Recenzie "Regina diavolului" de Jeanne Kalogridis

miercuri, 9 iulie 2014

| | | 4 comentarii
What they said: "Frescă istorică somptuoasă şi captivantă, romanul Regina diavolului proiectează, dintr-o nouă perspectivă, un portret complex, nuanţat, în clarobscur al uneia dintre marile suverane ale Franţei.
Istoria o judecă aspru pe Caterina de Medici: o regină a Franţei adeptă a magiei negre, ale cărei mâini sunt pătate de sângele vărsat în masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu. Romanul lui Jeanne Kalogridis ne arată însă o altă Caterina: o tânără inteligentă pe care rangul, numele şi averea o destinau unei „căsătorii de stat“. Demnă de numele familiei sale, care a dat Europei Renaşterii conducători şi papi, Caterina refuză, pentru a-şi apăra soţul şi apoi fiii, să rămână un simplu pion în jocul politic al bărbaţilor. Va fi nevoită să preia frâiele puterii şi să le păstreze, cu orice preţ."

What I say: Intotdeauna am fost fascinata de printese si regine. Poate ca are legatura cu faptul ca fiecare fata are o varsta in care isi inchipuie cum ar fi viata intr-un palat cu sali imense de bal si rochii somptuase cu trena si volanase. Sau poate le surade mai mult genul aventurier, la fel de pricepute la manuitul armelor ca si orice barbat, precum "Xena, printesa razboinica" sau Merida (ca sa fim in ton cu vremurile). Indiferent de tipul pe care il aleg drept inspiratie, pot spune ca fetele se nasc intr-un fel cu visul acesta in sange.
Bineinteles, orice film sau desen care a aprins scanteia de mai sus, are la baza, ca si mai toate legendele, fapte reale. Si dupa cum bine stiti, Disney are grija sa indulceasca mereu lucrurile cu cate putin, ca doar nu o sa pornim in viata deceptionati! Istoria mi-a dezvaluit treptat ca imparteasa Sissi nu a avut parte de happy-end-ul care ma facea sa zambesc de fiecare data cand prindeam desenul la televizor si ca nu toate reginele au fost si eroine, icoane ale binelui si modele ale secolului in care au trait. Insa exista o parte a trecutului pe care stiinta ce se ocupa cu studiul lui nu o acopera mai deloc, deoarece nu a avut acces la ea: povestea din spatele unor personalitati sau evenimente. Si nu ma refer aici la pretextele sau orele care au stat in spatele unor decizii ce aveau sa schimbe sensul vietii sau actiunilor militare din razboaie, ori la tactica de lupta stralucita a unui general faimos, ci la partea mai "umana", ce trateaza gandurile, sentimentele si trairile personale, care au influentat, fara indoiala, toate operatiunile pomenite mai sus.
Datorita romanului istoric, care impleteste atat de frumos faptele consemnate cu fictiunea, (bazata la randul sau pe informatii veridice) avem, intr-un final, acces si la acestea.
Despre Caterina de Medici s-au spus multe. Istoria o infatiseaza drept una dintre cei mai brilianti conducatori ai Frantei, care nu s-a dat inlaturi de la nimic, patandu-si numele si mainile cu sangele unori oameni deseori nevinovati, precum cei masacrati in celebra Noapte a Sfantului Bartolomeu. Multi o asociaza cu o cunoastere deosebita a astronomiei si matematicii, precum si cu inclinatile pentru ocult si asa-zisele previziuni profetice bazate pe vise si practici demonice. Casatorita la o varsta frageda cu Henric al II-lea, viitorul rege al Frantei si fortata sa traiasca in umbra amantei sotului sau, Diane de Poitieris, Caterina ajunge, de la mostenitoarea alungata a Florentei, la statutul de conducator absolut, chiar daca deseori din umbra.
Romanul lui Kalogridis are grija sa ilustreze bogat toate acestea si multe altele, permitand cititorului o cunoastere amanuntita a reginei, de la cele mai ascunse ganduri pana la faptele prezente si in manualele de istorie. Bazat pe o cercetare asidua, in urma careia fiecare gest poate fi explicat si din punct de vedere stiintific si nu numai literar, "Regina diavolului" ne poarta pe firul destinului regal, inca de pe vremea in care Caterina era doar o micuta inspaimantata de revoltele poporului impotriva familiei Medici. Datorita perspectivei narative la persoana I, cititorul poate simtii pe propria-i piele fiecare emotie a protagonistei, avand ocazia sa se teleporteze, pentru scurt timp, in fascinanta Franta a secolului al XVI-lea.
In ciuda faptului ca volumul de fata apartine genului "historical fiction", m-am surprins constatand ca, dupa ce am trecut de douazeci de pagini, nu am mai fost capabila sa ma desprind de paginile cartii. Poate ca pasiunea pentru istorie si-a spus si de data aceasta cuvantul, insa nu pot sa neg faptul ca am fost incatusata de suspansul si naturaletea de care da dovada autoarea in arta povestirii. Porteretul rece si crud schitat de atat de multi autori si istorici a fost inlocuit cu o viziune mult mai... calda, mai umana a reginei, descoperind adevaratul fapt ca, in spatele Caterinei- regina Frantei care era prinsa intre razboaie si conflicte religioase si a domnit cu o mana de fier, statea Caterina- mama, sotia si chiar fata orfana, nevoita sa stea mereu dreapta chiar si atunci cand povara indatoririlor o coplesea.
Jeanne ne ofera o perspectiva noua, o persepctiva ce se dovedeste a fi, din punct de vedere istoric, adevarata, dupa inlaturarea miturilor si a portretului machiavelic construit de Michel Zevaco si Alexandre Dumas, manati de cautarea pentru un antagonist urat de popor. Caterina a fost una dintre cele mai sclipitoare minti ale lumii, domnind cu inima si cautand mereu calea care aducea pacea. Cu toate ca se obisnuia ca, pe perioada doliului, persoana sa poarte haine albe, regina s-a imbracat numai in negru, dupa moartea sotului; chiar si asa, se spune ca era una dintre cele mai luminoase si mai optimiste prezente de la Curte.
Vorbind la modul foarte sincer, am fost extraordinar de impresionata de cartea lui Kalogridis. Pe langa faptul ca mi-a deschis apetitul pentru romane istorice, memorii, biografii si regi si regine, a fost una dintre cele mai educative si mai interesante carti pe care le-am citit. Mi s-a demonstrat inca odata ca, pentru a invata nu trebuie sa fi la scoala, ca poti asimila cunostinte perfect valabile bucurandu-te de hobby-ul tau si de o lectura foarte buna. Prin minutiozitatea cu care a construit fiecare caracter prezent activ in volum, scriitoarea a reusit sa ma faca sa simt, cu adevarat, partasa la toata actiunea, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca am invatat o groaza de chestii noi despre politica, obiceiuri si cultura. Stiati ca femeia asta a pus bazele bucatariei frantuzesti, a introdus utilizarea furculitei la masa ba chiar a lenjeriei intime pentru doamnele de la Curte, astfel incat echitatia sa fie mult mai accesibila?
Recomand tuturor volumul de fata. Fie ca aveti o pasiune pentru istorie, Franta sau case regale, sau pur si simplu vreti sa cititi o carte buna (are, pentru cei care vor neaparat, si detaliile legate de premonitii si Nostradamus... partea mai oculta, pe scurt), "Regina diavolului" este o carte superba.

Titlu: Regina diavolului: un roman despre Caterina de Medici.
Titlu original: The Devil's Queen: a Novel of Catherine de Medici
Autor: Jeanne Kalogridis
Anul aparitiei: 2009
Editura: Humanitas

Social media book tag si niste palavrageala

duminică, 6 iulie 2014

| | | 12 comentarii
Am primit o leapsa foarte draguta de la Leontina, careia ii multumesc mult de tot! Imi era dor sa mai scotocesc prin biblioteca :D


Twitter: Cea mai scurta carte dintre preferatele tale.

Tinuturile joase de Herta Muller. Desi are doar 220 de pagini, a fost una dintre cele mai greu de digerat carti.

Facebook: O carte pe care toata lumea te-a presat sa o citesti.

Cautand-o pe Alaska de John Green. Toata lumea vorbea despre ea si o ridica in slavi. Eu... hai sa spunem ca mi-a luat mult, mult timp sa o citesc.

Tumblr: O carte pe care ai citit-o inainte sa fie cool.

Jocurile foamei de Suzanne Collins. Am citit-o inainte de nebunia cu filmul. Nici macar nu stiam despre ce e vorba; era la reducere si am spus "de ce nu?"

Myspace: O carte despre care nu iti amintesti daca ti-a placut sau nu. 
Oricat as sta pe ganduri, nu imi vine nimic in minte. La mine toate sunt foarte clar delimitate.

Instagram: O carte care a fost atat de frumoasa, incat a trebuit sa ii faci o fotografie.

Nume de cod: Verity de Elizabeth Wine. Am adorat fiecare cuvant din cartea asta.

YouTube: O carte care ti-ai dori sa devina film.

Regina diavolului de Jeanne Kalogridis. Am citit-o recent si mi-a placut enorm. As vrea sa se faca un film dupa ea, rochiile ar fi superbe!

Goodreads: O carte pe care o recomanzi tuturor.

Urzeala Tronurilor de George R.R. Martin. Inca nu am gasit persoana careia sa nu ii placa. 

Si pentru ca tag-ul asta a circulat prin toata blogosfera, poate sa il ia cine nu l-a facut. IriBianca si Patricia... sunteti invitate speciale :)

Si acum ca am terminat cu leapsa, trebuie sa impartasesc cu voi o veste foarte, foarte buna. Dupa cateva saptamani bune de emotii, verificari intense ale mail-ului si rugaciuni de cate ori imi aminteam... am aflat ca am fost selectata sa fiu colaborator BookBlog! Inca nu imi vine sa cred! Abia astept sa vina prima carte, ca sa pot sa ma apuc de treaba :) Asa ca, de acum in colo, ne citim si pe Bb. 
http://www.bookblog.ro/echipa/alexandra-cengher/ - sunt la editori, sunt la editori! :))

O alta veste buna e ca luna aceasta voi scrie si un articol pentru Book- Land. Am o idee despre ce va fi, insa inca nu este foarte bine conturata si vreau sa fie o surpriza. Oricum, va tin la curent cu asta :D
Vacanta mea a fost foarte frumoasa pana acum! Am reusit sa ies, am mers la un festival rock si la un concert (dada, despre Billy Idol e vorba!) si a fost demential! Ca si de obicei, am venit acasa cu gatul aproape rupt, asa ca o zi a fost de relaxare, filme si inghetata. Sunt la sezonul doi din Fetele Gilmore si inca rad la fiecare gluma, desi il vad pentru a zece oara :) E asa de... frumos si relaxant si imi da o stare de bine. Joia asta am plecat pentru doua zile in Constanta, unde am stat putin pe plaja si am vizitat orasul. Am facut si poze, dar am sa le postez la sfarsitul vacantei. Nici cu gatitul nu stau prea rau :) Pana acum am facut ratatouille, un musuroi de cartita, dar fara premixuri (cu reteta asta) si salam de biscuiti. Sunt chiar multumita de cum ai iesit!
In alta ordine de idei, a inceput si sesiunea de Camp NaNoWriMo si INCA nu am scris nimic (uite si un dezavantaj al plecarilor spontane la mare), dar saptamana asta o sa fie dedicata in totalitate scrisului, pentru ca nu prea o sa am net. Sa curga cuvintele!

Voi? Ce ati mai facut? Ce ati mai citit? Sper ca va bucurati din plin de vacanta, e deja iulie! Si pentru cei care sunteti la servici... hang in there guys! O sa vina si vacanta voastra :D





Recenzie "Julie si Julia" de Julie Powell

miercuri, 2 iulie 2014

| | | 2 comentarii
What they said: "Ajunsa la 30 de ani si impotmolita intr-o slujba de secretara fara perspective, Julie Powell se hotaraste sa demareze un ambitios proiect: sa gateasca intr-un an 524 de retete din cartea Mastering the Art of French Cooking, scrisa de nonconformista Julia Child. Numai ca retetele nu sunt nici simple si nici foarte clar explicate.
Julie se pune pune pe gatit- la sugestia lui Eric, sotul sau (care se manifesta surprinzator de tolerant si iubitor-incepe sa-si consemneze aventurile gastronomice pe un blog, spre deliciul cititorilor ei."

What I say: Nu am fost niciodata o persoana gurmanda. Chiar si in ziua de azi, mama are grija sa imi povesteasca cat de putin mancam cand eram mica si cat de mult gatea, in speranta ca va gasi, pana la urma, un fel de mancare pe care sa il accept cu placere. De asemenea, nu am fost niciodata interesata de bucatarie, pana acum o luna. Postul meu de spalator de vase mi se parea de zece ori mai atractiv decat sa amestec intr-o oala pana cand imi cadea bratul. Bineinteles, pentru ca am o varsta, mereu mi-am dorit sa scriu asta, ma face sa par batrana si inteleapta am asistat de multe ori la infaptuirea unor mese absolut delicioase, ba chiar pot sa spun ca am avut o perioada in care adoram sa fac clatite, cu bunica mea. Si totusi, niciodata nu m-am gandit la mine ca si la o persoana care intr-o buna zi va sta langa un cuptor, gata sa isi scoata briosele cu ciocolata afara. Imi place sa ma gandesc ca sunt mai mult o Lorelai Gilmore: functionez pe baza de cafea, dulciuri si pizza.
filozofia mea de viata :)
Asa ca poate va intrebati... ce Dumnezeu fac eu cu o carte despre gatit frantuzeste, Julia Child si dezosarea ratelor? Mi-ar placea sa va luminez, dar raspunul meu este categoric un mare "nu stiu". Dar cand am aflat ca cei de la Curtea Veche vroiau sa o publice, am stiut ca am sa dau buzna in prima librarie care o sa imi iasa in cale, am sa o devorez si am sa o ador. Si ghiciti ce? Exact asa s-a intamplat!
Prima data am auzit de "Julie si Julia" prin intermediul Irinei si al entuziasmului ei legat de aceasta carte. Apoi am aflat ca s-a facut si un film, in care joaca Meryl Streep (si eu o ador pe Meryl Streep!).Mai traziu, cartea a fost tradusa. Asa ca, vedeti voi, totul a mers mana in mana, pana cand am ajuns aici.
Inspirata dupa o poveste reala, a carei protagonista este chiar scriitoarea, Julie Powell ne dezvaluie povestea care a stat in spatele blogului si succesului sau rasunator. La varsta de 30 de ani, Julie este complet nemultumita de viata ei. E drept, are un sot extraordinar, dar niciun copil, o slujba ingrozitoare care o forteaza sa lucreze intr-un cubicle, un apartament la periferia orasului, care pare sa se clatine din cauza zgomotului si o mama care chiar pune presiune pe capul ei, desi e in Texas. Categoric nu cea mai frumoasa viata pe care ti-ai putea-o dori, si sub povara ei eroina noastra simte ca se invarte intr-un cerc vicios, fara scop.
Salvarea vine sub forma unei idei indraznete si a unei carti vechi, de care Julie era fascinata inca decand era micuta: pe perioada unui singur an, ce consta in 365 de zile, protagonista noastra va gati absolut fiecare reteta din Mastering the Art of French Cooking de Julia Child, 524 la numar, si isi va consemna aventurile culinare pe un blog dedicat provocarii. Nu pare atat de greu, nu? Daca ati raspuns cu nu la intrebarea asta... ati spus o gluma buna :)
Poate ca dupa ce ati citit ce am scris mai sus, va ganditi ca subiectul nu este atat de interesant. Daca vroiati sa cititi despre aventuri culinare, mai bine luati o carte de Julia Child sau Jamie Oliver, hm? Si aici vin eu, ca sa va schimb parerea.
Desi am crezut initial ca "Julie si Julia" va fi o carte despre mancare, mancare si iar mancare, m-am inselat amarnic. Bineinteles ca exista o tona de mancare inclusa, ca doar este despre un experiment culinar, insa, in mod surprinzator, accentul cade pe viata si sentimentele lui Julie, care se imbina atat de frumos cu aventurile ei nocturne in fata cuptorului si initierea ei in blogosfera! Asa ca, vedeti voi, in loc sa cititm despre cum se face boeuf bourguignon, avem doar o simpla mentiune despre acesta reteta si suntem lasati sa ne delectam cu gandirea incalcita a protagonistei, incercarile de a intelege ceva din exprimarea complicata a cartii, goana dupa cele mai proaspete bucati de carne, ziua ingrozitor de aglomerata de la servici, cele mai noi patanii ale prietenelor si niste farame de amintiri legate de MAoFC si copilarie.
Nu mare mi-a fost mirarea cand, dupa doar cateva pagini am inceput sa rad in hohote. Poate ca provocarea va dat impresia ca Julie este o bucatareasa innascuta, cu capul pe umeri in bucatarie. Nu este nici pe departe asa! Cu toate ca poseda un anumit talent, fata noastra are foarte mult de munca pana sa atinga gusturile rafinate ale Juliei Child. Si, ca mai toti bucatarii aflati in perioada de maturizare, face niste greseli delicioase :D De asemenea, umorul in stare pura dat de stilul de scriere foarte natural, fara impopotonari, m-a facut sa zambesc pe tot parcursul volumului, in timp ce fiinta mea s-a contopit cu a eroinei. Am rezonat la un nivel inalt cu personajul, tocmai datorita simplitatii cu care isi expune gandurile, precum si a modului comic si ironic in care o face. Nu ma credeti? Primul capitol se numeste Drumul catre iad este pavat cu praz si cartofi.
Poate ca faptul ca este bazat pe o intamplare reala ii da si mai multa credibilitate, insa pot sa va spun ca, in urma lecturii, am fost cu adevarat Julie Powell, timp de doua zile si 302 pagini. I-am simtit si trait entuziasmul atunci cand a aparut primul comentariu pe blog, precum si frustrarea cand o prajitura se transforma intr-un dezastru. Si vreti sa va mai surprind cu ceva? Dupa cartea asta, m-am apucat si eu de gatit. Bineinteles, nu vreau sa demarez niciun proiect care sa ma faca sa omor homari, dar am inceput cu pasi timizi sa fac deserturi si acum pot sa va spun ca ador, pur si simplu, sa stau in bucatarie! Parca mananc mai bine, imi place sa descopar combinatii noi si am intrat si in capitolul "mancare adevarata". Vineri am facut ratatouille si a iesit demential.
Recomand din inima cartea lui Julie Powell. Nu numai ca va va trezi interesul pentru bucatarit, dar cu siguranta o sa va faca sa gustati mai pe indelete viata. Volumul se citeste usor, aveti parte de o lectura teribil de placuta si amuzanta, in care gasiti de toate: personaje haioase, o poveste foarte draguta, intamplari care mai de care mai traznite si cea mai fina mancare. Va lasa gura apa!
Si DUPA puteti sa vizionati si filmul, la fel de reusit!
Titlu: Julie si Julia
Titlu original: Julie and Julia
Autor: Julie Powell
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2005
Site: http://juliepowell.blogspot.ro/