Recenzie "Allegiant" (Divergent #3) de Veronica Roth

luni, 4 noiembrie 2013

| | |
What they said: One choice will define you.


What if your whole world was a lie?

What if a single revelation—like a single choice—changed everything?
What if love and loyalty made you do things you never expected?
The faction-based society that Tris Prior once believed in is shattered—fractured by violence and power struggles and scarred by loss and betrayal. So when offered a chance to explore the world past the limits she’s known, Tris is ready. Perhaps beyond the fence, she and Tobias will find a simple new life together, free from complicated lies, tangled loyalties, and painful memories.
But Tris’s new reality is even more alarming than the one she left behind. Old discoveries are quickly rendered meaningless. Explosive new truths change the hearts of those she loves. And once again, Tris must battle to comprehend the complexities of human nature—and of herself—while facing impossible choices about courage, allegiance, sacrifice, and love.

Told from a riveting dual perspective, Allegiant, by #1 New York Times best-selling author Veronica Roth, brings the Divergent series to a powerful conclusion while revealing the secrets of the dystopian world that has captivated millions of readers in Divergent and Insurgent."

What I say: Uf. Gata. Am terminat-o. Inca nu imi vine sa cred, fapt pentru care azi m-am trezit cu gandul ca trebuie sa finalizez "Allegiant" si "Comedianta". Apoi m-au lovit evenimentele de ieri noapte, cu mine plangand ca o disperata si imbratisand kindle-ul si am realizat ca inca o trilogie superba s-a dus. Nu stiu cati dintre voi ati fost vreodata atenti la imaginea mea de profil, dar pe langa paginile alea apare si un citat: "You know you've read a good book when you turn the last page and feel as if you've lost a friend". Si asta este exact sentimentul pe care il am acum, cand imi amitesc cum am ajuns sa citesc "Divergent", cu cata ardoare asteptam "Insurgent" si uimirea mea la terminarea volumului doi. Primul volum este una dintre singurele carti pe care le-am recitit, si inca imi amintesc cu cata fericire traiam evenimentele, chiar si a doua sau a treia oara. Credeti-ma sau nu, cartile astea mi-au deschis portile distopiilor. M-au facut sa ma indragostesc de acest nou gen, sa imi doresc sa citesc mai mult din el, chiar sa ma gandesc cum ar arata lumea mea distopica. Asa ca va dati seama ca imi e greu sa trag linia de final si sa ii spun adio. Si acum sunt sentimentala and shit.
In orice caz, am mai spus-o si o sa o mai spun: merita sa cititi trilogia Veronicai. Are o poveste grozava de oferit, niste personaje superbe, multe mesaje ascunse dincolo de naratiunea propriu-zisa... si tipa a fost in Cluj. Pe bune. Are poze cu cartierul bunicilor mei si toate alea :D
Daca vreti sa vedeti cum s-a ajuns la situatia incalcita din descriere, recenzia primului volum este aici (nu e extraordinara, aveam vechiul meu stil de recenzare pe atunci), iar cea pentru "Insurgent" este pe drum. Sper sa reusesc sa o fac in weekend-ul viitor. Va spun asta pentru ca nu o sa ma apuc acum sa povestesc, pe scurt, intamplarile din "Divergent" si volumul doi. Ar strica totul.
Good. Sa ne apucam de treaba serioasa. Aici vine partea in care voi, cei care, prin nu stiu ce minune nu ati citit seria sau cartea a doua, va luati talpasita pana la librarie si cumaparti carte/cartile. Si le cititi. Si apoi reveniti si ma injurati pentru ca v-am distrus viata. Cu placere :D
Stiu ca prin cap va trece doar o singura intrebare: ti-a placut sau nu? Nu si nu. Am adorat-o. Am devorat fiecare cuvant din ea, cat mai lent posibil, ca sa nu ii dau drumul niciodata. Am facut rost de ea, dupa cum s-a vazut, foarte repede, si m-am apucat instant de citit. Am citit in cateva ore un sfert din carte si aveam de gand sa continui in acelasi ritm, pana cand mi-am dat seama. Nu o sa mai fie inca o carte dupa. Nu o sa mai am nimic de asteptat. Nu o sa ma reintalnesc cu Four, Tris, Christina sau Uriah in volumul urmator. Nu o sa mai admir scrisul Veronicai, sau modul in care reuseste sa construiasca o lume noua din nimic. Asa ca am facut singurul lucru care mi se parea logic: am incetinit. Am setat o limita de cateva pagini pe zi, pe care le citeam cu rolul de burete bine fixat in creier, absorbind si disecand fiecare scena. Poate ca de asta am inteles nevoia autoarei de a incheia cu acel deznodamant. Poate ca de asta am reusit sa ma bucur atat de mult de "Allegiant".
Probail ca sta nu o sa fie o recenzie tipica, pentru ca veau sa va spun mai multe lucruri care ma deranjeaza. Toate se leaga de comportamentul fanilor in legatura cu decizia Veronicai si modul in care o critica. Asa ca, deschide-ti ochii bine si nu va suparati. E doar opinia unui biet soarece de biblioteca, care vede lucrurile din perspectiva lui.
So, here's the deal. Cand esti autorul unei carti, esti papusarul. Controlezi totul, de la mediul in care personajele isi desfasoara activitatea de zi cu zi, la cerealele pe care le mananca la micul dejun. Le controlezi gandurile, actiunile, simtamintele. Asadar, le controlezi destinul. Intr-o secunda poti sa le faci sa stea in cap de fericire, pentru ca in momentul urmator sa intre intr-o depresie crunta si sa se sinucida. Ok, e decizia ta daca vrei ca lucrurile sa fie logice, sau doar le arunci pe foaie, pentru ca asa ai tu chef. Si cel mai probabil, daca alegi cea de-a doua varianta, nu stiu cat succes o sa ai (asta in cazul fericit in care vei fi publicat).
Acum ca ati inteles toate chestiile astea, let's move on. Veronica este papusarul situatiei. E aceeasi persoana care a scris si primul volum. Asta inseamna ca stia ce o sa se intample, inca de la bun inceput. Asta inseamna ca si-a modelat personajele pentru deznodamantul respectiv. Intr-o carte nimic nu este la intamplare. Fiecare gest, gand sau traire poate sa aiba consecinte, fie in viitorul apropiat sau indepartat. Depinde doar de cititor si de puterea lui de intelegere si anticipatie sa realizeze asta.
Acum, tot ce vreau sa transmit prin intoducerea de mai sus e ca daca tu nu ai inteles de ce autoarea a facut ce a facut, exista o problema. Ori nu vrei sa intelegi situatia, ori nu ai inteles situatia (si atunci iti recomand sa taci si sa recitesti pana iti dai seama de ce). "Ma bucur" ca toata lumea arunca cu rosii in autor, daca finalul de "and they lived happily ever after" nu este prezent. Pai, hai sa analizam putin viata. Cate situatii se incheie in mod fericit?
Am inteles, nu va deranjaza ca s-a intamplat, poate va deranjaza modul. Hm, va rog recititi. O sa vedeti cat de meaningful e toata scena, cat de frumos incheie Veronica acel capitol, cu cat sentiment o face. Aproape am putut sa-i simt lacrimile din ochi, felul in care a ezitat cand a pus punctul ultimei propozitii. Stati putin si recititi ultimele cuvinte ale personajului, apoi amintiti-va de alte cuvinte cu legatura din "Divergent". Sau, si mai simplu, daca ati citit si tot sunteti nelamuriti, lecturati chestia asta: http://veronicarothbooks.blogspot.ro/2013/10/about-end-of-allegiant-spoilers.html. O sa va ridice valul de pe ochi :)
Sfarsitul partii revoltate. Trecem la mini-recenzia propriu-zisa.
Acelasi farmec al stilului de scriere si al ingeniozitatii m-a fermecat si de aceasta data. Ideea cu boala genetica mi s-a parut extrem de originala (mai ales ca am si inteles-o, cum anul trecut am invatat genetica de facultate...) si pot sa spun ca daca asta nu este o premisa pentru un plot de milioane, atunci nu stiu care e. Mi s-a parut solutia ideala, mai ales ca de la inceput m-am intrebat cum au reusit oamenii sa aiba numai o anumita "calitate". Now it all makes sense :))
De asemenea, pentru ca stiu ca sunteti curiosi si de asta, alternarea perspectivelor mi s-a parut mai mult decat ok. Asa am putut sa patrundem pentru prima oara in mintea lui Four, sa vedem cu adevarat cum gandeste, nu numai in momentele cu Tris, ci si in momentele de actiune. Iar ultimele capitole... mi-au rupt inima in bucati. Puteam sa simt atat de bine sentimentele alea. M-au invaluit in intregime si m-au facut, dupa cum am spus, sa plang cam jumatate de ora. Au fost descrise atat de bine, si atat de realist, incat si acum imi vine sa plang, amintindu-mi cate citate frumoase s-au ascuns in trei, patru capitole.
Personajele, ca de obicei, fara pata. Evoulutia lor: perfect logica. Constructia lor: flawless.
In concluzie, eu sunt extrem de multumita. "Allegiant" a fost o surpriza placuta, m-a tinut in priza pe tot parcursul lecturii, m-a facut sa trec prin toate starile emotionale posibile si sa imi doresc mai mult. A fost finalul unei trilogii pe care nu o voi uita niciodata, si de care imi voi aminti mereu cu placere. Iubesc "Divergent" pentru asta. Si o iubesc pe Veronica Roth pentru curajul de care a dat dovada cand a scris cartile astea. Tipa e cu adevarat din Neinfricare.
Un singur lucru ma nemultumeste: ca s-a terminat. Dar, cum spune si vorba, toate lucrurile bune au un sfarsit. Acum astept sa ma distruga emotional si "Champion" (Legend #3) and I'm done with my life.
Agentul revolutionar terminat.


Titlu: Allegiant
Autor: Veronica Roth
Anul aparitiei: 2013
Nr. pagini: 526









19 comentarii:

Dubhe spunea...

Deci nu vrei să știi cât de curioasă m-a făcut recenzia asta! Eu încă nu știu de ce toată lumea se agită și mi-e atât de frică de ce o să citesc că-mi vine deja să plâng! N-am de gând să intru pe tumblr pentru că o să mă spoilăresc de tooot.
oricum, sunt sigură că va fi genială. Și o să-mi fie atât de dor de toți.

dark_eyes spunea...

Nu cumva sa intri pe Tumblr, o sa ai parte de o moarte lenta si cruda :))
E geniala. Abia astept sa o termini, ca sa putem plange impreuna, intr-un "mourning period".

Ale Criss spunea...

Respect alegerea Veronicai pentru sfarsitul cartii. Nu multi autori YA au acest curaj de a arata realitatea situatiei. A fost o carte buna si am plans la ultimele capitole :((

roxtao.com spunea...

Foarte amuzant mi se pare cum citim noi aceleasi carti in acelasi timp :D
Am terminat chiar zilele astea Allegiant si cred ca niciodata nu am mai fost atat de incantata de... aaa... o astfel de incheiere. Mi s-a parut perfecta, in sfarsit iesim din zona aia de happy end-uri cliseice si avem o poveste care seamana cu realitatea, chiar daca aceasta e nedreapta de atatea ori.. Ce mi se pare absurd este ca majoritatea cititorilor de YA se plang ca autorii isi construiesc toate povestile pe acelasi scenariu si ca s-au saturat sa tot citeasca aceleasi si aceleasi lucruri, spuse doar putin diferit. Insa cand in sfarsit primesc altceva, ceea ce ziceau ei ca isi doresc, deodata nu mai e ok si incep sa se crizeze ca vai, de ce asa?
De carte in sine nu cred ca am fost la fel de incantata ca tine, cred ca din cauza ca nu mi-a placut deloc de Four in volumul asta. Dar faza cu genetica mi-a placut si mie tare, mai ales ca explica niste lucruri pe care le considerasem ilogice in primul volum. Probabil o sa fac recenzia in weekend.
Apropo, mai poti astepta totusi niste bucati ale povestii, pentru ca urmeaza si povestioarele satelit. Asa ca inca mai poti intra din nou in lumea aceea :)

Vero spunea...

Astazi mi-a ajuns prin posta Insurgent si Daca as Ramane. Am sa devorez Insurgent.
Si apoi am sa ma simt libera sa incep sa tip "ALLEGIANT".

dark_eyes spunea...

@Ale Criss: Me too, darling... Me too :(
@Rox: Uf, nici nu vrei sa stii cat de nervoasa am fost cand am vazut cum se tot plang de final. Mi-a venit sa ma duc si sa ii scutur bine de tot, ca sa se trezeasca la realitate. Serios, oameni buni, va mai luati de Veronica=> o sa aveti parte de un Dementor drept cadou de Craciun :|
Ah, finally, un om care intelege partea cu genetica! Si abia astept povestioarele alea, chiar daca stiu ca o sa imi rupa inima in mii de bucatele...
@Vero: Abia astept sa iti vad/citesc reactiile :)

Vero spunea...

Ok, m-am apucat, numai datorita tie, care ai zis ca asdfghj. Am terminat Insurgent aseara si m-am apucat de Allegiant si ma gandeam ca e prima autoare care tinde sa isi distruga propriul univers, sa il aduca pe o cale normala, pe cand toate celelealte distopii se termina cu acelasi sistem creeat. Sunt la partea in care au distrus bolurile Ceremoniei de Alegere *nu mai stiu cum se numea in romana, cu toate ca abia am terminat Insurgent in romana:))* si Edward moare si Evelyn *that bitch -.-* incepe sa planga si Tobias/Four *sincer, chiar nu stiu cum sa-l mai numesc:))* sta acolo langa ea si incearca sa se convinga ca defapt nu o consoleaza, ci doar incearca sa o pacaleasca, cu toate ca nici el nu se prea crede pe sine:)) Oh, stai. 'Intalnirea' lor e inainte sau dupa? Nu imi pot amintiii:)) Defapt, nici nu mai stiu sigur unde sunt. Ma intreb cine e Edith Prior *nuuuu imi sune daca stii ceva*.

dark_eyes spunea...

O Doamne, esti la faza de "totul e confuz si o sa mor citind cartea astaaa".Keep going, Vero, keep going.
God, acum ma simt atat de responsabila... sper atat de mult sa iti placa si sa nu cumva sa te dezamageasca :) Cred ca mor inca o data, asteptand sa vad ce spui de ea!

Eny eNy spunea...

nominalizare : http://denisamada.blogspot.ro/2013/11/leapsa-sacrificiul-cartilor.html

iri spunea...

mama, asa de tare ma abtin sa nu citesc recenziile :)) astept sa apara in romana s-o citesc eu :(

Bianca Ioana spunea...

Wow, asta da recenzie amplă :). Încă nu am început această trilogie, dar aş vrea să o fac înainte de apariţia filmului.

Ai primit ceva de la mine chiar aici: http://bianca-s-blog.blogspot.ro/2013/11/the-liebster-award-q-and-nominees_17.html :D.

dark_eyes spunea...

@Eny si Bianca: Sunteti atat de dragute :* Multumesc mult de tot, o sa le fac cat de repede pot (in weekend, cel mai probabil). La mine au inceput tezele, asa ca imi cer scuze pentru intarziere. You are awesome :D

Eny eNy spunea...

http://denisamada.blogspot.ro/2013/11/liebster-award.html si de la mine .. :D

Roxana spunea...

Iubesc trilogia, primele 2 au ajuns cartile mele preferate si acum astept sa fie tradusa si a treia in romana da nu mai am rabdare.

Anonim spunea...

Tocmai am terminat de citit Alegiant. . . Stau si ma uit în gol. Am plâns extrem de mult. O carte extraordinara. Nu am crezut că o sa aibă un asemenea final. O recomand din toată inima.

atardecerrosa spunea...

Heeii, am citit carti si abia astept sa citesc Allegiant. Tu ai citit-o in romana sau engleza?

dark_eyes spunea...

Eu am citit-o in engleza, inca nu a fost tradusa la noi din pacate...

Anonim spunea...

Cand credeti ca va fi tradusa?

dark_eyes spunea...

@Anonim: Din pacate chiar nu mai pot sa dau o data. Leda obisnuia sa scoata carti multe si foarte repede, aproape de data lor initiala de lansare, dar acum totul s-a cam dus de rapa. Nu o spun cu rautate, e doar un adevar trist. Imi pare ca editura nu mai e ce a fost.
Sper ca o sa o avem in cursul anului acesta. Sunt mii de fani care o asteapta. Sper sa faca un efort si sa o publice cat mai repede.

Trimiteți un comentariu