Ultimate Book Tag :)

joi, 12 februarie 2015

| | | 8 comentarii
Sunt atat de excited ca am primit o leapsa ca nici mie nu imi vine sa cred :) Acum la modul serios... chiar mi-a fost dor de una. Multumesc mult Denisa :)

 1.Ţi se face rău dacă citeşti în maşină?
Cred ca raspunsul la intrebarea asta mi-a influentat intr-o masura destul de mare "cariera" mea de cititor. Nu, pot sa citesc in masina cu orele, in autobuz, pe tren, in avion, in absolut orice loc unde pot sa prin putin loc cat sa intorc paginile, nu mi se face niciodata rau. Ai mei chiar se enerveaza cand mergem cu masina undeva, am mereu o carte in fata si pot sa stau linistita si sa citesc pe parcursul intregului drum, oricat de lung ar fi acesta. E bine sa uiti de tine, mai ales cand ai un drum lung in fata.

2. Stilul cărui autor ţi se pare unic si de ce?
Cand am citit asta, m-am gandit automat la autorii mei preferati, pentru ca volumele lor si-au capatat probabil locul din top si datorita stilului de scriere, dar daca ar fi sa aleg ceva mai special, care sa pot spune ca mi-a sarit in ochi, ar fi stilul lui Sylvia Plath. Are un mod extrem de... realist de a descrie orice sentiment, in special cele mai negative, ca sa spun asa. In "Clopotul de sticla" am fost aspirata pur si simplu in mintea naratoarei, pe parcursul intregului volum am trait fiecare sentiment, oricat de mult. Si poate ca asta este, in general, o caracteristica a unei carti bune, dar Plath are un mod unic de a-si impune trairile.

3. Harry Potter sau Twilight? Dă-ne trei motive.
Harry Potter. Categoric Harry Potter. E seria copilariei mele, sunt cele 7 carti supreme pe care le preaslavesc inca de cand le-am citit (oau se implinesc 13 ani de cand am pus prima data mana pe primul volum, Dumnezeule...), pe care nu le-as uita niciodata. Este seria care m-a facut sa ador fantasy-ul, sa imi dau seama ca asta este genul meu, cartile cu niste personaje care pot sa spun ca au avut un foarte mare impact asupra persoanei care sunt azi. Cu alte cuvinte... Harry Potter in fata oricarei alte carti.

4. Cari cu tine o geantă cu cărți? Dacă da, ce în ea în afară de cărți?
Sunt cunoscuta pentru faptul ca in majoritatea timpul pot fi luata drept o biblioteca ambulanta :) Am mereu carti la mine, indiferent de situatie. Mereu pot sa gasesc cateva secunde libere in care sa deschid un volum si sa lecturez cateva pagini. De cand am kindle-ul este, desigur, mult mai usor. Pot sa am carti in format normal pe langa, dar nu ma despart de kindle nici macar pentru o fuga la magazin. Este mereu in geanta mea. Ideal ar fi sa fie si ochelarii mei pe acolo... dar sunt o persoana aiurita si ii uit foarte des. Si ciocolata. Nu plec nicaieri fara ciocolata! (da, sunt dependenta, puteti sa ma judecati) 

5. Miroşi cărţi?
Primul lucru pe care il fac atunci cand am o carte noua. Sau cand imprumut o carte de la biblioteca. Sau cand mai "haladuiesc" prin biblioteca si imi aduc aminte de o carte specifica, care mi-a placut mult. Ca sa nu mai vorbesc de mersul la librarie, cand nu ma pot abtine. Sunt efectiv obsedata de parfumul cartilor. 

6. Cărți cu sau fără ilustrații?  
Citesc rar carti cu ilustratii pentru ca nu prea dau peste multe exemplare de genul. Dar imi plac foarte mult. De curand am pus mana pe "Copiii lui Hurin" si m-am bucurat nespus cand am rasfoit-o si am observat frumoasele ilustratii din interor. Ador sa ma pierd in litere dar uneori o poza face cat o mie de cuvinte...

7. Ce carte ai iubit în timp ce ai citit-o, dar ai descoperit mai târziu că nu este chiar atât de grozavă?
Majoritatea cartiilor fantasy pe care le-am citit acum doi ani sau in jurul perioadei in care am fost innebunita dupa orice aparea nou pe piata. Nu regret nicio secunda ca am citit tot ce am citit, m-am bucurat de lecturiile respective in perioada aceea si nu as fi aici fara ele. Dar acum am devenit mai selectiva intr-un fel. 

8. Ai vreo poveste din copilăria ta care include cărţi?
Mai corect ar fi sa punem urmatoarea intrebare: am vreo poveste din copilaria mea care nu include carti? Nu imi amintesc perioada in care nu am fost inconjurata de carti. De la cinci ani si pana acum, pot sa spun ca am foarte foarte multe povesti cu si despre cartile mele. Ceea ce ma face chiar foarte fericita :)

9. Cea mai subţire carte a ta?
Cred ca "Fiul" de Michel Rostain, o carticica de 120 de pagini.

10. Scrii la fel de  bine pe cât citeşti? Te vezi în viitor scriind şi publicând o carte?
Nu, din pacate nu, dar mi-ar placea enorm. Scriu mult pentru placerea proprie si de foarte multe ori am inceput sa lucrez la o carte propriu-zisa *inca nu am reusit sa duc una la bun sfarsit din pacate* si da, chiaaar mi-ar placea sa fiu scriitor, dar nu stiu daca ma vad chiar publicata. Ar fi un vis implinit, intr-adevar.

11. Când ai devenit pasionată de cărţi?
De cand am vazut una probabil :)) Inca de la o varsta frageda, cand mama sau bunicii mei imi citeau povesti, am stiut ca o sa fiu un cititor inrait. La cinci ani am invatat sa citesc de una singura si de atunci...

12. Cartea clasică preferată.
Greu. Probabil "...Sa ucizi o pasare cantatoare" de Harper Lee. Sau " Pe aripile vantului" de Margaret Mitchell.

13. Care este materia la care te pricepi cel mai bine la şcoală?
Romana.

14. Ai primit o carte pe care ai citit-o deja şi o urăşti - ce faci?
Daca o mai am exista mari sanse sa o fac cadou cuiva. Daca nu, pur si simplu am sa o pun in biblioteca, doar nu cere de mancare.

15. Cărţi asemănătoare cu Harry Potter şi Jocurile Foamei?
Harry Potter nu are egal :) Cu Jocurile Foamei seamana "Maze Runner" si poate chiar si "Eu sunt numarul patru", dar nu sunt la fel.

16. Obiceiuri proaste în timp ce scrii pentru blog?
Pe langa faptul ca incep sa scriu foarte greu... Cand nu am idei taraganez mult cu scrisul.

17. Cuvântul tău preferat.
Hmm...Infailibil. Imi place cum suna :) Sau carare. Pentru ca suna ciudat.

18. Vampiri sau zâne? De ce?
Zane, sunt mai interesante si imi e plin podul de vampiri.

19. Persoane care îşi pot schimba forma sau îngeri? De ce?
Shape shifters all the way, din noul, mi se par mai interesanti.

20. Spirite sau vârcolaci?
Varcolaci, din cauza pasiunii pentru lup si orice deriva de aici.

21. Zombie sau vampiri?
Zombieeee.

22. Triunghiuri amoroase sau dragoste interzisă?
Nu mai vreau sa aud de triunghiuri amoroase. Niciodata. Asa ca o sa merg pe ideea de dragoste interzisa, desi Dumnezeu imi e martor ca am citit si aici prea multe carti de genul ca sa ma mai intrige subiectul.


23. Cârţi strict romantice sau cu acţiune şi dragoste combinate?
Actiune si dragoste. Sau doar actiune :)) Sunt o devoratoare de suspans si caut carti care sa ma tina cat mai "pe ace".

Cred ca leapsa asta a circulat peste tot prin blogosfera, asa ca o sa o dau mai departe oricui citeste postul asta si nu a rezolvat-o :) Multumesc inca o data Denisa!
Un sfarsit de saptamana frumos sa aveti dragilor :) Ne recititm curand, trebuie neaparat sa va povestesc despre "The name of the wind", o carte care mi-a placut enorm.

 

There and back again... but not a hobbit's tale

joi, 8 ianuarie 2015

| | | 14 comentarii
*daca o sa stau in continuare si am sa privesc insistent tastatura...nu o sa apara un post din senin, nu? Nu? Oh well*
Cred ca ar trebui sa incep prin a spune ca...sper ca mai e cineva pe aici. Cineva, oricine? Ridicati mana cei care sunteti absenti? Okay, fara umor nesarat. Trecem la sentimetalisme.
Hey oameni buni. Nu stiu daca mai e cineva pe aici, sau daca mai citeste cineva post-ul asta, dar stiti cum se spune, speranta moare ultima. Asa ca am sa sper si am sa scriu in continuare.
A trecut ceva de cand nu m-am mai asezat la o tastatura cu gandul de a scrie pe blog. Poate pentru ca nu am avut una. Laptopul meu arde momentan int-un loc intunecat din iad, impreuna cu tot restul documentelor mele, fie ele importante sau neimportante. Scurt si la obiect, eu nu mai am calculator decat atunci cand se indura cineva sa imi imprumute unul. Dar e okay, preaslavita sa fie aplicatia de blogger. Mereu se gaseste o cale, trebuie doar sa o cauti.
Ceea ce eu... nu am prea facut.
Daca e sa fiu sincera cu voi, nici macar nu am mai intrat pe blog. Nu mi-am mai deschis mail-ul. M-am facut ca ploua si mi-am promis ca "ma voi gandi maine la asta", dupa modelul lui Scarlett. Si zilele au trecut si maine s-a transformat in alt maine. Si asa a trecut o luna. O luna jumate. Doua... Iar eu am fost prinsa in haosul asta numit viata mea :) *aici facem putin haz de necaz* Pentru ca de cand nu am mai dat pe aici...s-au intamplat multe. Multe si mult prea complicate ca sa va plictisesc cu ele. Au fost lucruri bune, lucruri frumoase, dar, din pacate, au fost mai multe lucruri rele si momente intunecate. Pe scurt, sfarsitul meu de an a fost doar o pendulare constanta intre agonie si extaz. Cat de poetic.
Poate stiti si voi cum e. Sau poate ca nu. Ideea e ca uneori te simti incomplet. Si nu stii de ce. Uneori esti prins in rutina zilnica, in acelasi cerc vicios, in acelasi ganduri negre, sub aceeasi nori grei. Uneori uiti ca, dupa toata nemultumirea, nefericirea, frustrarea, dupa toate pierderile si necazurile prin care te mai trece viata... poti sa te intorci undeva. Esti mult prea adancit in incercarile de a supravietui, de a pune un pas in fata celuilalt, repetand mereu si mereu ca totul va fi mai bine si uiti ca exista lucruri marunte, lucruri mici, care, aparent fara o valoare foarte mare, pot sa iti aduca un zambet oricat de mic pe fata. Poate ca suna cliseic, sau poate ca nu o sa ma credeti, dar e uluitor cat de mult conteaza sa ai niste obiecte, actiuni sau persoane, care sunt constante ale vietii tale, in spate. Sa ai un loc unde sa te retragi cand vrei sa lasi armele jos si sa spui ca ai terminat, ca nu mai vrei sa joci jocul asta. Pentru ca nu te vor lasa. Poti sa te lasi o noapte. O zi. O saptamana. Dar la un moment dat o sa te ridice, o sa iti spuna in felul lor ca trebuie sa incerci din nou si o sa te trimita in haos cu speranta. Sau cu motivatie. Ambitie. Un scop.
Partea proasta e ca nu ne amintim de ele. Avem in continuare sentimentul ca ne lipseste ceva, dar trecem cu vederea, mereu captivati de alte lucruri. Si intr-o zi...te loveste pur si simplu,
O astfel de zi a fost azi. Eram la ora de TIC, ascultand cu o ureche si gandindu-ma la prostiile mele, pentru ca nu degeaba mi se spune ca sunt aeriana, La un moment dat profa a venit la mine si, pentru ca ma stie de ceva vreme, m-a intrebat ce mai citesc si ce mai scriu. Si am ramas blocata. Nauca. Uimita de faptul ca raspunsul meu era nimic. Nu am mai scris. Nu am mai citit. Nu am facut decat sa ma amagesc singura cu gandul ca totul o sa intre pe fagasul normal, iar eu ma voi putea intoarce la "Alexandra's library" si la lista mea de to-read prea mare pentru un om normal. Cand de fapt stiam in tot acest timp ca nu mai pot sa ma reintorc la ce a fost.
Asa ca mi-am facut curaj si am infruntat o frica pe care nici macar nu stiam ca o aveam. Am inceput sa ma uit pe blog, pe alte bloguri, sa citesc, sa recitesc. Am intrat pe bloguri de care mi-a fost dor si nici macar nu stiam cat imi lipsesc. Si e de parca as fi gasit bucatele din trecut pe care le-am lipit in prezent. Am rasfoit blogul Ancai, al Leoninei, al Biancai, al lui Rox si m-am bucurat sa vad ca Vero s-a reintors prin blogosfera. Si i-am citit postul. Si am inceput sa plang. Pentru ca am realizat ca ea a dat voce unor gaduri care erau si in mintea mea.
Asa ca mi-am facut curaj si... uite-ma. E asa frumos sa scriu din nou. Am uitat cat de implinit te simti cand vezi cum literele astea micute se tot astern pe aici si cum reusesti sa faci ceva din nimic practic. E magie. Parca vad din nou limpede si gandurile mele au trecut printr-un triaj la sange, in urma caruia imi simt capul mai... eliberat. Mai curat si mai organizat.
Mi-a fost dor de locul asta. Mi-a fost dor de blog, mi-a fost dor de litere, mi-a fost dor de persoane. Am regasit o bucatica din mine. Poate ca nu mai pot reface trecutul, dar pot sa aduc in prezent si viitor lucrurile marunte care ma fac fericita. "Alexandra's library" e unul dintre ele. Lectura e altul.
Nu intentionez sa mai dispar de pe aici. Nu promit ca voi fi la fel de activa precum am fost... dar pot sa spun ca saptamanal ma veti gasi pe aici. Sper sa mai fie cineva pe aici :) Daca nu...o luam de la capat, construind de la 0. Cert e ca vreau sa spun un lucru tuturor celor care citesc asta: imi pare rau. Si multumesc.

Un an frumos sa aveti dragilor! Si ne citim
... cat mai curand!