daca tot vorbim de inedit, nu se poate sa nu remarc cat de extraordinara a fost actiunea si povestea in sine din "Daughter of smoke and bone". Dupa cum spuneam, personajele complexe de mai sus merita o lume si o istorie cat mai deosebita. Laini reuseste si la capitolul asta. Mereu esti surprins de ceva nou, mereu decoperi lucruri pe care nu le stiai, mereu esti tinut in priza. Unele chestii apar pur si simplu din senin. De altele iti dai seama odata cu Karou, cercetand si traind aceleasi emotii. In oricare dintre aceste doua cazuri, te poti astepta doar la ceva iesit din comun, de care te vei bucura la maximum. Cadrul in care se petrec mare parte din intamplari este unul magic. Praga prezentata de autoare are ceva atat de special si o atmosfera atat de placuta, incat nu am putut sa nu ma simt atrasa de carte chiar de la primele pagini, cand Taylor a inceput sa creioneze putin locul. Sunt tentata sa vorbesc despre magia scriitoarei, dar pastrez discursul pentru mai tarziu. Nu pot sa spun ca volumul a avut un ritm dinamic, sau ca a fost foarte multa tensiune, insa va asigur, nici carte statica nu a fost. Cel mai bine o spun cand va marturisesc ca, in opinia mea, cartea asta superba a fost doar preludiul pentru ce va urma, doua volume pline de actiune si de suspans, care vor aduce cu siguranta doza de adrenalina pentru iubitori. Mi s-a parut exceptionala si ideea cu dorintele si dintii, e ceva atat de unic incat nu mi-a venit sa cred cand am citit. Dar te obisnuiesti dupa o perioada.
Personajele nu sunt nici ele mai prejos, ba din contra, sunt extrem de bine construite si te surprind deseori. Totusi, cel mai mult mi-a placut un personaj secundar si anume Zuzana, prietena lui Karou. A fost atat de amuzanta si de draguta, incat nu aveai cum sa nu o indragesti de la primele cuvinte pe care le scoate pe gura! Creaturile nepamantene au fost si ele foarte bine compuse, incat aproape le simteai in spatele tau atunci cand citeai, asa ca se aduc inca cateva puncte bonus pentru caracterul tridimensional. Akiva nu a fost nici el rau, dar ma astept la mai multe de la el in urmatoarea carte.
Si ajungem la subpunctul meu favorit, si anume stilul de scriere. Personal, cred ca asta a fost cel mai bun si mai util element din tot volumul. Pentru ca Laini are atat de mult talent! Pe langa felul neobisnuit prin care manuieste cuvintele, pentru a zugravi atat de real intamplarile, mai are si harul de a te face sa nu poti lasa din mana cartea, fie ca este descrisa o banala intalnire intre Zuzana si Karou, sau o scena de actiune din Marrakesh. Te prinde si te subjuga in dorinta de a cunoaste mai mult, de a savura mai mult. E unul dintre cele mai frumoase si mai bine utilizate stiluri din scriere din cate am citit. Te poate face sa calatoresti in toate colturile lumii, fie ele de pe Pamant sau din Eretz. Si sa nu uitam de elementele simbolice pe care le introduce, care sunt pur si simplu niste delicatese.
Per total, mi s-a parut o carte foarte buna. I-am dat cu incredere 5 stele pe Goodreads, dar nu am putut sa o pun in raftul de favorite din cauza ca lipseste ceva. Poate un strop de adrenalina, sau poate putin mai multe detalii despre cealalta lume si despre razboi. Oricum, "Days of blood and starlight", volumul doi al trilogiei, promite acestea si multe altele. Asa ca pot sa spun ca astept cu interes continuarea.
Recomand cartea tuturor celor care vor ceva diferit, celor care stiu ca le place o poveste chiar daca nu o sa fie enorm de mult romance, sau un final prea incantator si celor care sunt fani ai genului. Daca intrati in acesta categorie, sunt sigura ca veti adora "Daughter of smoke and bone"!

Titlu: Daughter of smoke and bone
Autor: Laini Taylor
Editura: Little, Brown Books for Young Readers
Nr. pagini: 418

Din aceeasi serie:

  • Days of blood and starlight- vol.2 
  • Dreams of gods and monsters- vol.3 (in curand)

4 comentarii:

Ale Criss spunea...

Suna interesant. Desigur, am mai auzit de aceasta carte, dar mi-am imaginat, ca si tine, un cliseu fantasy. Acum chiar m-ai facut curioasa.
si, apropo, nu esti singura intr-un reading slump aiurea. Ma chinui de ceva timp la Erebos...

Cristina C spunea...

Salut!
Pentru ca imi place blogul tau, am inceput sa-l urmaresc. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/
si daca ai placere sa ma urmaresti...
:) O toamna frumoasa iti doresc!

roxtao.com spunea...

Vai, faci recenzii in ultima vreme numai la carti care ma tenteaza de luni intregi! Si toate cartile astea: Daughter of smoke and bone, Shadow and bone, The Immortal Rules mi se par cumva atat de... ALTFEL! Nu stiu exact cum sa explic impresia pe care mi-o lasa. Dar de cum vad titlurile sau copertele, imi dau senzatia ca sunt altceva fata de ce am mai citit pana acum. Si asta inaite sa le parcurg! Sunt curioasa daca mi se va schimba parerea dupa ce le voi citi :)

dark_eyes spunea...

@Ale: E foarte faina cartea, chiar mi-a placut foarte mult! Sper sa o citesti cat mai repede, daca ai ocazia :)
@Rox: Vai, cum te-am nimerit :)) Intr-un fel, chiar sunt altfel, sunt originale si foarte frumoase, incat nu pot sa nu iti para ca au ceva aparte. Si eu am senzatia asta, tot inainte sa le citesc (iei, avem puteri paranormale!) Of, abia astept sa le citesti, pur si simplu mor de nerabdare sa vad ce spui de ele.

Trimiteți un comentariu