Recenzie "Specimenul" (Invadatorii #1) de Andrei Trifanescu

duminică, 28 septembrie 2014

| | |
What they said: "Nu avem amintiri. O lume a fost construita special pentru noi. Aici, suntem pioni intr-un joc fatal, pe care trebuie sa-l castigam daca vrem sa ramanem in viata. Impotrivindu-se regulilor coordonatorilor, unul dintre noi a fost ucis cu brutalitate...dar s-a intors. Si nimic n-a mai fost la fel. 
Extrasi si adusi in lumea reala, ii intalnim pe cei care au pus la cale totul. Suntem pregatiti insa pentru a privi noua realitate? Pamantul nu mai este nimic altceva decat o planeta stearpa, otravita si invadata. 
Esti gata de confruntare? Ne vei fi alaturi in razboiul ce ne va elibera? Specimenele te asteapta! Grabeste-te, inainte ca invadatorii sa se trezeasca!
Prea tarziu... sunt deja printre noi."

What I say: Dupa cum poate stiti, in luna august s-a dat startul unui proiect blogosferic de mare amploare, proiect care vizeaza 52 de saptamani si doua carti care circula prin intreaga Romanie, de la un blogger la altul. Inca de la inceput mi-a placut enorm ideea, asa ca va dati seama ca nu am putut sa rezist tentatiei de a ma alatura unor oameni atat de dornici sa promoveze un autor roman. Si acum a venit randul meu sa imi spun parerea :) Inainte de a-mi incepe recenzia propriu-zisa, vreau totusi sa multumesc persoanelor care au dat startul acestui proiect, care ne coordoneaza si care au grija ca totul sa mearga ca pe roate. Fara voi, nu numai ca nu ne-am fi mobilizat atat de frumos, dar personal nici nu as fi intalnit o persoana extrem de speciala si o iubitoare de carti pe care ma bucur sa pot spune ca o cunosc si in viata reala :) Asadar, multumesc Andrei, multumesc Daniela si multumesc Geo! Aveti tot respectul meu!
Nu stiu despre voi, dar eu sunt destul de incantata de ideea de a promova un autor roman. Ma bucura extrem de tare sa vad ca la noi inca se mai scrie! Mi se pare un act de curaj sa incepi o lucrare, sa iti dedici atat de mult timp dezvoltarii ei, si mai apoi sa o si duci la bun sfarsit. Ca sa nu mai vorbesc de partile cu adevarat grele, cand trebuie sa recizelezi totul, sa corectezi, sa gandesti si sa regandesti intregul manuscris, sa te lupti cu editurile si sa ajungi, intr-un final, cu produsul pe raft. Asta, bineinteles, intr-un caz fericit. Cu totii stim ca doar o mica parte din cei care isi doresc ajung sa fie publicati cu adevarat.
De aceea am ramas surprinsa sa constat ca autorul cartii pe care o tineam in mana are 19 ani. Say what?
Trecand totusi pe langa socul initial, m-am apucat etuziasmata de "Specimenul". A trecut o saptamana de cand am dus la bun sfarsit cartea si inca ma lupt cu tot soiul de sentimente contradictorii. Si acum am sa va spun si de ce.
Primul volum din seria "Invadatorii" incepe extrem de enigmatic, iar aerul de mister si suspansul sunt doua elemente care nu vor lipsi nici macar o secunda pe parcursul volumului. Astfel incat, inca din primele pagini suntem urmariti de ideea ca exista o intreaga istorie necunoscuta noua in spatele actiunii din momentul de fata. Facem cunostinta cu Steve, unul dintre coordonatorii unui proiect alambicat, in care omenirea isi pune toate sperantele sale. Si in secunda urmatoare suntem transportati pe o Insula ce seamana cu una iesita direct din Jocurile Foamei, in pielea unui alt personaj, la fel de confuz ca si noi. So far, so good. Specimenul 0039 nu stie cine este sau de ce s-a trezit brusc aruncat in mijlocul unei jungle in adevaratul sens al cuvantului. Singurele lucruri care il ghideaza sunt probele pe care trebuie sa le indeplineasca, precum si vocea coordonatorului sau, care ii transmite intructiunile si ii spune ce trebuie sa faca pentru a ramane in viata. Dar ce se intampla cand un astfel de Specimen se razvrateste si incearca sa afle raspunsul la multiplele intrebari care ii vajaie prin creier? Si daca Insula se dovedeste a fi doar o testare simpla a abilitatilor, iar viata reala este de zeci de ori mai plina de pericole si incercari?
Tebuie sa recunosc, am iubit felul in care am fost in permanenta curioasa si dusa de nas de catre naratiune. De fiecare data cand mi se raspundea la o intrebare, in locul ei apareau inca zece. Si de fiecare data cand aveam sentimentul ca pot sa prezic ce se va intampla, venea o noua rasturnare de situatie. Si apoi inca una. Astfel ca, desi am terminat cartea si am totusi habar despre ce ar trebui sa se intample, in mare, mai departe, simt ca nu am nici macar cea mai vaga idee despre cum o sa continue Andrei povestea. Si asta ma bucura, pentru ca putine carti poti fi descrise drept "cu adevarat impredictibile". Sunt extrem de curioasa si am asteptari destul de mari de la urmatorul volum.
Un alt punct forte al povestii a fost ideea. Mereu am fost de parere ca romanii au cele mai bizare si mai interesante idei. Uite ca s-a confirmat si in cazul de fata! Povestea din "Specimenul" este complicata, extrem de interesanta, plina de momente tensionate si cliffhangers, care te fac sa te simti pur si simplu ametit si extrem de curios. La fiecare pagina pe care o lasi in urma te gandesti ce dumnezeu se mai poate intampla si ce ai sa mai afli despre lumea complexa. Si esti surprins de fiecare data. Fie de actiune, fie de bucatica de "istorie" strecurata printre randuri, fie de creaturile ciudate care rasar cand te astepti mai putin, surprizele te tine mereu alarmat si in priza. E un amestec reusit si inedit de distopie si SF din care vreau sa gust mai mult.
Acestea sunt punctele forte ale volumului. Totusi, au fost cateva aspecte care m-au deranjat putin pe parcursul lecturii. Si cred ca cel care m-a deranjat cel mai tare este comportamentul personajului principal.
Pe langa faptul ca unele actiuni sunt puse acolo doar de amorul artei, comportamentul protagonistului mi s-a parut exagerat si lipsit de logica. Mai ales in a doua parte a volumului. Erau unele momente in care pur si simplu nu imi venea sa cred ce citesc. Indiferent de cat de bizara este lumea in care traiesti sau prin ce peripetii ai mai trecut, nu exista scuza pentru cat de nenaturale si de putin credibile au fost actiunile lui 0039 spre sfarsitul volumului. Povestea dintre el si Amma mi s-a parut fortata, lipsita de substanta si out of place la momentul de fata. Intreaga chestiune a fost grabita si tratata cu superficialitate, dand doar un aer de fusereala. Sincer, povestea lor chiar nu si-a gasit locul acolo. Nu trebuia sa apara in momentul in care a aparut. Poate ca da, ar fi fost okay daca ar fi fost introdusa undeva, prin volumul doi, dar la cateva ore dupa evenimentele de baza ale volumului?
Si daca tot am ajuns aici, trebuie sa marturisesc ca ritmul alert in care s-a petrecut totul este atat un punct forte, cat si un punct slab al cartii. Forte pentru ca iubesc cartile care mustesc de actiune, iar cea de aici are un potential imens, slab pentru ca nu se insista cat trebuia pe desfasurare. Nici nu apucai sa te dezmeticesti bine ca totul lua sfarsit si se trecea la altceva. Si din pacate se insista pe anumite parti mult mai putin interesante.
Asadar, sunt destul de confuza in legatura cu parerea mea finala despre "Specimenul". Mi-a placut si totusi simt ca putea fi mult mai buna. Dar asta nu inseamna ca nu astept cu nerabdare volumul doi. Potential are, talent exista, mai ramane doar sa fie indreptate niste hibe care, spun eu, strica imaginea de ansamblu. Si chiar sunt curioasa ce se mai intampla cu lumea lui Trifanescu. Am ramas cu o groaza de intrebari fara raspuns. Asa ca... hai cu volumul doi! Iute! :)


Titlu: Specimenul
Autor: Andrei Trifanescu
Editura: Herg Benet
Anul aparitiei: 2014

3 comentarii:

Cristina F. spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Cristina F. spunea...

Ce idee geniala cu leapsa aceasta romaneasca de carti:))Imi place foarte mult !
Si cartea pare foarte interesanta ,mai ales daca autorul s-a dedicat la 19 ani asa unei carti.Succes lui!:))

Alexya spunea...

O recenzie foarte frumoasa :)! Mi-a placut foarte mult cum ai structurat-o, cum ai explicat fiecare lucru pe care ti-a placut sau ti-a displacut. Cu siguranta autorul apreciaza fiecare recenzie in parte si il ajuta mult.
Si daca nu as fi citit cartea, cu siguranta as fi citit-o dupa ce citeam recenzia ta :).
Take care,
Alexya
P.S. Si eu ma bucur ca te-am cunoscut ^_^

Trimiteți un comentariu